După ce în urmă cu peste un deceniu, criticul literar Ion Trancău, dedicase un volum recunoscutului său coleg de breaslă, scriitorul Grigore Grigurcu („Miracol grigurcian”, Ed. PIM Iași, 2017), iată că în anul acesta când cel din urmă a împlinit venerabila vârstă de 90 de ani, vede lumina tiparului un nou volum pe care profesorul și criticul Ion Trancău i-l dedică și pe care autorul îl intitulează „Disensiuni literare sub comunism” din cilul colecției de „micromonografii incomplete-imperfecte”.
Volumul a apărut anul acesta la Editura Măiastra din Târgu Jiu și are ca subtitlu „Marin Sorescu vs. Gheorghe Grigurcu – Marin Sorescu & Gheorghe Grigurcu”, fiind, așa cum precizează și autorul în „notele” sale „livrești, preliminar-explicative”, o „micromonografie” care prin conținutul său „reliefează estetic un demers de comentarii critice, cu analize și sinteze auctoriale referitoare la personalitățile și operele celor doi mari scriitori români, Marin Sorescu și Gheorghe Grigurcu”, pornind de la faptul că cei doi scriitori, „prin anii 1985-1986 au declanșat o regretabilă disensiune literară cu caracter beligerant, polemic și pamfletar”. Criticul Ion Trancău apreciază că în calitate de autor al acestei „micromonografii incomplete-imperfecte se vede pus în situația dificilă de a improviza ca judecător într-un proces literar”, așteptând opiniile cititorilor.
În primul capitol al volumului intitulat „Sorescu vs. Grigurcu”, autorul pornește de la disensiunea iscată, așa cum menționam și mai sus, între cei doi importanți scriitori „postbelici și postdecembriști, Marin Sorescu și Gheorghe Grigurcu”, oferind detalii despre sursa acestui diferend dintre cei doi. Conform autorului „cu trei-patru ani înainte de Revoluția noastră decembristă, scriitorul complet Marin Sorescu a declanșat această discordie într-un mod malițios, probabil cazon, pamfletar”, acțiune care a fost succedată de „riposta” poetului și criticului literar Gheorghe Grigurcu. Apoi criticul literar Ion Trancău începe analiza sa detaliată a izvorului acestei disensiuni literare, a modului de abordare critică a celor doi mari scriitori, oferind detalii pro și contra pentru fiecare dintre cei doi protagoniști, cu prezentări din scrierile celor doi care reflectă în fapt și opiniile acestora. Evident criticul literar Ion Trancău face aprecierile de rigoare cu referiri la scrierile celor doi opozanți în gândire și opinii, cu trimiteri și la alți scriitori și critici literari ai vremii.
În complexitatea analizei sale, criticul literar Ion Trancău introduce în ecuație scrierile și modul de abordare a criticii literare românești, alți numeroși scriitori, critici și istorici literari precum Nicolae Manolescu, G. Călinescu, Alexandru Piru, Aurel Martin, șa.
În cele ce urmează, reținem câteva din opiniile criticului literar Ion Trancău: ‹‹Titlul „Poeți români de azi”, nu este unul de împrumut, sau plagiat, așa cum insinuează, totuși malițios, Marin Sorescu. Malițios și condescendent se arată, în continuare, atunci când consideră că prin acest împrumut în frunte, Gheorghe Grigurcu își propune să ne dea măsura întregii sale originalități. De multe ori, Marin Sorescu recurge la cuvinte și expresii nu numai peiorative, ci de-a dreptul pamfletare (…) . În diatriba sa critică, pamfletară, inspirată din cartea lui Gheorghe Grigurcu, intitulată Poeți români de azi, Marin Sorescu›› comentează „cu ironie vădit malițioasă: bine că nu sunt mai multe (n.a. – pagini), căci toate sunt detestabile”, pentru ca mai apoi „Simulând generozitatea colegială, Marin Sorescu mărturisește și propune lui Gheorghe Grigurcu și un secret, misterios, anume că în vârstă nu constă decât etatea”.
Autorul își încheie acest prim capitol cu afirmația că i se pare „restrictivă replica polemică grigurciană, potrivit căreia Sorescu se instalează în ludic ca într-un stil existențial, își asumă jocul, voia bună, râsul ca pe o a doua natură …”.
