România reușește din nou o performanță greu de explicat economic și imposibil de acceptat social. Țara care extrage țiței, deține rafinării moderne și produce o parte importantă din carburanții pe care îi consumă, a devenit campioana europeană la scumpirea motorinei. În doar câteva zile, prețul a urcat până la aproape 11 lei pe litru, iar explicațiile oficiale lasă mai multe întrebări decât răspunsuri.
O întrerupere de câteva zile a exporturilor de petrol din Kazahstan a fost suficientă pentru ca prețurile să explodeze la pompă. Numai că livrările au fost reluate rapid, iar cotația petrolului Brent a revenit la nivelurile anterioare. La pompă însă, ieftinirea nu a mai venit. În România, scumpirile circulă cu viteza luminii, iar reducerile par să rămână blocate în trafic.
Situația este cu atât mai greu de înțeles cu cât multe state europene, dependente aproape în totalitate de importuri, nu au înregistrat asemenea creșteri. România are producție internă de țiței, are rafinării performante și o dependență mai redusă de importurile directe de motorină decât alte țări. Cu toate acestea, șoferii români plătesc printre cele mai mari scumpiri din Europa.
Impactul nu se oprește la pompă. Motorina este sângele economiei. De ea depind transporturile, agricultura, construcțiile, industria și comerțul. Fiecare ban adăugat la prețul unui litru se transformă, în lanț, în costuri mai mari pentru alimente, materiale de construcții, servicii și produse de zi cu zi. Fermierul plătește mai mult pentru lucrările agricole, transportatorul majorează tarifele, comerciantul transferă costurile către raft, iar consumatorul suportă întreaga povară.
În Gorj, efectele sunt și mai dure. Un județ în care economia încearcă să supraviețuiască după declinul industriei miniere și energetice nu își permite asemenea șocuri. Firmele de transport, agricultorii și micii antreprenori văd cum marjele de profit dispar de la o zi la alta. Investițiile sunt amânate, locurile de muncă devin nesigure, iar puterea de cumpărare continuă să se erodeze.
În fața acestei situații, autoritățile promit că analizează piața. Consiliul Concurenței spune că monitorizează evoluția prețurilor și verifică dacă există factori obiectivi sau eventuale comportamente neconcurențiale. Este un demers necesar, dar românii nu au nevoie doar de analize, ci și de concluzii rapide și măsuri ferme, dacă se constată abateri.
Piața liberă nu înseamnă libertatea de a transforma fiecare criză într-o oportunitate de profit excesiv. Concurența reală presupune ca scumpirile și ieftinirile să urmeze aceeași logică economică. Dacă prețurile cresc imediat la primul semn de tensiune internațională, atunci ar trebui să scadă la fel de repede atunci când acele tensiuni dispar.
România nu poate accepta să fie doar campioana scumpirilor. Nu este normal ca o țară care produce petrol și rafinează carburanți să ofere cetățenilor prețuri comparabile cu cele din state care importă aproape tot necesarul de combustibil. Iar dacă diferențele nu pot fi explicate prin costurile reale, atunci cineva trebuie să răspundă.
La aproape 11 lei litrul de motorină, nu mai vorbim doar despre prețul unui carburant. Vorbim despre competitivitatea economiei românești, despre costul fiecărei recolte, al fiecărui transport și al fiecărui produs care ajunge pe masa românilor. Iar nota de plată, ca de fiecare dată, nu este achitată de cei care stabilesc prețurile, ci de milioane de oameni care nu mai au unde să fugă de scumpiri.
Dragoș Ionică
