-V.G. Sfinte Părinte Arsenie, te-aş ruga mult ca să continuăm dialogul nostru spiritual în care vreau să vorbesc eu mai puţin şi să se audă mai mult glasul sfântului!
-A.B. De acord! Ai văzut că şi la masa de Anul Nou rămân scaune goale? Ne amintim de tata, de mama, de soţul care a plecat! Plângeţi, că sunteţi oameni, dar, nu deznădăjduiţi! Să ştiţi de la mine: moartea nu este un zid, ci, o uşă! Cei dragi nu au dispărut în neant! Sufletul devine hiperconştient în secunda de după moarte! Ei vă văd, vă simt, vă iubesc mai mult ca înainte, pentru că acum înţeleg totul! Mulţi veniţi la mine speriaţi: Părinte, l-am visat pe tata mort, oare, e un semn rău? Nu căutaţi în cărţi de vise păgâne! Visele cu cei morţi sunt de cele mai multe ori «telegrame», sunt chemări la rugăciune!
-V.G. Dar, dacă visul e urât, parcă ne sperie şi mai tare!
-A.B. Dacă visul e urât, iar, defunctul e dezbrăcat ori flămând, el cere hrană spirituală! Şi care e «hrana» lor? Sfânta Liturghie şi milostenia! Când pui o prescură la altar şi îi pomeneşti numele, e ca şi cum i-ai trimite un pachet cu lumină şi răcoare în lumea de dincolo! Pomenirea la Liturghie este «respiraţia» lor! Iubirea nu se rupe la graniţa cimitirului! Vorbiţi cu Dumnezeu pentru ei şi ziceţi: Doamne, odihneşte-l pe robul Tău şi pentru rugăciunile lui miluieşte-mă şi pe mine! Aceasta este legătura vie care trece dincolo de moarte!
,,Sunt trei feluri de oameni care vă pot fura liniştea şi distruge anul”!
-V.G. Preasfinte Părinte, ce ne poţi spune despre oamenii care se îndreaptă cu energii negative asupra noastră şi care nu ne vor binele?
-A.B. Sunt trei feluri de oameni care vă pot fura liniştea şi distruge anul, dacă le deschideţi uşa inimii prea larg! Unul: jalnicul veşnic, «hoţul de bucurie» şi viclean! Ştiţi cine e genul acesta? Cel care se plânge mereu, orice ai zice, el găseşte o problemă! Soarele e prea cald, ploaia e prea udă! Dacă îl asculţi zi de zi, îi absorbi veninul! El se descarcă la tine, dar, pleacă uşurat şi tu rămâi bolnav, cu capul greu! Feriţi-vă, nu cu răutate, ci, cu înţelepciune şi spune-i: frate, te înţeleg, dar, hai să vorbim şi despre ceea ce ne-a dat Dumnezeu bun pentru azi! Dacă nu se opreşte, roagă-te pentru el, dar, scurtează vorba! Al doilea este «hoţul de bani şi de linişte», cel care cere mereu împrumut şi uită să dea înapoi! Acesta nu are nevoie doar de bani, are o patimă şi nu vindeca lăcomia sau neorânduiala lui cu munca ta! Dacă vrei să-l ajuţi, dă-i ca milostenie: uite, îţi dau suma asta, nu mi-o mai da înapoi, dar, mai mult nu pot! Altfel, intri în gâlceavă, îţi pierzi şi banii şi prietenul şi liniştea!
-V.G. Care mai este şi cel de-al treilea «hoţ»?
-A.B. Al treilea este distrugătorul încrederii, «hoţul de lumină», acela care îţi taie aripile! Tu vrei să faci ceva bun, să te rogi, să posteşti, să faci o casă, iar, el vine şi zice: nu eşti bun de nimic, nu o să reuşeşti, cine te crezi tu? Acesta e glasul ispititorului prin gura omului! Nu e păcat să te protejezi de cei care te demolează sufleteşte! Dumnezeu te-a creat pentru lumină, nu ca să fii «coşul de gunoi» al frustrărilor altora! Închide urechea la critică şi deschide-o la Dumnezeu!
-V.G. Şi cum putem păstra mai bine lumina în casa noastră?
-A.B. Tămâia şi candela! Aprindeţi candela, nu o lăsaţi stinsă, candela este «ochiul veghetor» al casei, lumina ei mică sperie întunericul mare, iar, tămâia curăţă văzduhul de microbii răutăţii! Tămâiaţi seara, ca să dormiţi în pace!
-V.G. Ce ne poţi spune despre semnul preacinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci?
