1 – Culturile și agrotehnica lor
Campania de toamnă, care deja a început, este cea mai grea campanie din tot anul agricol, căci ea presupune concomitent cu recoltarea multor culturi, înfiinţarea altora, punerea bazelor tehnologice pentru multe culturi de primăvară, iar dacă adăugăm la acestea şi eforturile specifice cu zootehnia, de orice fel, realizăm uşor volumul enorm de muncă pentru fermieri. Plasaţi aceste eforturi în condiţii de climă şi mediu, care mai de grabă se pot înrăutăţi decât deveni favorabile lucrărilor agricole, precum şi acționarea contracronometru datorită cerinţelor tehnologice ale culturilor, speciilor şi categoriilor de animale, şi veţi avea imaginea clară a ceea ce îi aşteaptă pe fermieri. Cum ei sunt cei care ne asigură condiţiile de viaţă şi trai fără de care nimeni nu poate supraveţui, cred că puteţi fi de acord cu mine, că dintre toate meseriile şi activităţile de pe pământ, cea de fermier este cea mai grea şi totodată şi cea căreia îi datorăm respect şi consideraţie, gesturi care nu de puţine ori, dacă nu lipsesc cu desăvârşire, sunt la un nedrept de scăzut nivel. Doresc acum ca acest articol să-i informeze din timp pe aceia care… au ochi de văzut și urechi de auzit, dar mai presus de orice își doresc binele, binele lor fiind și binele nostru, al tuturora, reciproca rare ori este luată în calcul, ca ei să poată să ia din timp măsurile necesare și să evite situația de a trebui să dea rasol propriilor eforturi.
Grâul – este una dintre principalele culturi agricole a lumii, iar în tradiţia agriculturii româneşti cultura de toamnă este practic forma dominantă de cultură. Cea de primăvară nu ocupă nici măcar 1 % din suprafaţa cultivată cu această specie (se practică doar pentru grâul dur, de patiserie). În județul nostru, dintre cereale, grâul, exceptând desigur triticale, este cultura care întâlnește condiții pedo-climatice medii, spre deosebire de porumb care aici are condiții pentru producții slabe. Cine are urechi de auzit – să audă.
Triticale – prin structura sa biologică (Triti – cale) este hibrid artificial între grâu – Triticum și secară -Secale, creat de geneticieni în laboratoarele lor și care, fiind mai rustic, caracter imprimat de secară, dă desigur producții cu până la 30 % mai mari decât grâul, iar în furajarea animalelor are și un puternic efect medicinal, moștenit tot de la secară. Se poate utiliza și în panificație, dar numai cupajat 1 : 1 cu grâu deoarece are foarte puțin gluten.
Orzul – fiind o cereală cu puternică tendință de cădere, frângere și scuturare nu-l recomandăm decât posesorilor de combine care își pot permite recoltarea lui la momentul potrivit. Facem doar precizarea că tehnologia de cultură a orzului este identică cu cea a grâului și triticale, doar că semănatul său începe cu o săptămână mai devreme, adică de pe la 20 septembrie, și trebuie încheiat tot cu o săptămână mai devreme, adică pe la 20 octombrie. Concomitent cu grâul trebuie semănat şi triticale, orzul de toamnă, rapiţa, unele soiuri de mazăre de câmp de toamnă, sau secara şi alte culturi utilizate ca siderate – îngrăşământ verde.
| Mi-a dovedit câte parale face și de atunci îi cunosc bine valoarea. Ion VELICAN |
În zona noastră, epoca optimă de înfiinţare a culturilor de grâu și triticale este cuprinsă între 25 septembrie şi 25 octombrie. Semănatul mai timpuriu poate conduce la creşterea exagerată a culturii, expunerea ei la atacul cicadelor, mici insecte de toamnă ce se hrănesc cu seva tinerelor plante de cereale păioase, cu risc enorm de infectare a culturilor cu micoplasme şi viroze transmise de aceste cicade, ceea ce poate conduce chiar la distrugerea culturilor. Totodată, o cultură prea crescută va rezista mai greu peste iarnă, putând fi compromisă ca urmare a asfixierii tinerelor plante sub zăpada moale și udă, cu crustă, sau poate degera uşor dacă iarna este săracă în zăpadă și temperaturile scad sub -250 C și mai sunt și însoţite de vânturi puternice şi de durată. Întârzierea semănatului după 25 octombrie se pare că duce la diminuarea producţiei cam cu 100 kg pe hectar pentru fiecare zi de întârziere, sau chiar la distrugerea culturii ca urmare tot a vicisitudinilor ierni și stării premature a lantelor.
Planta premergătoare – este importantă pentru toate culturile agricole în obţinerea de recolte bogate, aportul ei în corelare cu arătura fiind apreciat la cca o treime din recoltă. Cele mai bune premergătoare pentru cereale sunt leguminoasele anuale, mazărea, fasolea, sau alte culturi prăşitoare care părăsesc terenul suficient de devreme spre a permite efectuarea la timp şi de calitate a arăturii. Se recomandă ca premergătoare chiar şi grâul, dar nu mai mult de 1 – 2 ani, sau porumbul recoltat timpuriu. Este total contraindicat semănatul grâului după orz sau altă cereală păioasă cu care are boli şi dăunători comune, ori ale căror seminţe pot fi considerate corpuri străine în recolta de grâu căci sunt inseparabile tehnologic.
