Astăzi, 6 august, prăznuim «Schimbarea la Față» sau «Transfigurarea» Domnului sau «Probojenia», aceasta din urmă fiind o denumire provenită din limba slavonă care înseamnă «transformare» sau «schimbare», constituind o mare sărbătoare creștină care înfăţişează momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos S-a arătat în strălucire divină pe Muntele «Tabor» în fața Apostolilor Petru, Iacov și Ioan, într-o strălucire nouă vorbind cu prorocii Moise și Ilie, cu puțin timp înainte de Pătimirie Sale, în anul 33, iar, prin aceasta dovedind Slava Sa dumnezeiască ascunsă în trupul omenesc, pentru ca ucenicii să vadă că este Fiul lui Dumnezeu, înainte de a fi răstignit. Sfinții Părinți au interpretat evenimentul drept una dintre cele mai mari minuni săvârșită de către Domnul Iisus Hristos, deoarece prin aceasta, Mântuitorul Hristos le-a arătat Apostolilor, și prin aceștia lumii întregi, că El este Slava lui Dumnezeu. Aşa cum reiese din textele Evangheliilor, pe Muntele «Tabor», Mântuitorul Iisus Hristos S-a transfigurat, iar fața Lui a strălucit ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina. Această revelație avea scopul de a întări credința apostolilor înainte de Patimile lui Hristos, arătându-le că suferința și moartea Sa, vor fi urmate de Înviere și de glorie eternă, iar, prezența profeților Moise și Ilie, care au apărut alături de Iisus în această viziune, simbolizează legea și profeții din Vechiul Testament, prin aceasta confirmându-se împlinirea profețiilor prin Hristos.
,,Nu poate vedea omul fața Mea și să trăiască”!
«Schimbarea la Față» a Domnului, a avut loc în anul al treizeci și treilea de la Nașterea Sa, și în al treilea an și cel de pe urmă al Propovăduirii Sale, apropiindu-Se, în acest fel, de Pătimirea cea de bunăvoie pentru mântuirea noastră! Aşadar, Domnul a mers în părțile Cezareei lui Filip, și, după cuvintele pe care le-a zis Petru, acolo: ,,Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu” (Matei 16, 16), după care a început a spune ucenicilor Săi că trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult de la farisei, de la arhierei și de la cărturari, ca după aceea să fie omorât prin răstignire. Din această cauză, ucenicii s-au întristat, dar mai ales Petru, care-L oprea pe El, zicându-I: ,,Fie-Ți milă de Tine, să nu Ți se întâmple Ție aceasta” (Matei 16, 22), dar, în momentul acela, nesocotind mâhnirea lor, a făgăduit unora dintre ei că după puține zile, le va arăta Slava Sa, zicând: ,,Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea pe Fiul Omului venind în Împărăția Sa” (Matei 16, 28). Prin urmare, trecând cam opt zile de când a spus aceste cuvinte, Domnul a plecat în părțile Cezareei lui Filip, în hotarele Galileei, la Muntele «Tabor», fiind urmat de către ucenicii Săi și mult popor. Dar, pentru că obiceiul Domnului Iisus Hristos era ca rugăciunile către Dumnezeu-Tatăl să le facă singur, despărțit de ucenicii Săi, a lăsat la poalele muntelui poporul și pe ucenicii Săi și a luat numai pe trei dintre ei: pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, și S-a suit cu ei pe munte, ca să se roage. Iar, acolo, depărtându-Se puțin de cei trei ucenici, S-a urcat la un loc înalt și Se ruga, dar, pentru că cei trei ucenici, osteniți, pe de o parte de suirea muntelui înalt, iar pe de alta, de lungimea rugăciunii, se luptau cu somnul, precum ne spune Sf. Evanghelist Luca: «Petru și cei ce erau cu El erau îngreuiați de somn» (Luca 9, 32), dar, când s-au deșteptat bine, au văzut «Schimbarea la Față» a Domnului, strălucind cu slava dumnezeirii Sale. Atunci, ei au stat înaintea Lui, prin porunca Lui, cei doi Proroci: Moise, dintre morți, și Ilie, din Rai, și le vorbea lor despre Pătimirea Lui și despre ceea ce avea să se săvârșească la Ierusalim. Din această clipă, Apostolii, deșteptându-se, au văzut Slava Lui cea negrăită, fața Sa cea luminoasă ca soarele, hainele Lui albe ca lumina și doi bărbați stând și vorbind cu El, întru slava aceea, și s-au înspăimântat! În acest fel, descoperindu-li-se lor Duhul Sfânt, au văzut că bărbații aceia erau Moise și Ilie și au înțeles cuvintele lor despre Pătimirea cea de bunăvoie a Lui Hristos, dar, îndulcindu-se cu vederea slavei celei dumnezeiești, atât cât puteau cuprinde ochii lor trupești, Domnul le-a arătat numai atât cât putea suferi firea omenească să vadă dumnezeirea cea fără de moarte și nevăzută, precum de demult i-a răspuns Dumnezeu lui Moise, care se ruga să-i arate Slava feței Sale celei dumnezeiești, zicând: ,,Nu poate vedea omul fața Mea și să trăiască” (Ieșire 33, 20), Apostolii înțelegând, prin Duhul, de plecarea Prorocilor, cu toate că lui Petru i-a părut rău, pentru că dorea neîncetat să se bucure de Slava lui Hristos!
