Simone Maffioletti (Elveția), Michele Marinaro (Italia), Alexandru Țapeș (România) și Igor Vataman (România) – împreună HKB Trombone Quartet – au susținut joi, 11 iunie, la Universitatea “Constantin Brâncuși” un recital rarisim. Patru tromboane și un repertoriu care a adus în prim plan versatilitatea acestui instrument deopotrivă impunător și liric.
Antonin Dvorak – “Dans slav, op.46, nr.1”, bazat pe o creație populară plină de energie, a fost redat cu impetuozitate luminoasă, controlată. Trecând la un alt registru de exprimare, muzicienii au interpretat cu sensibilitate și deosebită muzicalitate, printr-un sunet cald, două partituri celebre: “Intermezzo” din opera “Cavalleria rusticana” de Pietro Mascagni și “Nessun dorma” din opera “Turandot” de Giacomo Puccini. Arthur Pryor – “Blue Bells”, o serie de variațiuni bazate pe un cântec popular scoțian a evidențiat într-un mod original flexibilitatea tehnică a instrumentiștilor, precum și frazarea sugesivă, îmbinând pasaje de agilitate cu
momente lirice, posibilitățile tehnice și expresive ale trombonului fiind astfel puse în valoare. Bela Bartok – “Dansuri românești” – o suită bogată în contraste a alternat caracterul vioi cu lirismul și nostalgia redate prin tranziții foarte line între sunete și intonație de mare finețe. Vladimir Slivinschi – “Oleandra”, un dans popular cu ritmuri sincopate, a solicitat atât expresivitate cât și tehnică. Joaquin Rodrigo, Chick Corea – „Aranjuez-Spain”: tema cantabilă (Adagio) a Concertului de Aranjuez al lui Rodrigo a evoluat către precizie ritmică și
virtuozitate în pasaje de jazz fusion, reclamând o metamorfoză stilistică din partea interpreților, șansă pe care cei patru tromboniști au valorificat-o pe deplin, într-un aranjament unic, cu participare activă din partea publicului entuziast. George Gershwin, „Portrait”, a scos în evidență frumusețea discursului sonor și specificul muzicii compozitorului american, prin simț ritmic, influențe de jazz și sublinierea contrastelor de expresie.
Recitalul HKB Trombone Quartet, încheiat cu două bisuri, a fost un tur de forță pentru instrumentiștii care au dovedit că emisia controlată, articulația variată, executarea pasajelor rapide, controlul dinamic fără pierderea calității sunetului, intonația precisă și evidențierea cu har a ideilor sonore devin premise ale unor exprimări muzicale remarcabile, apreciate de un public iubitor de frumos și artă autentică.
Ioana Frățilă Nichifor






