Arătura – trebuie efectuată cu 1 – 3 săptămâni înainte de semănat, spre a permite acumularea de apă în sol şi aşezarea solului după răscolirea sa de către plug. Dar nu mai timpurie căci apare riscul tasării sau al îmburuienării, ceea ce ar conduce la realizarea unui pat germinativ incorect, cu efect negativ asupra nivelului cantitativ şi calitativ al recoltei viitoare. Adâncimea arăturii nu trebuie să fie mai mare de 25 cm dar nici mai mică de 15 cm, însă trebuie să fie uniformă, să încorporeze integral și uniform resturile vegetale şi să mărunţească suficient de bine solul. Cu 2 – 5 zile înainte de semănat se pregăteşte patul germinativ – prin discuiri suficiente, urmate de combinator, spre a asigura semințelor un „un pat tare, o saltea moale şi o plapumă pufoasă”. Asta înseamnă că primele discuiri se fac la 6 – 7 cm adâncime iar celelalte precum şi combinatorul să lucreze la 3 – 5 cm adâncime. Mărunţirea exagerată a solului, pe lângă faptul că este costisitoare, este şi dăunătoare pentru sol şi cultură, căci poate spori considerabil conţinutul de praf şi argilă în sol, conduce la tasare puternică şi formare de crustă, în toamnă sau primăvară, extrem de dăunătoare culturii.
Fertilizarea – constituie masa și contribuie şi ea cu o treime la realizarea recoltei şi presupune administrarea, dacă nu integrală cel puţin la jumătate, a cantităţii de fosfor, adică 80 – 100 kg s a / ha (sau măcar 40 – 50 kg / ha) sub brazdă sau sub disc. Azotul trebuie administrat cel mult la nivel de 50 – 60 kg s a / ha spre a evita levigarea lui, spălarea sa în adâncul solului în cazul precipitațiilor abundente, sau creşterea exagerată a plantelor în toamnă, dar să asigurăm și cca 7 kg N s a / to de resturi vegetale încorporate, pentru potențarea bacteriilor nitrificatoare şi a necesarului de creştere a tinerelor plante de cultură. Este bine să se administreze şi potasiu, cam 30 – 40 kg s a / ha, căci acesta imprimă calitate recoltei şi rezistenţă plantelor. Cele mai bune sortimente de îngrășăminte chimice sunt complexele de tip C – 16.48.00 aplicate înainte de arătură sau chiar și la pregătirea patului germinativ.
Adâncimea de semănat – depinde de tipul de sol pe care se înfiinţează cultura, astfel că pe solurile mijlocii şi uşoare, mai nisipoase, aceasta poate fi de 4 – 5 cm, iar pe cele mai grele, mai argiloase, doar de 3 – 4 cm. Semănate mai adânc tinerele plante pot pieri înainte de răsărire, din cauza epuizării rezervei de hrană prea mică din bob pentru această fază.
Densitatea – potrivită pentru fermele noastre este cuprinsă între 350 – 450 boabe germinabile pe metru pătrat, astfel încât să se permită tulpinilor fraţi să realizeze și ele boabe utile dar şi să împiedice buruienile să aibă acces facil la aer şi lumină spre a concura plantele de cultură. La această densitate cantitatea de sămânță necesară este de 200 – 220 kg / ha la grâu și tricale, și sub 200 kg / ha la orz, ba chiar sub 100 kg/ha la unele soiuri cu mare putere de înfrățire, mai mult de 9 frați pe o tulpină, pe care va trebui să o solicitați de pe acum comercianților de sămânță.
Nu uitaţi: „desul umple fesul, rarul umple carul”.
Pentru explicații mult mai amănunțite și o mai bună înțelegere a acestor tehnologii consultați cartea mea
Ghidul fermierilor mici și mijlocii:
- 1 – Culturi de câmp, furajere și legumicole – ediția 2020,
- 2 – Viticultură și vinificație – ediția 2021,
- 3 – Pomicultură – ediția 2022
- 4 – Zootehnie – ediția 2023
Telefon: 0764 471 206 – permanent
Stimați fermieri, posesori sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, vechi de peste 400 de milioane de ani pe pământ – deci cu mult mai vechi decât noi, oamenii, – căci ele sunt cele care ne țin pe noi pe acesta, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez. Primesc suficient de multe telefoane, dar și numai unu ar fi fost suficient, în care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către posesorii de unul sau mai mulți pomi fructiferi, care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului și, cel mai rău, fără să anunțe apicultorii de acesta.
Legea 383/2013, cu modificările ulterioare a apiculturii prevede pedepse aspre pentru astfel de nereguli.
Apărând albinele, de fapt, ne apărăm pe noi înșine.
Așadar:
Cu câteva zile înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume în câmp ori grădină, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele pe care le veți folosi.
Primăriile sunt obligate să înștiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru.
Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele. Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!
Aștept cu deosebit interes propunerile, sugestiile dumneavoastră, stimați cititori, fermieri, și despre alte subiecte de interes în activitatea cotidiană din ferma, gospodăria dumneavoastră căci:
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Bunăstarea vine către tine apoi …
Ing. Ion VELICI
