Pentru că are o legătură directă cu memoria inconfundabilă a Voievodului Iancu de Hunedoara, printr-o referire cu precădere la Cetatea Devei, aceasta este una dintre cele mai importante fortificaţii ale Evului Mediu din Transilvania și unul dintre monumentele de prim rang din judeţul Hunedoara. Datorită poziționării sale pe dealul care a ajuns să-i poarte numele de «Dealul Cetății», această fortăreață apreciată în plan istoric a fi fost maiestuoasă şi impozantă, constituie un punct strategic de apărare pe Valea Mureșului, la granița de astăzi dintre Transilvania și Banat, situându-se, totodată, pe principala arteră de legătură a României cu centrul și vestul Europei. Cu o arhitectură în spirală, caracteristică cetăților de munte, Cetatea Devei a fost construită în secolul al XIII-lea și este atestată documentar încă din anul 1269, cu toate că urmele locuire pe ridicătura a ceea ce se presupune a fi fost în străvechime un vulcan se pare că sunt mult mai vechi, deoarece, ele datează din neolitic sau din epoca bronzului, urmate de fortificații dacice, întărite de romani, după cucerirea Daciei, pentru apărarea resurselor, în condițiile în care «Drumul Sării» trecea chiar pe la poalele «Dealului Cetății». Această amplasare pe stâncă şi la înălțime a făcut-o să fie considerată de către strategii militari ai multor vremuri aproape invincibilă, mai ales că oferă o panoramă strategică pe o mare parte din Valea Mureșului, pe Valea Streiului, până departe, spre sud, în Ținutul Pădurenilor.
În secolul al XIV-lea, Deva și satele înconjurătoare sunt atestate în documente oficiale ca «district militar valah»!
«Cetatea Devei» se înfăţişează sub forma unui ansamblu fortificat de plan oval, uşor alungit pe axa est-vest, iar, ca structură, se pot delimita cele trei incinte care ocupă vârful și o parte a laturii nordice a dealului, ceea ce înseamnă că această desfășurare a incintelor este caracteristică cetăților de munte. În acest sens, incinta principală, care cuprinde vârful înălțimii, are o formă ovoidală şi alungită, adaptată configurației terenului unde s-au păstrat relativ bine laturile de sud-vest și nord. Ca un simbol maiestuos, pe latura sudică a incintei apare palatul cu un etaj destinat stăpânului Cetății, iar, la primul etaj se păstrează o fereastră gotică biforă, poate cel mai vechi element arhitectonic păstrat în Cetate. În schimb, în capătul vestic al palatului se află cisterna, acoperită cu boltă, în care se află monumentul închinat lui Ferenc Dávid, iar, latura nordică a incintei păstrează doar fațada exterioară a unei alte clădiri supraetajate. Către vest, aceasta înglobează și turnul de poartă interior, iar, cele două aripi etajate sunt legate, pe latura vestică, printr-un bastion de artilerie care la parter încă mai prezintă urmele unor încăperi mai vechi, pentru ca din clădirile capătului estic să fie păstrate doar ziduri ruinate și o magazie. Cât priveşte incinta intermediară, care înconjura nucleul Cetății, era apărată pe latura sud-vestică de turnul semicilindric, «Bastion Bethlen», iar pe latura sud-estică prezintă o platformă de artilerie cu o suprafață mai amplă. Pe latura vestică, zidul de incintă este dublat de un «zwinger», care în limba germană înseamnă un țarc, o cușcă sau o canisă, adică, un adăpost pentru câini, dar se poate face referire, ca în cazul de faţă, și la un element de fortificație sau la un celebru palat, aşa cum era socotită «Cetatea Devei». Poarta incintei se află pe latura vestică, vizavi de turnul de poartă interior, iar, în faţa acesteia se păstrează pilonii pe care se sprijinea podul mobil. Această poartă era numită, din perspectiva secolului al XVII-lea, «Poarta Cezarului» sau «Poarta Imperială», iar, pe latura de nord-est există o porțiune mare în care zidul incintei este distrus în întregime, din cauza exploziei din 1849! Cât priveşte incinta exterioară, aceasta înglobează o suprafață apreciabilă de teren, iar, zidul ce urcă în spirală, protejează drumul de acces spre celelalte două incinte. Această incintă păstrează în stare relativ bună, două porți, prima în colțul de vest, cealaltă pe latura de nord, o platformă de artilerie și camera artileriștilor, ultimele fiind aproape de vârful dealului. «Cetatea Devei» face parte din tipul fortificațiilor de înălțime, care nu prezintă un model tipic în ceea ce privește planimetria, aceasta fiind determinată de morfologia terenului, iar traiectul zidurilor se realizează în funcție de relief. Cu toate că o astfel de zonă crea probleme din punct de vedere constructiv, locul era căutat datorită plusului de protecție naturală pe care îl oferea, iar, planul unei astfel de cetăți, cel puțin în primă fază, era relativ simplu: un turn înalt înconjurat de o incintă. Dar, în timpul care a trecut, în jurul incintei principale s-au dezvoltat, de sus în jos, incinte concentrice sau adiacente, în funcție de specificul reliefului, mai ales că un asemenea tip de cetate este caracterizat prin alcătuirea spațiului, astfel încât parcurgerea drumului spre construcția centrală să se facă în spiral, iar, flancul drept, cel neapărat, să fie tot timpul către zidul Cetății!