În cel de-al doilea capitol „Sorescu & Grigurcu”, autorul menționează faptul că „Disputa literară, de idei, atitudini și convingeri critice” dintre cei doi scriitori Marin Sorescu și Gheorghe Grigurcu, „s-a desfășurat pe plan editorial, în două cărți diferite și opuse”, respectiv volumul „Ușor cu pianul pe scări” al primului „beligerant” și „Poezia română azi” a lui Grigore Grigurcu.
Criticul literar Ion Trancău, reușește ca și în acest capitol să prezinte analize critice pertinente, de un înalt profesionalism, de substanță și subtilitate asupra scrierilor celor doi „beligeranți” scoțând în evidență valoarea operelor acestora.
Autorul încheie capitolul cu referințe asupra perioadei din apropierea morții poetului Marin Sorescu și a creației acestuia „O rugăciune a inimii”, citând câteva din versurile acestuia, pe care le reține, și noi: „Doamne,/ Pune ordine-n mine,/ Împacă-mă cu lumea/ Și cu minunea vieții,/ Fă din subconștientul meu/ Un torent de speranță.”
În capitolul următor intitulat „Poet de talie internațională”, autorul face referire la un articol publicat în România literară (nr. 35-36, din 11 august 2017) scris de criticul catalan de origine americană, din Barcelona, D. Sam Abrams în care acesta radiografiază „etapele impunerii lui Marin Sorescu ca poet de talie internațională” apreciind creația acestui, cu sublinierea faptului că faima internațională de „poet remarcabil a lui Marin Sorescu a început cu cele patru poeme ”Paintings”, „Superstition”, „Fresco” și „Shakespeare” publicate în anul 1971 în revista” Encounter” la Londra continuată în anul următor, 1972, când creația sa ajunge și este apreciată dincolo de Atlantic la Iowa City, unde poetul a participat la cursul academic din anii 1971-1972, ca invitat la miticul International Writing Program de la Universitatea Iowa, fiind introdus astfel în ”poezia americană modernă și contemporană”, cu primire favorabilă, în perioada imediat următoare și în Canada.
Sunt menționate și cele două volume postume editate în 2001 („Censoredpoems”) și 2004 („The Bridge”) de către Bloodaxe Booksva, care reușesc astfel să perpetueze „amintirea și gloria lui Marin Sorescu”.
După această prezentare elogioasă la adresa lui Marin Sorescu, autorul trece la prezentarea în aceeași notă a lui Gheorghe Grigurcu, care a „pledat cu scepticism, dar și cu optimism, pentru ideea labilității care impune hotare rigide și artificiale pentru mai toate genurile și speciile literare, dintre creația literară, în genere, și poezia veritabilă”. Autorul face precizarea că Gheorghe Grigurcu a „profesat„ critica literară „în mod strălucit … într-un interval de timp de peste o jumătate de secol”, iar după „revoluția noastră decembristă … poetul și criticul Gheorghe Grigurcu s-a situat consecvent, printre protagoniștii unei noi lupte cu inerția, numărându-se printre cei dintâi care au recurs la revizuiri critice, publicistice și editoriale, cu demnitate și cu aplomb perpetuu”. Gheorghe Grigurcu reușește ca la începutul celui de-al doilea deceniu al mileniului III, să-și reediteze opera în versuri și să publice „cele două antologii„ ale sale: „Nimic n-ar trebui să cadă” (2011) și „Oglinda văzduhului” (2013).
În următoarele două capitole autorul face referiri la activitatea scriitoricească a lui Gheorghe Grigurcu de la debutul său publicistic, la vârsta de 16 ani, la debutul său editorial relativ tardiv „Un trandafir învață matematica” (1968), la aprecierile personalităților literare ale vremurilor respective referitoare la creația lui Gheorghe Grigurcu, autorul reușind o incursiune în întregul șir de volume publicate de cel aflat sub lupa sa. De asemenea autorul scoate în evidență și preocuparea actorului și publicistului Gheorghe Drăghescu de a scrie două cărți omagiale (Samuraiul critic” – 2016 și „Unsprezece epistole către Gherghe Grigurcu” – 2019)
În final, autorul oferă cititorilor săi un „decalog explicativ grigurcian”, în care oferă mai multe detalii asupra demersului său de publicare a celei de-a doua cărți despre Gheorghe Grigurcu, exprimându-și speranța ca prin această lucrare „să se fi apropiat și mai mult de adevăr, cu veridicitate și verosimilitate hermeneutică și critică, fără apologii indezirabile și negativisme ignare”.
