În Postul «Adormirii Maicii Domnului» şi ca o prefaţare a Sărbătorii «Schimbarea la Faţă» a Domnului nostru Iisus Hristos, merită să subliniem că marele rege şi alesul înţelept Solomon a prevăzut-o prin har dumnezeiesc pe Născătoarea de Dumnezeu, Fecioara Maria, lucru atestat de către Sfântul Evanghelist Matei, prin cuvintele Fiului Lui Dumnezeu, El Însuşi Dumnezeu Adevărat: „Împărăteasa de la miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului, ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este unul mai mare decât Solomon” (Matei 12.42). Iar, pentru că Solomon a fost cel de-al treilea și ultimul rege al Regatului Unit al Israelului, domnind între anii 971–931 î.Hr., fiind succesorul și fiul regelui David și al Batşebei, rămâne o figură legendară în tradițiile iudaică, creștină și islamică, fiind cunoscut în istorie pentru înțelepciunea sa profundă, prin bogăția imensă și mai ales prin construirea primului Templu din Ierusalim. În baza relatărilor biblice, Dumnezeu i-a oferit lui Solomon, în vis, posibilitatea de a cere orice își dorește în această lume şi alegând să ceară înțelepciunea pentru a-și conduce neamul său cu dreptate, a primit din preaplinul darului dumnezeiesc multe bogății, faimă și o minte înţeleaptă! Aşa că unul dintre cele mai cunoscute momente care îi confirmă inteligența sclipitoare este «Judecata lui Solomon», în care a reușit să descopere care este mama cea adevărată a unui prunc nou născut, propunând ca acesta să fie tăiat în două şi surprinzând-o ca nepăsătoare pe mama cea neadevărată! Regele Solomon a domnit o perioadă de 40 de ani de pace și prosperitate, a transformat Ierusalimul într-un mare centru religios și politic prin ridicarea Marelui Templu, a construit numeroase fortificații și palate care l-au marcat în memorie.
Etimologia numelui «Solomon», care înseamnă «pașnic»!
În contrast cu înțelepciunea sa, Regele Solomon, spre sfârșitul domniei, prin căsătoriile cu femei străine de neam, acestea l-au îndepărtat de credința în Dumnezeu şi i-au îngăduit închinarea la idoli, ceea ce a dus, conform scripturilor, la pierderea grației divine și, după moartea sa, la divizarea regatului iudaic. Aşadar, biografia Regelui Solomon este presărată cu fapte luminoase, dar și cu atitudini și acțiuni umbrite, un veritabil tablou amestecat cu lumini și umbre de nuanţe diferite, ceea ce înseamnă că avem înaintea noastră imaginea unei spiritualităţi contrastante şi discontinue, cu toate acele aspecte atât de evidente în viața lui, ca repere de mentalitate în viața spirituală, în general. Regelui Solomon îi este apreciată înțelepciunea, care este una proverbială, nota cea mai reprezentativă a vieţii sale spirituale. Fila sa biografică este cuprinsă, în cea mai mare parte, în «Cartea a treia a Regilor», începând cu etimologia numelui «Solomon», care înseamnă «pașnic», sau după numele său alternativ «Iedida» sau «cel iubit de Domnul», de fapt, el fiind cel de-al doilea fiu al Regelui David, cu Batșeba, și urmașul său la tron pentru o perioadă de 40 de ani. Dar, o conspirație a fratelui său Adonia, la un moment dat i-a pus în pericol tronul, pedeapsa acestuia fiind una îngrozitoare, pentru că, atât Adonia, cât și generalul Ioab, au fost pedepsiți cu moartea. Ca un autor prolific, Solomon poate fi socotit chiar un poet, dar și un om de știință, deoarece, a scris trei cărți de înțelepciune ale «Vechiului Testament», corelate cu trei etape ale vieții sale: «Cântarea cântărilor», la tinerețe, lăudând dragostea frumoasă dintre bărbat și femeie, ca metaforă ce prefaţează dragostea dintre om și Dumnezeu, apoi, «Pildele lui Solomon», la vârsta maturităţii, cu numeroase sfaturi practice şi pline de înțelepciune, multe dintre ele cu valoare de cugetări excepţionale, pentru ca în cele din urmă să fie o altă „Cântare a cântărilor”, la bătrânețe, cu o notă de nostalgie melancolică, arătând că nimic nu are stabilitate în viaţa pământească, atunci când omul se află înaintea veșniciei lui Dumnezeu, aşa că, pentru asocierea sa cu unele neamuri străine și pentru închinarea la dumnezei falși, Solomon pierde grațiile Lui Dumnezeu!
