Sistemul Energetic Național (SEN) întâmpină un nou moment de tensiune după oprirea controlată a singurului bloc energetic aflat în funcțiune la Sucursala Electrocentrale (SE) Turceni din cadrul Complexului Energetic Oltenia. Grupul 5 a fost oprit neplanificat, joi dimineața, în urma apariției unor fisuri și pierderi masive de apă la cazan, lăsând SEN fără circa 220 MW de energie de bandă. Avaria de la termocentrala Turceni readuce în prim-plan o problemă deja cunoscută: de mai bine de două decenii nu s-au făcut investiții în modernizarea cazanelor. Eugen Iovan, liderul sindicatului din cadrul SE Turceni, susține că echipamentele termoenergetice sunt într-o stare avansată de uzură, ceea ce determină frecvent astfel de avarii. Sindicalistul a oferit unele explicații despre deficitul acut de personal cu care se confruntă SE Turceni și a vorbit despre viitorul incert al termocentralei, în contextul termenelor limită de decarbonizare.
Eugen Iovan, președintele Sindicatului ,,Energia” din cadrul SE Turceni, a explicat pentru Gorjeanul motivele reale ale avariilor repetate, acuzând lipsa investițiilor din ultimele două decenii și subliniind eforturile uriașe ale personalului de a menține centrala în funcțiune.
Iovan: ,,Nu rezistă mai mult de o lună”
Potrivit liderului sindical, apariția porilor și spărturilor la cazan a devenit o obișnuință din cauza uzurii avansate a echipamentelor. Grupul 5 funcționa deja de câteva zile cu mici pierderi de apă, până când fisurile s-au extins, făcând imposibilă completarea debitului.
,,Nu s-a întâmplat nimic neobișnuit. Ce să se întâmple? Sunt frecvente aceste spărturi la cazan. În cazan nu s-a mai investit, e vechi. Singura problemă mai mare pe care o avem e la cazan. Apar pori, merg și funcționează cu porii ăia, e ceva pierdere de apă până când se fac spărturile mai mari. Și cam trei săptămâni, o lună, nu rezistă mai mult. Se oprește, se repară trei zile… În ultimul timp exact așa s-a întâmplat”, a declarat Eugen Iovan.
Timpul de intervenție este prelungit din cauza faptul că, în general, cazanele funcționează la temperaturi extrem de ridicate și necesită ore bune doar pentru răcire.
,,Nu se poate interveni imediat la el. Dacă l-au oprit noaptea trecută, abia după 8 ore se poate interveni, că-i temperatura mare. Să intri la el, să tai, să faci… Cam două zile jumătate, cel mult trei zile durează până când intervine toată lumea pe el. Sunt reparatorii noștri, îl repară și-l pornesc. Nu trebuie bani investiți suplimentar, pentru că țeavă de cazan avem pe stoc”, a afirmat liderul sindical.
Spre deosebire de Sucursala Rovinari, unde grupurile au beneficiat de programe coerente de retehnologizare, la Turceni nu s-au mai făcut înlocuiri majore de panouri de cazan de peste 20 de ani. Grupul 4, oprit și el anterior, prezintă aceleași probleme.
,,Și când aveam și blocul 4 și blocul 5, nu rezistam să mergem mai mult de o săptămână cu amândouă blocurile. Tot la fel, apărea o problemă ba la unul, ba la altul, pentru că nu s-a mai investit în ele. Programul de restructurare tot se amână, ba se întârzie, și nu s-a mai investit.
Când am înlocuit noi țeava la cazan în ultimii 20 și ceva de ani? Nu a înlocuit nimeni niciun panou din ele.
La Rovinari e mai bine pentru că reparațiile s-au făcut pe programe speciale… Prima dată a fost programul la Turceni, pe urmă s-a făcut la Rovinari, iar grupurile de acolo sunt mai bune”, a spus Iovan.
Liderul sindical punctează că menținerea a două grupuri funcționale ar fi oferit o siguranță minimă pentru sistem.
,,Gândiți-vă că și dacă ai două mașini, chiar dacă nu-s foarte bune amândouă, te poți baza când pe una, când pe alta. Dacă aveam și blocul 4, o săptămână sau două puteam să funcționăm cu două blocuri”, a completat sindicalistul.
,,Ușor-ușor se vede că nu mai e nevoie de energie pe cărbune!”
Centrala de la Turceni dispune de stocuri importante de lignit și de instalații moderne de desulfurare și evacuare în șlam dens, realizate în trecut cu investiții uriașe, inclusiv credite de la banca japoneză, dar funcționează de la o avarie la alta din cauza degradării cazanelor.
,,Cărbune este! Avem 310.000 – 350.000 de tone de cărbune. La Jilț Nord, dacă s-a extins cariera, e cărbune bun. Din punctul ăsta de vedere nu e nevoie să consumi gaz. Dar ne dăm singuri în jos cu certificatele de CO2… Când te uiți la ce bani s-au investit în desulfurări, în slam dens, pentru patru blocuri, și tu rămâi să funcționezi cu unul singur cu care nu ai continuitate… Ușor-ușor se vede că nu mai e nevoie de energie pe cărbune, e nevoie să iei de afară!”, susține Eugen Iovan.
Plecarea masivă a angajaților din ultimii ani a adus schema de personal la limita de avarie. Pentru a preveni erorile de exploatare, conducerea a fost nevoită să țină în activitate specialiști aflați deja la pensie.
,,Suntem la limita limitelor. Au plecat 200 de oameni de la Turceni. Diferența de la un bloc la două blocuri este doar pe secția termomecanică. Acolo e nevoie de 50, 52, 53 de oameni să exploateze un bloc. Celelalte secții, chimic, benzi de cărbune, funcționează indiferent de numărul de blocuri… Am mai păstrat și din pensionari, oameni cu experiență, toată lumea e cu ochii pe ei să nu se facă vreo gafă și să se oprească blocul din cauza personalului. Greșeli din cauza oamenilor n-am avut în ultimii 10 ani”, a precizat liderul sindical.
Pe lângă problemele apărute acum, SE Turceni depinde de termenul de 31 august când singurul grup energetic funcțional poate fi scos din SEN, potrivit angajamentelor de decarbonizare luate de România. Asta ar însemna practic punerea lacătutlui pe termocentrală, în condițiile în care în luna martie a acestui an Grupul 4 a fost oprit și i s-a retras licența.
,,S-a luat licența… e foarte greu să ți-o mai dea, interzice legea acum să mai dea licențe… Cine a luat în calcul că se oprește Cernavodă sau că avem probleme de apă? Sperăm că vine prelungirea acum la 31 august pentru blocul 5 și vom avea continuitate. Pentru că dacă nu, e problemă mare pentru bieții oameni și pentru sistem”, a conchis Eugen Iovan.
Scoaterea din funcțiune a SE Turceni până luni, din cauza lipsei investițiilor, genrată de presiunea costurilor uriașe ale certificatelor de CO2, lasă România dependentă de importuri scumpe în momentele de vârf de consum.
Claudiu Matei