În continuare apreciem că este oportună prezentarea câtorva informați biografice ale autorului.
Ion Trancău s-a născut la 12 aprilie 1939, în satul Vlăduleni, județul Gorj, fiind cel de-al treilea copil, din cei cinci, ai lui Gheorghe și Floarea Trancău.
Urmează cursurile primare și elementare la școala din satul natal (1946-1953), apoi pe cele ale Liceului ”Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu, al cărui absolvent devine în vara anului 1956.
Pasionat de literatură, susține examen de admitere și urmează cursurile Facultății de Filologie ale Universității din București (1957-1962), secția de ”Teorie, critică literară și folclor”, la absolvirea căreia (1962), fiind declarat ”diplomat universitar în teorie, critică literară și folclor”.
După absolvirea cursurilor universitare, tânărul profesor Ion Trancău este repartizat la Școala Medie Mixtă Lonea, din Petrila, Hunedoara, unde își începe activitatea didactică și apostolatul de profesor de limbă și literatură română din toamna anului 1962 până în anul 1978. În acest interval de timp, prof. Ion Trancău a asigurat, pentru o perioadă de trei ani, și conducerea Școlii Generale nr. 2 din Petrila-Lonea, în calitate de director (1966-1969).
Conform regulilor și procedurilor vremii, prof. Ion Trancău susține examenele postuniversitare la Universitatea Timișoara, obținând definitivatul ca profesor (1965), gradul II (1972) și profesor gradul I (1977).
În urma unui concurs interjudețean Hunedoara-Gorj, Ion Trancău obține postul de profesor de limba și literatura română la Școala generală nr 12 din Târgu Jiu, pentru clase afiliate de liceu, unde lucrează între anii 1978-1980.
Din toamna anului 1980, îl întâlnim pe Ion Trancău, ca profesor de limba și literatura română la Liceul Industrial nr 5 ”Mașini -Unelte” Târgu Jiu (actualmente Liceul Tehnologic ”Henri Coandă”) până în anul 1989, iar în anul următor, pentru o perioadă de nouă luni, director adjunct în cadrul aceleiași unități școlare.
Predă apoi la Colegiul Național ”Ecaterina Teodoroiu” (1990-1991), după care, prin alt concurs, devine titular al Colegiului Național ”Spiru Haret” din Târgu Jiu până la pensionare (1991-1999).
După pensionare, profesorul Ion Trancău își continuă activitatea didactică, mai mulți ani, în cadrul Colegiului Național ”Spiru Haret” Târgu Jiu, ca profesor suplinitor.
Iubitor și rafinat cunoscător, pe de o parte, al demersului creativ literar, iar pe de altă parte al literaturii române în întregul ei, după revenirea la Târgu Jiu, prof. Ion Trancău devine membru al cenaclului ”Columna” (1979).
În calitatea sa de om cu reale cunoștințe, abilități, calități și deprinderi în domeniul învățământului, creației și criticii literare, profesorul Ion Trancău s-a dedicat coordonării revistei cultural-literare și artistice ”Interval”, a Colegiului Național ”Spiru Haret” Târgu Jiu, un sfert de secol, din anul 1995 până în anul 1999 ca profesor titular, și în continuare, după pensionare, până în anul 2020 ca profesor suplinitor, revistă care a fost premiată de nenumărate ori, ca publicație periodică de profil cultural-literar și artistic.
Începuturile scriitoricești ale profesorului Ion Trancău datează încă din anii de liceu, sub îndrumarea profesorului său de limba și literatura română Stelian Bică Sterescu, care i-a călăuzit pașii spre literatură, creație și cultură.