Darul înțelepciunii primite de la Dumnezeu, care stă la baza zidirii Templului
Vom sublinia, în continuare, două elemente definitorii din biografia romanţată şi cu valoare de simbol pentru viața lui duhovnicească. În primul rând, că este ctitorul mărețului Templu din Ierusalim, dorință pe care Dumnezeu i-o refuzase tatălui său David, aşa că, din perspectiva prieteniei pe care tatăl său a avut-o cu Hiram, Regele Sidonului, Solomon îi cere acestuia sprijinul pentru a construi mărețul templu şi îi trimite cedrii și chiparoși, esențele de lemn cele mai rezistente, dar și meșteri pricepuți în construcţii, anagajându-se ca să facă răsplată regească, în pofida faptului că relația dintre cei doi se va dovedi mai puţin una constantă și ușoară. Pe lângă meșterii pricepuţi aduşi din străinătate, Solomon a mai dispus şi de 30 de mii de lucrători din teritoriile cucerite pe care i-a trimis în Liban cu schimbul, dar și de 70 de mii de purtători de poveri și 80 de mii de tăietori în piatră, iar, «Cartea a treia a Regilor», capitolul 6, ne precizează în detaliu lucrările de zidire a Templului, arhitectura și materialele folosite. La finele ridicării Templului, Solomon I se adresează Lui Dumnezeu în rugăciune, dar, într-o stare de tensiune (3 Regi 8), deoarece, pentru prima oară în istorie, Celui Preaînalt I se zidește o casă fixă și impunătoare, Celui care fusese până mai deunăzi un itinerant și un călător cu poporul ales. Deci, era vorba, nu doar de o realizare nouă, considerată ca una dintre cele șapte minuni ale lumii, ci, mai ales, o schimbare de raportare la Bunul Dumnezeu! Iar, Dumnezeu îi răspunde provocării sale și-l asigură că «numele Său va fi acolo» (3 Regi, 8, 29), iar, numele indică prezența, mai ales că această rugăciune (3 Regi, 8, 22-30) se rostește, în tradiția liturgică, la începutul slujbei de sfințire a unei biserici! La vremea respectivă, Templul a generat un ritual fastuos și plin de strălucire, cu toate că riscul major, atunci, ca și ulterior, până în zilele noastre, era unul evident, de vreme ce omul însetat de cucerire, putea să-L «îngrădească» pe Dumnezeu între ziduri și să-L mărginească la un ritualism strict și pe alocuri, arid, uitând că Dumnezeu este și Creatorul care să ne însoțească pe drumul vieții, în ritmul ei cotidian! Însuși Dumnezeu, denunțând corupția care însoțea viața cultică din interiorul Templului, dar și extinzând ideea de «casă» către propriul Său trup (Ioan 2, 19), mai ales că ulterior, Apostolii, pe lângă imaginea Bisericii către trupul omului, l-au considerat templu al Dumnezeului cel viu (Evrei 9, 11; 1 Corinteni 3, 16), aşa că, pe lângă semnificația materială imediată, se indică în toate aceste situații, componenta sa spirituală și mai ales personală. În loc de concluzie, vom face în acest moment o subliniere de natură spirituală, prin faptul că Regele Solomon Îi zidește lui Dumnezeu temple, aşa cum au făcut-o comunitățile creștine prin biserici, însă, niciodată fără să se considere cu prioritate Biserica dinlăuntrul nostru, care ea însăși este locașul cel mai iubit în care Lui Dumnezeu îi place să se odihnească! Iar, cea de-a doua idee majoră din biografia lui Solomon se referă la darul înțelepciunii primite de la Dumnezeu, care stă la baza zidirii Templului și a conducerii regatului său! Dar, nu este vorba de o simplă abilitate umană pe care o numim inteligență omenească, ci, de pronia divină care stă la tronul lui Dumnezeu. Tot în «Cartea a treia a Regilor» citim că Dumnezeu îi apare în vis pe înălțimea «Ghibeon» tânărului rege «care Îl iubea pe Domnul, și se purta după legea tatălui său» (3 Regi 3, 3), mărturisindu-i că are posibilitatea de a-I cere un dar, chiar, fiind conștient de tinerețea sa și de lipsa de experiență, pentru că I-a cerut lui Dumnezeu «o minte pricepută», o inimă ascultătoare și capacitatea de a discerne, de a cumpăni binele (3 Regi 3, 9). Deci, simțindu-și vocația de a conduce, Solomon Îi cere Lui Dumnezeu posibilitatea de a asculta, cum era firesc, urmată de darul duhovniciei, iar, Dumnezeu Însuși este impresionat de alegerea făcută și îi oferă pricepere și cunoștințe, mai mult decât la toți contemporanii lui! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi
