Profesor, jurnalist și iubitoare a tradițiilor locale, poeta Nicoleta-Katalina Pauliș din Motru și-a construit elegant și cu răbdare parcursul literar, la care a adăugat consecvență, sensibilitate și un deosebit respect pentru cultură. Volumele sale de poezie, alături de implicarea în proiecte dedicate valorificării tradițiilor locale, demonstrează că scrisul reprezintă pentru autoare nu doar o formă de expresie artistică, ci și o misiune de a transmite tinerelor generații, valori, emoții și identitate culturală.
Există poeți care surprind lumea în versurile lor și există poeți care o luminează prin cuvinte. Nicoleta-Katalina Pauliș aparține celei de-a doua categorii, fiind una dintre acele voci lirice care își aștern sufletul pe hârtie cu sinceritate, sensibilitate și credință în frumusețea valorilor umane. Poezia sa nu urmărește spectaculosul și nici demonstrația de virtuozitate stilistică, ci emoția autentică, aceea care se naște firesc și ajunge, fără ocolișuri, la sufletul cititorului. „Plouă în zori/ legând curcubeie comori/ prin lanul de grâu și de maci…/ E dimineață și totuși macii-mi par/ bucăți de asfințit/ de soare, dormind într-un lan.”(Ploaie de vară-n zori)
Volumul „Cuvinte vindecătoare”, apărut în acest an la Editura CJCPCT Gorj, confirmă această direcție artistică și reprezintă una dintre cele mai expresive mărturii ale maturității sale poetice. Este o carte care nu impresionează prin artificii literare sau prin experimente formale, ci prin sinceritatea cu care își dezvăluie universul interior.
„Mă-ntrece Timpul/ cântând la chitară/ cu coarde de viță amară.” (Întrecere cu Timpul)
Despre sensibilitatea autoarei și despre puterea metaforelor sale, ilustrul poet Nicolae Dragoș spune: „După debutul cu un promițător volum de versuri Scrisori din frunzele anotimpurilor (Editura PIM Iași, 2023) poeta Nicoleta-Katalina Pauliș își reconfirmă disponibilitățile lirice într-o nouă carte de poeme, așezate sub titlul:„Cuvinte vindecătoare”, un diagnostic prin care se certifică în fond rațiunea de a fi a cuprinsului acestei noi apariții editoriale, menirea cuvintelor concentrate în metaforele versurilor, cu subtile rezonanțe religioase.” Tot în prefața semnată de poetul Nicolae Dragoș descoperim călătoria printre poemele care beneficiază de experiența dobândită de autoare, de o sporire a autoexigenței și amplificarea impactului emoțional al cuvintelor. „Poeta se arată a fi mai vizibil preocupată de îngemănarea opțiunilor contemplative cu implicarea în comentarea unor realități și trăiri ce solicită reflecții și atitudini civice, lărgindu-și astfel ariile tematice.”
Sunt volume care se citesc cu mintea, iar altele care se citesc cu inima; această carte aparține fără îndoială celor ce se citesc cu inima. Spre exemplificare, iată poezia „Confesiune”: „Nu vreau să chinui cititorul/ Să caute ascunse înțelesuri/ Ce-n mintea lui nu le-a cuprins,/ Ca-n mare valuri de neprins!/ Vreau doar atât: în cartea mea umilă,/ Călătorind prin versurile mele/ Să afle cum să-și liniștească pasul/ Despovărat de gândurile grele.”
Titlul volumului sintetizează, de fapt, întregul crez artistic al autoarei. „Cuvinte vindecătoare” exprimă convingerea că poezia poate alina, că rostirea sinceră poate mângâia răni nevăzute și că frumusețea cuvântului are puterea de a reda speranța. Fiecare poem devine o invitație la introspecție, la împăcare cu sine și la redescoperirea valorilor esențiale ale existenței: iubirea, credința, familia, natura și puterea de a merge înainte chiar și atunci când viața pare apăsătoare.
Una dintre calitățile definitorii ale volumului este autenticitatea discursului poetic. Nicoleta-Katalina Pauliș înțelege că adevărata forță a poeziei nu rezidă în ornamentația excesivă, ci în adevărul trăirii. „Aleargă timpul, gând rebel,/ ne însoțim și noi cu el./ E ca un mânz neliniștit/ nu-l prinzi, e de galop grăbit./ Ai vrea să-ți dea un mic răgaz,/ dar cum să-i pui apei zăgaz?/ Vine șuvoi după șuvoi,/ în repezi valuri și cu noi./ Ne-aleargă timpul! Ce grăbit e,/ apune-n noi pe nesimțite.”
Versurile sale se nasc din experiență, din credință și din dorința sinceră de a oferi celorlalți o rază de lumină. Cititorul nu rămâne un simplu spectator, ci devine confidentul unei confesiuni lirice discrete și profunde.
Din punct de vedere stilistic, poeta cultivă un limbaj limpede, accesibil și firesc. Simplitatea expresiei nu reprezintă o limită, ci o opțiune estetică bine asumată. Versurile evită artificialul și metafora obscură, preferând imagini luminoase și emoții recognoscibile, ceea ce conferă poeziei sale o autenticitate aparte și o apropiere firească de cititor. Tocmai această naturalețe transformă lectura într-o experiență sinceră și reconfortantă.
Se remarcă, de asemenea, coerența tematică a volumului. Poemele comunică între ele, construind un univers liric unitar, dominat de speranță, echilibru interior și credință. Natura apare frecvent ca spațiu al regenerării sufletești, iar timpul este privit nu ca un adversar, ci ca un învățător al răbdării și al înțelepciunii. Autoarea reușește să transforme experiențele personale în reflecții cu valoare universală, în care orice cititor își poate regăsi propriile întrebări și propriile răspunsuri.