În primăvara anului 1957 adolescentul Ion Trancău trimite la revista ”Contemporanul”, câteva poezii, creații ce au fost comentate la rubrica ”Corespondență” de către Miron Radu Paraschivescu.
După care profesorul Ion Trancău continuă să publice în alte reviste cu profil literar, precum: „Tribuna” din Cluj, ”Urzica” și ”Albina” din București.
Debutul publicistic al lui Ion Trancău s-a produs în anul 1965 în ziarul ”Steagul roșu” din Petroșani, unde a publicat în perioada 1965-1975 mai multe articole și eseuri de istorie și critică literară, iar debutul într-o publicație literară a prof. Ion Trancău s-a produs în anul 1975 în ”Tribuna” din Cluj.
De-a lungul anilor, pe lângă cele două publicații amintite mai sus, prof. Ion Trancău a colaborat și a publicat nenumărate articole (probabil vreo mie) în mai multe reviste și ziare din țară și din Târgu Jiu, dintre care amintim: ”Ramuri”, ”România literară”, ”Unu”, ”Polemika”, ”Timpul”, ”Confesiuni”, ”Portal Măiastra”, ”Ceașca de cafea”, ”Miracol de Brădiceni”, ”Bilete de papagal”, ”Autograf”, ”Caietele Columna”(redactor cu două rubrici permanente, intitulate ”La prima lectură” și ”Breviar publicistic”), ”Gazeta Gorjului”, ”Gorjeanul”, ”Brâncuși” ș.a.
Editorial, debutul profesorului Ion Trancău se produce abia în anul 2011, la Editura Fundației ”Constantin Brâncuși” Târgu Jiu, prin publicarea volumului ”Imixtiuni critice”.
În anii următori, Ion Trancău publică mai multe volume, dintre care amintim: ”Imixtiuni critice” (2011); ”Un compendiu critic” (2012);”Urmuz & Tudor Arghezi”, (2014); ”Catrene de … 8+1 (2014); ”Un scriitor transmodernist: Ion Popescu-Brădiceni” (2014); ”Colecție de micromonografii incomplete-imperfecte. 1. Răzvrătire și iubire” (2016); ”Colecție de micromonografii incomplete-imperfecte. 2. Miracol grigurcian”, (2017); ”Colecție de micromonografii incomplete-imperfecte. 3. Scriitor cu Scară la cer”, (2018); ”Scriitori gorjeni contemporani: Ion C. Gociu” (2018); ”Comentarii și adnotări critice. De la Titu Maiorescu la Nicolae Manolescu”, (2019); ”Scriitori brăileni contemporani. Lucia Pătrașcu” (2020); ș.a.
Mai menționăm și faptul că de-a lungul anilor, prof. Ion Trancău a scris și publicat numeroase recenzii, cronici și eseuri de critică literară și a prefațat mai multe cărți, a scris și a publicat aprecierile sale despre creațiile mai multor scriitori, cu origini sau apartenențe gorjene, dintre care amintim pe Aurel Antonie, Ion Cepoi, Zenovie Cârlugea, Ion Pecie, Gelu Birău, Adrian Frățilă, Alex Gregora, Lazăr Popescu, Spiridon Popescu, Florian Saioc, Valentin Tașcu, Titu Rădoi, Vasile Ponea, Victoria Munteanu-Stolojanu, ș.a.
De subliniat faptul că prof. Ion Trancău, deși octogenar, este mereu prezent la multe din evenimentele cultural-literare care au loc în municipiul Târgu Jiu, în cadrul cărora prezintă opinii avizate cu privire la subiectele discutate.
Menționăm că scriitorul Ion Trancău este membru al Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni(2026).
Pentru activitatea și creația sa literară și culturală desfășurată de-a lungul anilor, criticul literar prof. Ion Trancău a primit numeroase distincții, premii și înscrisuri de onoare.
În final, folosim acest prilej, pentru a-i adresa felicitări domnului profesor și a-i ura succes deplin în activitatea sa scriitoricească, precum și în finalizarea tuturor proiectelor sale scriitoricești actuale și viitoare.
dr. Victor Troacă, Președinte, Asociația Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni „Al. D. Șerban” Târgu Jiu
