Prin unele școli din județ circulă un așa zis „Angajament de confidențialitate” pe care cadrele didactice și personalul nedidactic sunt chemați să-l semneze, invocându-se Legea învățământului preuniversitar și Regulamentul european privind protecția datelor. Documentul trece mult dincolo de protecția datelor personale ale elevilor și le cere angajaților să nu discute în afara școlii despre „subiectele sau deciziile care nu sunt destinate publicului” și să nu folosească „în interes personal sau în interesul unor terțe părți” nicio informație considerată confidențială. Niciuna dintre aceste noțiuni nu este definită clar, astfel încât conducerea instituției poate decide oricând, după propria interpretare, ce anume a încălcat un profesor. În forma actuală, hârtia care trebuie semnată de dascăli funcționează mai degrabă ca o garanție a liniștii pentru șefii din sistemul de învățământ din Gorj, adică cei ai unităților școlare și Inspectoratului Școlar Județean, de acolo de unde vine așa zisul document, după cum susțin unele surse, decât ca o măsură de protecție a copiilor.
Sub masca GDPR…
Regulamentul general privind protecția datelor, cunoscut drept GDPR, are un scop foarte precis și se ocupă exclusiv de datele cu caracter personal, adică de informațiile care privesc o persoană care poate fi identificată, cum sunt numele și prenumele, codul numeric personal, în general, orice informație care decurge din viața personală a cuiva, iar în acest caz, situația școlară, starea de sănătate a unui elev sau a unui coleg, ori situația materială a unei familii. Regulamentul nu se ocupă de „subiectele” discutate într-o școală, de „deciziile” conducerii sau de vreo categorie vagă de „informații confidențiale” stabilită de instituția respectivă, iar trimiterea la GDPR nu face decât să plaseze sub masca unei aparente legalități niște obligații care nu au nicio legătură cu protecția datelor. Mai clar, nici Legea învățământului preuniversitar, invocată de asemenea în acel așa zis „angajament”, nu sprijină obligațiile largi impuse profesorilor și personalului nedidactic. Concret, legea prevede, la articolul 67, că „personalul unităților de învățământ este obligat să păstreze confidențialitatea informațiilor privind situația economică, socială, familială, legală și de sănătate a preșcolarilor și elevilor, cu excepția situațiilor în care aceste informații sunt necesare personalului sau autorităților abilitate pentru a lua decizii în interesul superior al copilului”. Textul este clar și vizează exclusiv copiii și viața lor personală și nu le interzice profesorilor să vorbească, spre exemplu, despre modul în care funcționează școala sau despre hotărârile luate de conducere, care, într-o instituție publică, sunt în cea mai mare parte informații de interes public.
Două fraze care pot închide gura oricui
Problemele apar în două fraze pe care le conține „angajamentul de confidențialitate”, dar care nu se regăsesc nici în GDPR, nici în Legea învățământului. Prima îl obligă pe semnatar să nu folosească „în interes personal sau în interesul unor terțe părți” nicio informație confidențială la care are acces ca angajat, fără să se menționeze cine stabilește și ce anume este confidențial.
Această exprimare neclară, poate fi folosită împotriva oricărui profesor semnatar al „angajamentului”, care, la un moment dat, își poate apăra drepturile într-o contestație la o decizie, într-o cercetare disciplinară sau în instanță, pentru că folosește informațiile „în interes personal”, ori împotriva celui care se adresează sindicatului, unui avocat sau autorităților, care pot fi considerați oricând „terțe părți”.
A doua frază este și mai vagă și îi cere angajatului să se abțină de la a discuta în afara unității de învățământ despre subiectele sau deciziile care nu sunt destinate publicului.
Documentul nu precizează cine decide ce este sau nu destinat publicului și după ce criterii, astfel că un profesor căruia i-a fost încălcat un drept riscă să fie acuzat că și-a încălcat „angajamentul” dacă merge la sindicat, iar un angajat care află despre ilegalități și vrea să facă o sesizare, beneficiind de protecția pe care legea o acordă avertizorilor în interes public, se poate trezi că este în imposibilitatea de a sesiza anumite aspect, câtâ vreme a semnat dinainte că nu va vorbi.
Astfel formulate, cele două fraze restrâng libertatea de exprimare garantată de Constituție și pot bloca dreptul profesorilor de a apela la sindicate sau la instituțiile statului, susțin specialiști în domeniu.
Reguli neclare, interpretate după interes
Ceea ce face documentul cu adevărat periculos pentru semnatari nu este doar ce interzice, ci faptul că nu spune limpede ce interzice, lăsând conducerii instituției de învățământ sau chiar ISJ Gorj libertatea de a-l interpreta în funcție de cum va dori, atunci când va fi cazul. Practic, așa zisul „angajament de confidențialitate” nu protejează nici elevii, nici școala, ci este un instrument în mâna șefilor ISJ Gorj sau directorilor de școli pe care-l pot folosi împotriva unui angajat incomod, mai ales că la finalul acestuia semnatarul este avertizat că riscă răspundere disciplinară, civilă sau penală.
Prin această maculatură li se pune practic pumnul în gură profesorilor și personalului nedidactic, iar șefii Inspectoratului Școlar Județean Gorj, prin intermediul directorilor unităților școlare, pot face uz de „document”, chiar și în cazul în care, spre exemplu, unele informații care nu-i avantajează ar ajunge la presă.
