Decizia privind plafonarea facturilor la gaze pentru populație, prezentată de guvern ca o măsură de protecție socială, ascunde o realitate incomodă: această protecție se aplică aproape exclusiv persoanelor fizice. În timp ce gospodăriile vor beneficia de un mecanism care limitează creșterile de preț, mediul economic rămâne expus direct volatilității pieței energetice. Este, de fapt, o protecție doar pe jumătate.
După luni în care mediul de afaceri a cerut predictibilitate și sprijin, Guvernul condus de Ilie Bolojan pare să fi ales soluția cea mai simplă din punct de vedere politic: protejarea populației, dar lăsarea companiilor să suporte șocul pieței. Pentru multe firme, însă, această decizie vine într-un moment extrem de delicat.
În ultimele luni, numeroase întreprinderi mici și mijlocii au fost nevoite să își reducă activitatea sau chiar să se închidă. Costurile cu energia, inflația și incertitudinea fiscală au erodat treptat marjele de profit. Într-o economie deja fragilă, energia a devenit una dintre cele mai grele poveri.
Iar momentul ales pentru această schimbare nu ar putea fi mai complicat. Pe piețele internaționale, tensiunile geopolitice provoacă deja un nou val de scumpiri. Conflictul din Orientul Mijlociu și escaladarea confruntării cu Iran au împins din nou în sus prețurile energiei. În Europa, cotațiile gazelor au crescut rapid, în unele cazuri cu peste 20–25% în doar câteva zile, pe fondul temerilor privind perturbarea livrărilor de energie.
Motivul este simplu: o parte semnificativă a transporturilor globale de energie trece prin strâmtoarea Ormuz, iar orice blocaj sau atac asupra infrastructurii energetice din regiune poate produce efecte în lanț asupra piețelor mondiale.
În acest context, companiile românești se află într-o poziție dificilă. Ele vor fi nevoite să cumpere gaze la prețuri de piață, într-un moment în care piața este din nou dominată de incertitudine și volatilitate. Pentru industrie, pentru agricultură sau pentru sectorul serviciilor, energia nu este doar o utilitate – este un cost fundamental de producție.
Așa apare paradoxul actualei politici energetice: statul încearcă să protejeze populația, dar riscă să împingă povara către economie. Iar atunci când firmele plătesc mai mult pentru energie, costurile se întorc inevitabil în economie, sub forma prețurilor mai mari, a investițiilor amânate sau a locurilor de muncă pierdute.
În cele din urmă, factura nu dispare. Ea doar își schimbă destinatarul. Iar dacă economia slăbește, protecția temporară oferită populației riscă să devină doar o amânare a unei probleme mult mai mari.
Dragoș Ionică
