Societate

Mare la minte, la trup și la suflet

 | 22 septembrie 2017, 00:01 | 1 coment | 

Mai rar în vremurile noastre așa ceva, dar este firesc: o minte mare, un suflet mare, nu putea sălășlui decât în trup mare, care trăda o generozitate și noblețe aparte.
L-am distins dintre mulții colegi-”mici panduri”-elevi ai Liceului ”Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu, pe vremea când în orașul de pe Jiu erau doar trei licee, concurența la admitere era mare, se făcea instrucție și educație, nu glumă! Toți absolvenții continuau studiile în trepte superioare de învățământ, în toate domeniile. Eram generația de după război, condițiile de viață grele, se învăța la concurență pentru bursă. Țara era în refacere, în reconstrucție.
Cornel Andrițoiu-despre el este vorba, cu doi ani de liceu mai mic (noi, cei din clasele mai mari le spuneam ”juniori”-vezi doamne noi eram cu doi ani mai ”bătrâni”) apărea la careul de sâmbăta (atunci se învăța carte și-n a șasea zi de școală), la careul din recreația mare din curtea liceului, unde domnul director Ion Talabă prelucra săptămânal în fața a sute de ”panduri”-liceul era numai de băieți-aspecte, cazuri din comportamentul și activitatea elevilor. Toți în uniforme, curați, îngrijiți, disciplinați. Cornel Andrițoiu, mai înalt decât colegii săi de clasă, perfect aliniați la careu, în uniformă, cu șapcă având emblema LTV (cei ce nu aveau șapcă și uniformă erau scoși în careu-și nu s-a îmbolnăvit niciunul) foarte atent, distins, modest, cuminte, așa cum îi stă bine unui fiu de cadru didactic, conștiincios și disciplinat.
Anii de liceu s-au dus prea repede, a urmat politehnica, ingineria în producție, dublată de calificarea ca profesor, semn că a iubit învățătura, dragostea de-a transmite taina științelor și altora. Nevoia de-a lega învățământul cu producția, cerințele pregătirii de oameni pentru dezvoltarea pe multiple planuri ale economiei, care absorbea forța de muncă bine calificată, au impus ca specialiștii cu bune rezultate în producție să treacă la modernizarea liceelor, la conducerea proceselor de pregătire a bazei tehnico-materiale și umane.
După ani buni de muncă și rezultate de excepție la liceul din Sadu, profesorul-inginer Cornel Andrițoiu având responsabilitatea de director, a pus umărul la modernizarea Liceului nr. 5-de pe lângă Uzina de Mașini Unelte Târgu-Jiu, astfel încât să creeze toate condițiile pentru un învățământ tehnic liceal de calitate. Și aici, funcția de director l-a obligat la noi eforturi, noi responsabilități; a venit să facă multe lucruri bune, utile, nu s-a protejat și menajat, mereu neobosit, cu mândria și dăruirea de veșnic luptător, așa cum a fost format, instruit și educat în liceul ce poartă numele mare pandur.
I-am admirat rezultatele, intrând și eu în ”competiție”, în dorința de a face lucruri bune, necesare bunei pregătiri pentru muncă și viață a elevilor din Liceul Agroindustrial ”Tudor Arghezi” din Târgu-Cărbunești.
Ne-am recunoscut și împrietenit „ca vechi panduri„ (din grecescul luptători) cu ocazia schimburilor de experiență lunare ale directorilor de licee din Gorj, colaborând în interesul modernizării învățământului ne-am apreciat și ajutat reciproc.
Evenimentele din 1989 conving regretabil, după 28 de ani, au adus puține schimbări în bine și mai multe în rău. Cele ce au urmat au lovit și învățământul , dar și mai mult unitățile economice de producție, multe distruse în dușmănie, fără responsabilitate.
