De Sărbătoarea Înălţării Domnului şi de Ziua Sfinţilor Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii Constantin şi mama sa, Elena, în parohia pe care o păstoresc de ani buni, le spun enoriaşilor mei că Iisus e prezent în poruncile Sale, în Sfintele Taine; Iisus e în Sfânta Sa Biserică, pe Iisus Îl găsim în orice Lazăr al lumii și Îl găsești în conștiința ta de creștin! Dar, aşa de puține cunoștințe au creștinii despre Iisus, ca şi despre Sfinţii Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii Constantin şi mama sa, Elena, pentru că am primit și răspunsuri, că nu știu nimic! Deci, mai multă citire a Noului Testament, însă, tâlcuirea fără greșeală o are numai Biserica! Iată, că stăpânit de dragostea lui Dumnezeu şi a semenilor, Sfântul Apostol Pavel a scris cel mai frumos imn al dragostei creştine, când zice: „De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de-aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă şi de-aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dragostea îndelung rabdă! Dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte! Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr, pentru că toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjuieşte, toate le rabdă”! De Ziua Sfinţilor Mari Împăraţi şi întocmai cu Apostolii Constantin şi mama sa, Elena, fiecare cuvântare este structurată şi se referă la istoricul sărbătorii, la semnificaţia duhovnicească, pentru a cuprinde un scurt mesaj pentru credincioşii de astăzi. În prezentarea cuvântărilor m-am folosit, adeseori, de unele texte cuprinse în rânduiala sfintelor slujbe, care erau oarecum cunoscute de credincioşii care participă la aceste slujbe. Limbajul folosit este accesibil tuturor credincioşilor şi înaintea fiecărei sărbători am aşezat o icoană care să-l ajute pe credincios ca să-şi facă o imagine generală asupra conţinutului cuvântării, socotind că în felul acesta, va fi mai uşor de asimilat ceea ce doresc să comunic. Acest articol doresc să fie un „ghid duhovnicesc” pentru credincioşi, pentru elevii de şcoală şi pentru preoţi în lucrarea duhovnicească de îndrumare a credincioşilor pe cărările mântuirii şi dobândirea împărăţiei lui Dumnezeu, despre care Apostolul Pavel spune: „Impărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare sau băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt” (Rom. 14,17). Pe cei care vor citi aceste rânduri, îi rog să mă ierte pentru eventualele neajunsuri! Prin urmare: eşti flămând şi este ziua numelui tău? Doreşte-L pe Iisus, căci El e pâinea îngerilor, mama care cuprinde toată dulceaţa! Eşti însetat? Do¬reşte-L pe Iisus! El e izvorul apei celei vii, din care dacă va bea cineva, nu va mai înseta în veci! El e vinul care îmbată sufletul şi care face să încolţească feciorelnicii. Dacă eşti bolnav? Doreşte-L pe Iisus, căci El e adevăratul doctor şi adevărata ta tămăduire! Iubeşti frumuseţea sau fugi după avuţii? El însuşi e frumuseţea şi oceanul tuturor comorilor! Doreşti un prieten adevărat? Hristos e cel mai bun prieten al sufletului tău! Eşti păcătos? Cheamă-L pe Iisus! El te va izbăvi, căci a murit pentru tine! Cere-I ajutor, căci El a în¬vins pe diavolul, lumea, trupul, moartea şi a potolit mânia Tatălui Său pentru a Se Înălţa la cer! Doreşti să stărui în bine? Ia-L de model pe El, căci El e Ca¬lea,Adevărul şi Viaţa şi cine îl urmează, nu umblă în întuneric! Doreşte-L pe Iisus, suspină după Iisus, fă tot ce poţi ca să ajungi la El! În El vei afla toate bucuriile şi desfătările! Iisuse Hristoase, fă ca mintea mea să-Ţi creadă Ţie totdeauna, inima mea să Te dorească mereu, iar voinţa mea să fie supusă poruncilor Tale sfinte! Fă-mă să Te iubesc mereu, să Te caut pretutindeni şi să-Ţi slujesc totdeauna, pentru ca apoi Tu să fii fericirea mea în viaţa cea veşnică! Desigur, căinţa e începutul lepădării de voia proprie, începutul supunerii în faţa voii lui Dumnezeu, dar, trăind în voia sa, omul ajunge curând în vizuina fiarelor, în ocolul vitelor, lipsit de vrednicia sa împărătească. Nu este om pe pământ care să fi trăit după voia sa şi să fi rămas om. Cine trăieşte după voia sa trăieşte în nebunie, în întuneric şi în scrâşnirea dinţilor. Însuşi trupul îi e întuneric şi scrâşnet, la fel şi sufletul! Voia de sine deschide uşa viermelui neadormit care devoră şi trupul, şi sufletul. Căinţa este descoperirea cuibului de şerpi din sine însuşi! Credinţa dă putere, luminează şi dezrobeşte pe om de patimi, îl împacă pe fiecare cu Dumnezeu şi-l face fiu al lui Dumnezeu, dacă trăieşte în pace cu semenii săi! Credinţa este în primul rând un mijloc de cunoaştere a lui Dumnezeu. De ziua numelui meu şi al tuturor Constantinilor şi Elenelor, de Sărbătoarea Înălţării Domnului, să înţelegem că toate minunile pe care le-a săvârşit Iisus Domnul sunt pentru întărirea credinţei celor care trăiesc cu nădejdea în Hristos, ca să aibă viaţă veşnică!
Preot Paroh, Costinel GAVRILĂ, Parohia Răşina II, Vârfu’ Viei, ŢICLENI