Un alt merit al volumului constă în echilibrul dintre dimensiunea confesivă și mesajul umanist. Poezia Nicoletei Katalina Pauliș nu cade în sentimentalism și nici în retorica moralizatoare. Emoția este controlată prin sinceritate și bun-gust, iar mesajul se transmite firesc, fără ostentație. Această măsură artistică conferă textelor credibilitate și le păstrează prospețimea afectivă.
Într-o epocă dominată de grabă, zgomot și superficialitate, „Cuvinte vindecătoare” propune o întoarcere la esență. Este o carte despre liniște, despre puterea iertării, despre frumusețea gesturilor simple și despre speranța care renaște chiar și în momentele dificile. Autoarea nu oferă răspunsuri definitive și nici soluții facile, ci creează un spațiu interior în care cititorul este invitat să reflecteze, să se regăsească și să-și redescopere propriul echilibru. „Atât de greu mă zbat/ prin strâmtele alei/ cu ziduri ce în negru/ sunt tivite/ iar când îmi pare/ a mă elibera din ele/ vin altele la rând/ să îmi subjuge pașii.”
Dincolo de valoarea sa lirică, volumul impresionează prin dimensiunea profund umană. Nicoleta-Katalina Pauliș scrie cu empatie și generozitate, iar fiecare pagină transmite convingerea că literatura poate deveni un refugiu pentru cei apăsați de griji și un sprijin discret pentru cei aflați în căutarea liniștii sufletești. Poezia își îndeplinește astfel una dintre cele mai nobile meniri: aceea de a apropia oamenii prin adevăr, frumusețe și emoție.
Prin acest nou volum, autoarea își consolidează profilul unei poete a sensibilității autentice și a luminii interioare. „Cuvinte vindecătoare” nu este doar o culegere de poezii, ci o mărturie despre puterea cuvântului de a vindeca, de a încuraja și de a păstra vie speranța. Cartea confirmă evoluția unei voci lirice care își păstrează fidelitatea față de valorile umane fundamentale și care dovedește că simplitatea, atunci când este susținută de sinceritate și talent, poate deveni una dintre cele mai convingătoare forme de expresie artistică.
Volumul, însoțit de motto-ul „Când sufletul e greu, și gândurile dor,/ Cuvintele te-alină mai blând decât un dor”, este structurat pe mai multe părți, fiecare cu un titlu inspirat din trăirile poetei și cu ilustrații semnate de artistul plastic motrean Florin Preda-Dochinoiu. Dacă nu ar fi fost atât de sugestive, nu m-aș fi oprit la fiecare capitol ca să-i citesc esența strânsă-n titlu. Prea frumoase, ca să nu le citez: „Vals printre frunze, vis prin ani”; „Din Motru până-n zarea lumii”; „Aleargă Timpul, visele rămân”; „Umbra care de urât îmi ține”; „Prezentul, anotimpul cu semne de-ntrebare”;
Postfața acestei mirabile lucrări este semnată de către Ionuț-Viorel Bordeiași – o postfață cu o interesantă deducție: „De la anotimpurile lirice la conștiința timpului și a prezentului”. Și ne spune autorul acestei postfețe: „În ansamblu, volumul propune o poezie care vindecă nu doar prin frumusețe, ci și prin adevăr. Este o lirică ce învață cititorul să privească timpul cu luciditate, să transforme singurătatea în dialog interior și să nu rămână indiferent în fața realității sociale. Astfel, creația Nicoletei-Katalina Pauliș confirmă o voce poetică în evoluție continuă, capabilă să transforme experiența personală în reflecție universală și emoția în conștiință. „Cuvinte vindecătoare” nu este doar o carte de poezie, ci un parcurs spiritual al devenirii – de la anotimpurile sufletului la responsabilitatea prezentului – în care cuvântul își recâștigă menirea profundă de a lumina, de a vindeca, de a trezi.”
„Cuvintele vindecătoare” ale Nicoletei-Katalina Pauliș sunt o apariție editorială care îmbogățește peisajul literar contemporan prin autenticitate, echilibru și căldură sufletească. Sunt convinsă că volumul „Cuvinte vindecătoare” își va găsi locul în inimile cititorilor, oferindu-le nu doar frumusețea poeziei, ci și acel sentiment rar că, uneori, cele mai importante răspunsuri nu se găsesc în zgomotul lumii, ci în liniștea unui vers rostit din inimă. De altfel, adevărata reușită a acestui volum constă tocmai în capacitatea lui de a transforma lectura într-o experiență de reflecție, de împăcare și de redescoperire a valorilor care dau sens existenței. Acesta este semnul unei poezii autentice, care își depășește timpul și rămâne vie prin emoția pe care o transmite.
La final, voi reda și propria mea perspectivă lirică, condensată în cuvintele așezate pe antecoperta finală a cărții: „Avem în fața noastră un volum de poezii plin de sensibilitate, de trăiri intense cu versuri emanând bucurie, dar și tristețe, uneori, poeta se joacă atât de ușor cu versul liber, dar jonglează abil și cu ritmul, cu rima, creându-și o lume fantastică, în stilul său inconfundabil. Ne călătorește într-o lume a scrisorilor frunze, prin toate anotimpurile, transcendând spre un univers cu o cromatică fantastică și o muzicalitate atât de perceptibilă”. (Prin 2023, despre universul poetic al autoarei).
Fără a avea pretenția de a fi o autoritate în domeniul cronicii literare, îmi doresc ca vocea mea critică, temperată de absența exceselor encomiastice, să găsească rezonanță în rândul cititorilor acestui gen.
Ana Ionele
