În România, realitatea bate de multe ori satira. Ilie Bolojan preia conducerea Ministerului Energiei și promite românilor curent mai ieftin, ordine în sistem și eficiență. Sună bine. Aproape convingător. Numai că, pentru mulți oameni din Gorj, această numire are gustul amar al unei ironii naționale.
Pentru că în perioada în care era primar al Oradea, compania locală de furnizare a energiei termice aflată în subordinea Consiliului Local a intrat în insolvență, lăsând în urmă datorii uriașe către Complexul Energetic Oltenia. Vorbim despre peste 20 de milioane de euro – bani pe care Gorjul, minerii, energeticienii și statul român nu îi vor mai vedea niciodată.
Douăzeci de milioane de euro. Adică investiții, salarii, utilaje, modernizări, siguranță pentru mii de familii. Adică exact oxigenul de care avea nevoie o companie strategică. În schimb, s-a ales praful.
Și acum vine partea spectaculoasă: omul din administrația căruia s-a consumat acest episod ajunge să conducă energia României. Este ca și cum ai merge ani la restaurant, ai mânca pe datorie, ai răsturna câteva mese la plecare, iar apoi te-ai întoarce îmbrăcat în costum și ai spune: „De azi eu sunt managerul. Vă explic cum se face profit.”
Pentru oamenii din Gorj, nu este doar o știre politică. Este o rană deschisă. În timp ce județul pierde locuri de muncă, tinerii pleacă, iar mineritul este împins spre marginea prăpastiei, cei care au beneficiat de energia Olteniei urcă tot mai sus în ierarhia puterii.
România nu duce lipsă de resurse energetice. Are cărbune, gaze, hidro, nuclear, soare și vânt. Dar duce lipsă de memorie. Uităm prea repede cine a plătit și cine a încasat. Uităm cine a produs și cine a consumat. Uităm cine a muncit în schimbul trei și cine a semnat din birou.
Poate că noul șef al energiei va face lucruri bune. Poate va reduce prețuri, poate va debloca investiții, poate va reforma sistemul. Toate acestea ar fi binevenite. Dar înainte de lecții despre eficiență, românii merită măcar un moment de sinceritate.
Fiindcă atunci când o regiune întreagă a dus țara în priză zeci de ani, iar alții au rămas cu beneficiile și cu funcțiile, nu mai vorbim despre reformă. Vorbim despre cinism alimentat la rețeaua națională.
Dragoș Ionică