După ani buni și rezultate de excepție în învățământ, prof. inginer Cornel Andrițoiu, citind mersul treburilor țării, perspectivele sumbre care se întrezăreau pentru învățământul de specialitate, vizavi de amestecul brutal al politicului în economia țării, distrugerile care urmau în fabrici, uzine, în combinate, în complexe, însemnând distrugerea a milioane de locuri de muncă ce se ofereau tinerilor la absolvirea școlilor de toate modele, a renunțat la învățământ, intrând în producție.
Spiritul inventiv, inteligența, cunoștințele bine fundamentate în cei cinci ani de facultate, perseverența, energia și dăruirea neobosită muncii creatoare l-au ajutat să găsească soluții tehnico-științifice și manageriale de excepție, concretizate în realizarea unei adevărate uzine în cadrul societății pe atunci EUMECA, al cărei director general a devenit, găsindu-și colaboratori de valoare în directorul tehnic ing Popeci Valeriu și director economic Munteanu Nicolae. Sub asemenea conducere uzina a performat făcându-și bună reclamă în fabricarea de piese și subansamble pentru export, cu rezultate economico-financiare deosebite.
Crezul, gândirea și cuvântul prof. ing. Cornel Andrițoiu trebuia să devină deviză pentru cei care vor binele țării: ”să nu distrugi nimic din ce au făcut alții dacă nu poți să pui ceva mai bun în loc.” E bine să o știe, să o învețe, să o pună în practică toți politicienii, care, cu bună intenție l-au atras într-un partid.
Povestindu-i odiseea necazurilor petrecute cu privatizarea forțată (prin legi ireproșabile, distructive) a primit Stațiuni de Mecanizarea Agriculturii-Bibești, înființată în Gorj în anul 1948 (rebotezată impropriu Agromec Bibești), locul de unde a pornit mecanizarea agriculturii în tot județul; din care s-au înființat în timp SMA-uri, majoritatea distruse de contrarevoluția din agricultură (și nu numai), cum am fost obligați să plătim la privatizarea forțată, sume imense de bani, care nu le aveam în 15 zile, demersurile făcute la F.P.S. unde secretarul de stat Oros (de etnie maghiară) mi-a spus ”dacă voi gorjenii, nu vă ajutați, atunci cine să vă ajute?”, întrebarea pe care am pus-o în Parlament (poveste adevărată ce urmează să o prezint tot în ”Gorjeanul”), unde am mers să găsesc soluții salvatoare pentru Agromec Bibești (intrat în pericol de a fi transformat în fier vechi de mâna unor licitanți veniți la licitație cu bani mulți), mărinimosul la trup, dar și mai mult la minte și la suflet prof. ing. Cornel Andrițoiu, mi-a spus: uite, știu că n-o să câștig nimic de la tine (se referea la părți din profit, pe scurt dividende), îmi place că ești luptător (adică pandur, de la grecescul pandurak=luptător), vin să te ajut. Cu societatea pe acțiuni EUMECA a venit legal ajutându-ne să plătim la stat acțiunile reprezentând patrimoniul (utilaje, clădiri, ateliere mecanice de la sediu și secții, terenuri din incintă cu drumuri betonate aproximativ 500 m, platform de beton 2000mp) adjudicate de noi la licitația de la FPS Gorj, unde Agromec Bibești a fost jucată ca la poker, cu multe strigări și mulți amatori.
În momentul cel mai critic din viața unității, marele la minte la trup și la suflet, prof. ing Cornel Andrițoiu a pus efectiv umărul la salvarea unității, continuând prin colaboratorii săi de mare valoare-ing. Popeci Valeriu și ec. Munteanu Nicolae să sprijine existența SC. AGROMEC BIBEȘTI SA.
Se pune firesc întrebarea: Câți gorjeni se mai implică în salvarea a ceea ce e bun, productiv și folositor oamenilor? Vreau să-i cunosc.
Prof. Virgil Vâlceanu

Semnatura eletronica CertDigital
Articole asemanatoare



1 comentariu in “Mare la minte, la trup și la suflet

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ECO JURNAL