,,Sculați-vă și nu vă temeți”!
Pe când simţea Apostolul Petru toate acestea, un nor luminos i-a umbrit pe Apostoli, înconjurând vârful Muntelui «Tabor», iar, Apostolii au fost cuprinși de frică, pentru că, apropiindu-se de Hristos, au intrat și ei în nor și au auzit un glas, zicând: ,,Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L” (Matei 17,5), mai ales că prin auzirea acestui glas venit de Sus, Apostolii au fost cuprinși cu totul de frică și, temându-se, au căzut cu fețele la pământ. În momentul acela, Slava Domnului s-a depărtat de la fața lor, iar, Domnul, apropiindu-Se, S-a atins de ei, zicându-le: ,,Sculați-vă și nu vă temeți!” (Matei 17, 7), după care ucenicii, ridicându-și ochii, n-au văzut pe nimeni, decât numai pe Domnul Iisus Hristos. Pe când se coborau din munte, Domnul le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui nimic despre cele întâmplate, până ce nu va pătimi și nu va învia din morți, iar, ei n-au spus nimănui nimic despre «Schimbarea la Față» a Domnului. În final, Mântuitorul, îndreptându-Se pe drumul spre Ierusalim, calea spre Pătimire, Cruce și moarte, dar cunoscând și slăbiciunea omenească a Apostolilor, n-a vrut să-Și lase ucenicii deznădăjduiți, mai ales că odată cu «Schimbarea la Față», Domnul a luminat și a îmbărbătat inima lor, iar, umilirile, oricât de adânci, ale Pătimirilor și ale morții Mântuitorului, nu mai puteau slăbi credința celor care cunoscuseră dumnezeirea ascunsă a Învățătorului lor, pentru că pătimirile şi moartea Mântuitorului nu mai sunt un sfârșit, ci, constituie dovezi că El S-a predat morții de bunăvoie, pentru mântuirea lumii. «Schimbarea la Față» a Domnului este o sărbătoare cu o semnificație profundă, care ne amintește de puterea transformatoare a credinței și de lumina divină ce poate ghida fiecare pas al vieții noastre. Ea semnifică şi o sărbătoare a îndumnezeirii naturii noastre omenești și a participării trupului nostru trecător la bunurile veșnice, care sunt mai presus de firea omenească. Înainte chiar de a îndeplini Mântuirea noastră prin Patimile Sale, Mântuitorul arată că scopul venirii Sale în lume era tocmai să aducă pe tot omul trăitor la revelaţia Slavei Sale dumnezeiești, iar, din acest motiv, lumina nematerială, necreată și situată în afara timpului era chiar Împărăția lui Dumnezeu venit întru puterea Duhului Sfânt, după cum Domnul promisese Apostolilor Săi! Pentru că, fiind întrevăzută pentru o clipă, această lumină va deveni moștenirea veșnică a aleșilor în Împărăție, când Hristos Cel Înviat va veni din nou, strălucind în toată măreţia Slavei Sale şi va reveni învăluit în lumină, în această lumină care a strălucit în Muntele «Tabor» şi care s-a ridicat din mormânt în ziua Învierii Sale, răspândindu-se asupra sufletului și trupului celor aleși! Deşi ne aflăm în Postul «Adormirii Maicii Domnului», Biserica noastră a rânduit ca pe 6 august, de praznicul «Schimbarea la Față» a Domnului, să se facă dezlegare la pește, vin și untdelemn, mai ales că în popor, această sărbătoare semnifică începutul toamnei şi de acum, nu mai e voie la scăldat în ape curgătoare, în această zi nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de către cineva, căci aşa va fi tot anul, e bine să te împaci cu cine ești certat, oamenii care se roagă în această zi ca să scape de o patimă, sigur vor fi vindecaţi, dacă vremea este însorită şi plăcută, toamna va fi roditoare şi îmbelşugată, în schimb, dacă plouă, toamna va fi mohorâtă.
Profesor dr. Vasile GOGONEA
