Ca preot slujitor al altarului, pot spune că această denumire a sărbătorii de «Rusalii», provine de la faptul că Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt se suprapunea cu o sărbătoare, de origine romană, numită «Rozalia» şi provenea de la sărbătoarea trandafirilor, consacrată cultului morților. Iar, creștinii au preluat obiceiul roman, făcând din sâmbăta dinaintea Rusaliilor una din zilele de pomenire a morților, adică «Moșii de Vară», iar, la noi, în unele zone ale țării, în sâmbăta Rusaliilor se împart oale împodobite cu flori și cu un colac deasupra pentru pomenirea morților, iar, în duminica Rusaliilor se împart farfurii frumos împodobite pentru cei vii. Se ştie că înainte de patima Sa cea de bunăvoinţă, Iisus ştia toate cele ce aveau să se întâmple cu El și nevoind să-i lase pe Apostoli în deznădejde, le-a făgăduit că va trimite pe Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, care-i va călăuzi, iar, pentru a vesti cele viitoare, îi va mângâia și ei Îl vor preamări, căci ,,din al meu va lua și vă va vesti”, când Se va numi Mângâietorul, fiindcă, va mângâia pe tot cel ce se lasă călăuzit de El. Domnul Iisus, aşa cum le spun credincioşilor la Sfânta Liturghie, când S-a arătat Apostolilor după slăvita Sa Înviere, Le-a zis: ,,Luați Duh Sfânt, cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute” (Ioan. 20, 21-22), acesta însemnând şi textul care fundamentează peste veacuri Taina Spovedaniei. De bună seamă că Evanghelia lui Hristos se adresează întregii lumi, precum se vede din grăirea minunată a Apostolilor în diferite limbi, mai ales că predica lor se adresează tuturor neamurilor de pe pământ şi toate popoarele se pot uni de-atunci în Biserica lui Hristos, ascultând aceeași Evanghelie și urmând aceleași porunci dumnezeiești. Însă, dacă se omite cuvântul «Apostoli», poate rezulta şi faptul că în acea zi se găseau laolaltă nu numai cei doisprezece Apostoli, ci toți cei o sută douăzeci de frați care s-au aflat împreună cu Apostolii alături de Iisus, începând cu Botezul săvârșit de Ioan și până la Înălțare (Faptele Apostolilor 1, 22). De aici, reiese că Sfântul Duh s-a revărsat peste toți membrii Bisericii, și nu numai peste ierarhia reprezentata de Apostoli, cu precizarea că la Cincizecime era de față și Maica Domnului. Iar, faptul că limbile apar diferenţiate, arată că fiecare persoană se învrednicește în mod propriu de primirea Duhului Sfânt, iar, acest Duh sfințește pe fiecare om în parte și pe toți laolaltă, adică, sfințește persoane în comuniune sau pentru comuniunea de parohie, aşa cum este în cazul Bisericii noastre de la Urdarii de Jos! Merită subliniat faptul că Apostolii au descoperit învățătura Mântuitorului și altor neamuri, în diferite limbi şi începutul a avut loc chiar în această zi, a Pogorârii Duhului Sfânt, când s-au făcut înțeleși de toți iudeii veniți la Ierusalim din tot Orientul. La un moment dat, pelerinii, neputând să-și explice cum de puteau predica în graiuri diferite, unii dintre ei îi acuzau că ar fi «plini de must», adică, ameţiţi de băutură (Faptele Apostolilor 2, 13), însă, imediat, Sfântul Apostol Petru a luat cuvântul pentru a-i apară pe Apostoli de o asemenea învinuire, dar și pentru a vorbi mulțimilor despre Mântuitorul Iisus Hristos. El le-a mărturisit că se împlinise profeția lui Ioil: ,,Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul” (Faptele Apostolilor 2, 17, Ioil 3, 1), aşa că după cuvântarea Apostolului Petru, trei mii de persoane au primit imediat Botezul. Din «Faptele Apostolilor» aflăm că toți cei umpluți de Duh Sfânt «au început să grăiască în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi» (Faptele Apostolilor 2, 6). Unii dintre cei care au căutat să denatureze momentul, au afirmat ca Apostolii au vorbit într-o singură limbă, dar Duhul Sfânt le traducea ascultătorilor ceea ce Apostolii grăiau, dar, dacă Duhul Sfânt ar fi tradus, atunci minunea ar fi fost mai degrabă la cei ce ascultau, decât la cei ce vorbeau, după cum precizează Sfântul Grigorie de Nazianz. Focul în suflarea căruia Şi-a făcut apariția Duhul Sfânt nu era unul natural, iar, din acest motiv Sfânta Scriptură vorbește despre limbi «ca de foc» și nu limbi «de foc», fiind importantă această precizare, pentru că există o diferență evidentă între lumina dumnezeirii și lumina focului! Lumina dumnezeiască, fiind necreată, nu suferă schimbări și alterări, precum cea a focului, iar, dacă lumina focului este când mai puțin intensă, când intensă, în funcție de foc, lumina dumnezeiască fiind necreată, i-a luminat pe Apostoli uniform şi «mângâietor», iar, în felul acesta, trimiterea Sfântului Duh în lume poate fi apreciată ca un act prin care Duhul Sfânt ar lua locul lucrării lui Hristos! În concluzie, în acest caz, Biserica ar fi numai opera Sfântului Duh, însă, în realitate, Duhul trebuie văzut întotdeauna ca Duhul lui Hristos, şi nu trebuie văzut sau conceput ca despărțit de Iisus Hristos. Pentru că în ziua care urmează marii Sărbători sunt slăvite Persoanele care stau în legătură nemijlocită cu Persoana sau evenimentul aflat în centrul Cincizecimii, întrucât persoanele Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, sunt într-o legătură nemijlocită, lunea de după Duminica Rusaliilor este consacrată proslăvirii «Sfintei Treimi», ceea ce înseamnă că Sărbătoarea Rusaliilor are consacrate două zile, Duminica Rusaliilor și «Sfânta Treime» serbată în ziua de luni, 1 iunie, când vom fi prezenţi şi noi, preoţii din parohiile învecinate, la Mănăstirea «Sfânta Treime» de la Strâmba-Jiu, din Oraşul Turceni!
Preot Paroh Ilie AMZUCU, Parohia Urdarii de Jos, Gorj
