Poporul român își are rădăcinile adânc înfipte în pământul strămoșesc al Daciei de odinioară. Pentru a-i cunoaște prezentul și a-i înțelege viitorul, trebuie să-i cercetăm cu
sârguință trecutul. Cunoașterea trecutului poporului român ne dă posibilitatea să apreciem sacrificiile nenumărate ale neamului românesc, de a gândi și simți românește că facem parte din marea familie a neamului românesc, separat vremelnic de vitregiile vremii și să îndemnăm la unitate.
Din păcate, pământul acesta strămoșesc, de o frumusețe și bogăție aparte, a trezit interesul tot mai multor năvălitori și păgâni. Vitejia și dreptatea au rămas până în zilele noastre caracteristici de bază ale poporului român în lupta pentru unitatea întregului neam românesc.
Amenințărilor permanente ale năvălitorilor, noi le-am răspuns cu ce am găsit la îndemână, lăsând casele și mergând la luptă pentru apărarea pământului vechii Dacii.
Neamul românesc a fost nevoit de-a lungul istoriei să treacă prin multe încercări, fiindu-i răpite teritorii și subjugați locuitorii lor. Dușmanii neamului românesc au atacat în diverse chipuri acest neam, neavând nici un interes să fim puternici.
Ori se știe că tăria popoarelor a stat totdeauna în solidaritatea lor, în unitatea lor; fără unire deplină în cuget, simțiri și fapte, nici un neam nu poate rezista valurilor uriașe ale istoriei actuale care sunt în stare să măture tot ce le stă în cale. De aceea, să ne iubim unii pe alții toți românii, frații cei de un neam.
Și tot din păcate, la atacurile din partea străinilor se adaugă dezbinările din interiorul acestui neam, chiar mai periculoase decât cele din exterior.
Suntem în preajama zilei de 1 Decembrie, zi cu semnificații deosebite în istoria poporului român. Anul acesta, la 1 Decembrie, declarată și Ziua Națională a României, se împlinesc 107 ani de la Marea Unire – Întregirea neamului românesc. Până la Marea Unire, neamul românesc s-a aflat între cele mai mari imperii ale timpului: Rus, Austro-Ungar și Otoman. A fost nevoie ca sub steagul României să fie aduse și celelalte provincii românești înstrăinate: Basarabia, Transilvania și Bucovina. Și au fost aduse,
cu mari sacrificii și pierderi de vieți omenești. Ultima venită în marea familie românească a fost Transilvania care și-a exprimat dorința de a se uni cu Vechiul Regat. Momentul a avut loc la 1 Decembrie 1918, când Marea Adunare Națională a Românilor întrunită
la Alba Iulia, a decis în unanimitate, Unirea cu România. Acest act a marcat finalul unui mare proces – desăvârșirea unității naționale a tuturor românilor, recunoscut oficial de către Marile Puteri la Conferința de Pace de la Paris din 1919-1920, care a marcat și sfârșitul Primului Război Mondial.
Unitatea națională desăvârșită la 1 Decembrie 1918, a fost destrămată și România ciopârțită la cel De-al Doilea Război Mondial prin ,,bunăvoința prietenilor de altădată’’.
Neamul este dezbinat și nu se întrevăd șanse de a viețui împreună prea curând. Avem totuși datoria și trebuie să folosim orice prilej pentru a prezenta adevărata istorie a poporului român. O lungă perioadă a trebuit să tăcem. Tineretul, viitorul de
mâine al țării, trebuie să cunoască adevărul istoric, fiindcă, cu siguranță se vor găsi și alții care să râvnească la frumusețile și bogățiile noastre, mai ales că în societatea noastră de astăzi și-au făcut tot mai mult loc ura și dezbinarea.
CONSTANTIN DÂRVĂREANU
