Un nou maxim istoric al cursului euro nu este doar o cifră pe un ecran. Este, de fapt, o radiografie dură a unei realități pe care o evităm de prea mult timp: economia României nu are forța necesară să reziste șocurilor.
Când euro trece prag după prag, când leul pierde teren, nu vorbim doar despre piețe financiare sau despre „mecanisme complicate”. Vorbim despre români. Despre rate mai mari, despre facturi mai greu de plătit, despre produse mai scumpe. Despre o presiune constantă care apasă exact pe cei care duc deja greul acestei economii.
Devalorizarea leului nu este un accident. Este efectul. Efectul unei economii fragile, dependente, dezechilibrate. O economie care consumă mai mult decât produce, care importă mai mult decât exportă și care, de prea multe ori, a fost construită pe improvizații și nu pe strategie.
Într-o economie puternică, astfel de presiuni sunt absorbite. Șocurile externe sunt atenuate. Moneda rezistă. În România, însă, fiecare turbulență devine o criză în miniatură. Pentru că nu avem suficientă producție internă, pentru că nu avem un mediu de business suficient de solid și pentru că nu am reușit, în ani de creștere economică, să construim fundații reale.
Este ușor să dai vina pe contextul internațional. Pe inflație globală, pe războaie, pe piețe. Dar întrebarea esențială rămâne: de ce alte economii rezistă mai bine? De ce alții pot amortiza șocurile, iar noi le resimțim din plin? Răspunsul este simplu și incomod: pentru că acolo există economie reală. Industrie. Valoare adăugată. Capital local puternic. La noi, încă vorbim prea mult despre consum și prea puțin despre producție.
Fiecare leu pierdut în fața euro înseamnă o factură în plus pentru populație și o pierdere de încredere în economie. Iar încrederea este, poate, cea mai importantă monedă.
Dacă vrem stabilitate, nu o vom obține din artificii financiare sau din măsuri de moment. O vom obține doar construind: companii solide, investiții inteligente, politici economice coerente. O economie care produce, nu doar consumă.
Altfel, vom continua să trăim același scenariu: la fiecare criză, leul cade, iar românii plătesc. Și poate cea mai grea concluzie este aceasta: nu cursul valutar este problema. Ci ceea ce se află în spatele lui.
Dragoș Ionică