-A.B. Măi, semnul Crucii! V-aţi învăţat să faceţi crucea ca şi cum aţi cânta la mandolină, repede şi strâmb! Nu aşa! Crucea trebuie făcută larg şi apăsat! Pecetluiţi-vă mâncarea înainte s-o băgaţi în gură, pecetluiţi uşa când plecaţi! O cruce făcută cu credinţă este un zid de aramă între voi şi lume! Dracul fuge de cruce ca de foc, dar, numai de crucea făcută corect, cu simţire! Trebuie să aveţi trezvie, vrăjmaşul nu vine mereu cu coarne şi cu furcă, de multe ori vrăjmaşul vine îmbrăcat frumos, îţi zâmbeşte, stă la masa ta! Pe toţi vă învăţ ca să aveţi discernământ!
,,Avem trei mari «hoţi» ai sporului în casele românilor”!
-V.G. Sfinte Părinte Arsenie, ce te nedumereşte mai mult la noi, românii?
-A.B. Că aud mereu oftatul vostru! Părinte, muncesc mult de-mi «sar capacele» şi nu se alege nimic! Parcă intră banii pe uşă şi ies pe fereastră, datoriile mă sufocă! Staţi, să vă spun eu, de ce! E dureros, dar, trebuie tăiată buba, ca să iasă puroiul!
-V.G. Te rog să ne spui fără ocol!
-A.B. Avem trei mari «hoţi» ai sporului în casele românilor: întâi, munca în zi de duminică şi în zi de sărbătoare, pentru că asta e o plagă! Vreţi să câştigaţi un ban în plus duminica? Vă spun eu ce câştigaţi! Foc! Dacă furi din timpul Lui Dumnezeu, Dumnezeu îţi va lua înzecit din sănătate sau din bucurie! Banii făcuţi duminica sunt bani de foc! Ard şi pe ceilalţi bani munciţi cinstit! Duminica nu e o zi de leneveală, ci, e o zi de încărcare a bateriilor sufletului! E o oază de linişte! Cine munceşte când clopotul bate de Liturghie, acela lucrează împotriva lui însuşi! Redăi duminicii sfinţenia! Odihneşte-te, roagă-te, stai cu copiii! Vei vedea că într-o săptămână cu duminica ţinută, faci mai mult decât în zece săptămâni de muncă fără oprire! Cel de-al dolilea «hoţ» al sporului sunt zgârcenia şi lipsa milosteniei! Măi, fraţilor, mila este singura avere care creşte prin cheltuire! Cu cât dai, cu atât primeşti, dar, voi ce faceţi? Pe întâi ianuarie sau la sărbători nu daţi nimic din casă că vă daţi norocul! Ce prostie, ce superstiţie păgână! Norocul nu e un obiect pe care să-l dai, norocul e binecuvântarea Lui Dumnezeu! Şi Dumnezeu zice: ,,Milă voiesc, iar, nu jertfă”! Dacă eşti zgârcit şi îţi închizi pumnul, nici Dumnezeu nu poate pune nimic în el! Sporul casei nu stă în usturoiul atârnat la fereastră, nici în aţa roşie de la mână, astea-s drăcovenii! Sporul stă în mâna întinsă către cel sărac! Faceţi proba aceasta anul acesta!
Dăruiţi şi veţi vedea cum se înmulţeşte făina în sac şi untdelemnul în vas!
-V.G. Ne-ai vorbit mai înainte despre «hoţii» care ne fură liniştea, acum ne vorbeşti despre doi «hoţi» care ne fură sporul, să-l vedem şi pe cel de-al treilea!
-A.B. Cel de-al treilea «hoţ» al sporului casei sunt păcatele nerezolvate şi blestemele! Uneori, sacul spart vine din spate, poate ai un păcat vechi, uitat, nespovedit, poate ai făcut un avort în tinereţe şi ai uitat de el, dar, sufletul acela strigă, poate ai o ură pe un frate, acestea sunt «dopuri» pe «ţeava» harului! Bolile trupului pleacă adesea de la rănile sufletului! Vrei să rupi «lanţurile» acestea nevăzute care te ţin pe loc, secretul nu e la vrăjitoare, secretul e sub patrafirul preotului, Spovedania sinceră, aia e «baia» conştiinţei! Când te spovedeşti curat, fără să ascunzi nimic, diavolul nu mai are drepturi asupra ta! Spovedania şterge datoriile spirituale şi opreşte scurgerea sporului! Casa voastră, măi, creştine, ce este? E doar un dormitor şi o bucătărie? Nu! Casa trebuie să devină o mică biserică! Dacă în casă sunt certuri dese, dacă se strică lucrurile din senin, dacă copiii sunt agitaţi şi nu dorm, dacă simţi o apăsare când intri pe uşă e un semn rău! Înseamnă că rugăciunea lipseşte şi casa a devenit «sat fără câini», unde intră cine vrea din lumea duhurilor rele! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