Familia Corvinilor şi-a încheiat stăpânirea asupra cetății și a domeniului Devei în anul 1504!
Să menţionăm cu atenţie faptul că în secolul al XIV-lea, Deva și satele înconjurătoare sunt atestate în documente oficiale ca «district militar valah», iar cetatea avea în jurisdicție patru scaune: Deva, Ilia, Şoimuş, moșiile crișene și împrejurimile Bradului, care făceau parte din domeniul regal și erau conduse de cnezi valahi. În schimb, localnicii aveau îndatoriri militare și obligații privind întreținerea, reparațiile și construcțiile din cetate. Se menţionează faptul că în anul 1302, cetatea aparținea voievozilor transilvăneni, iar, în anul 1580 a fost întărită, aici câștigând lupta Török János împotriva pașei Kasim. Dar, «Cetatea Devei» a început să capete valoare militară, abia în secolul al XVII-lea, deoarece, după ce turcii au cucerit Oradea, cetatea de la Deva fost singura necucerită de turci! Nu putem trece uşor peste faptul că «Cetatea Devei» sau «Cetatea regală a Devei», care cuprindea un domeniu destul de întins, a intrat în anul 1444 în proprietatea lui Iancu de Hunedoara, când era Voievodul Transilvaniei. Alături de cetate, Iancu de Hunedoara a preluat şi 56 de sate, precum și minele de aur din Munţii Apuseni, care aparțineau domeniului cetății. Tot în timpul neînfricatului voievod valah, apare menționat pentru prima dată într-un document scris și târgul Devei, o așezare aflată la baza dealului cetîţii. Familia Corvinilor şi-a încheiat stăpânirea asupra cetății și a domeniului Devei în anul 1504. În documente maghiare se precizează faptul că în cea de-a doua jumătatea a secolului al XVII-lea, principele Gabriel Bethlen construiște în cetate un bastion care servea drept închisoare și loc de tortură, după care, la baza sa, a fost ridicat în stil renascentist, un adevărat palat de locuit numit Palatul «Magna Curia», pentru ca la 2 mai 1773, Franz Iosif, viitorul împărat habsburgic, să viziteze «Cetatea Devei» în timpul călătoriilor sale prin Transilvania, şi cu zece ani mai târziu (1783), el s-a întors în calitate de suveran pentru a evalua situația și a măsura starea de spirit a localnicilor. În jurul anului 1817, împăratul Francisc I și soția sa, impresionați de frumusețea cetății în timpul vizitei lor în Transilvania, au ordonat restaurarea acesteia prin lucrările care au durat 12 ani, dar, din păcate, în dimineața zilei de 13 august 1849, o explozie masivă în depozitul de praf de pușcă a distrus o mare parte din cetate, iar, împreună cu părți din ziduri, au pierit și soldații revoluționari care o păzeau. De atunci, fortăreața a devenit un o atracţie pentru localnicii și călătorii care urcă dealul pe jos, fie pe vechiul drum, fie pe trasee locale. În loc de concluzie, să spunem că obiectivul Consiliului Local Deva, prin proiectul de reabilitare a zonei urbane «Dealul Cetăţii», monument al naturii și monument istoric din municipiul Deva, trebuie să fie integrarea ansamblului format din «Dealul Cetăţii» și cetatea medievală într-un circuit turistic de cunoaştere a orașului Deva și, în același timp, într-un amplu circuit de vizitare a monumentelor istorice ale județului Hunedoara.
Profesor dr. Vasile GOGONEA, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi
