Indivizii care acuză acest sindrom au gânduri autopersiflante precum „Nu valorez nimic și lumea o să-și dea seama!” sau „Sunt un fals, cum de nu și-au dat seama încă, cei din jurul meu?”, dar, ceea ce poate fi reținut este faptul că aceste gânduri nu exprimă realitatea, ci, doar percepția subiectivă a insului, care poate fi schimbată, deoarece, pe măsură ce conștientizează acest lucru, caută să preia controlul asupra propriilor gânduri și își dă seama că există posibilitatea de a se fi înșelat în ceea privește modul în care poate să schimbe acele gânduri distorsionate, pentru a se raporta la el însuși numai cu mască! În cele din urmă, dacă își permite să se vadă și fără mască, impostorul își dă seama că nu a avut o contribuție vizibilă la realizările sale. Sigur, poate să spună că și fără mască a avut noroc sau i s-au ivit niște oportunități pe care alții nu le-au avut, însă, important este ce poate să realizeze fără oportunitățile care i se ivesc. Iar, câtă vreme are impresia că muncește și obține rezultate, impostorul caută momentul când nu poate fi văzut fără mască, pentru a dovedi cât de perseverent este sau cât de capabil se dovedește pentru a-și îndeplini obiectivele și sarcinile sale. În plus, impostorul crede că mai sunt oameni care poate se nasc având o mulțime de avantaje și șanse, însă, nu fac totul ca să beneficieze de ele, așa că el se oferă ca un sfătuitor de conjunctură. Pentru impostorul care sublimează tentația de a nu fi văzut fără mască există și tendința de a se compara cu alții pe care îi percepe ca fiind mai buni decât el, pentru ca mai apoi să înceapă din nou să se desconsidere pe el însuși! Însă, el nu poate fi perceput pentru a trăi viața altor persoane, ci pentru a-și trăi propria viață! Desigur, fiecare om are drumul său, lecțiile sale de viață și important este să facă doar acele lucruri care îl ajută să crească în ochii celorlați, să aleagă doar acele experiențe ce rezonează cu imaginea sa interioară!
Exponentul «celor înveșmântați în haine scumpe și îmbelșugați în bucate»!
Sindromul impostorului ce exprimă tentația de a nu fi văzut fără mască se referă la faptul că unii oameni, în special cei care sunt chiar abilitați în ceea ce fac, ajung și cred despre ei înșiși că sunt incompetenți, că nu merită succesul pe care l-au obținut, în ciuda dovezilor și a realizărilor pe care le au! De aceea, se percep ca fiind niște oameni falși și prefăcuți, ca și cum i-ar fi păcălit pe alții ca să-i considere inteligenți, capabili sau demni de admirație, așteptându-se să fie demascați cât de curând, fapt ce le cauzează mult stres, anxietate și îndoieli în percepția de sine. Impostorul care manifestă tentația de a nu fi văzut fără mască este exponentul de marcă al «celor înveșmântați în haine scumpe și îmbelșugați în bucate», așa cum îi caracteriza Mântuitorul Iisus Hristos pe farisei și pe cărturari, mai ales că «ciclul impostorului» se referă la cercul vicios al fețelor acestuia, când are senzația că nu poate ieși din acest «cerc» sinuos care îi întărește convingerea că succesele nu se datorează propriilor calități. Acest «ciclu» începe atunci când persoana are de îndeplinit o sarcină încredințată de cei suspuși, iar, din cauza anxietății și a temerii de eșec, individul, fie începe imediat să lucreze pe ascuns și depune mai mult efort decât este necesar, fie amână realizarea obiectivului pentru ca mai apoi să lucreze din greu pentru a-l duce la bun sfârșit. Oricum, după finalizarea sarcinii, apare un sentiment de bucurie și de eliberare de obsesia măștii, dar, care nu va dura mult. În pofida laudelor primite, impostorul nu consideră că succesul este datorat abilităților sale, ci se datorează, fie muncii în exces, cum este cazul, atunci când se visează mare, fie datorită șansei, cu toate că îndoiala și anxietatea apar din nou, amplificându-se odată cu apropierea unei noi sarcini, deoarece impostorul nu are încredere că poate să obțină din nou succesul dorit, ținând cont de faptul că în percepția sa, succesul nu i se datorează personal! Ca urmare, ciclul se repetă, deoarece, prin nevoia de a fi special, de a fi în frunte, impostorul își dorește în secret să fie cel mai bun în comparație cu alții, fiind de multe ori îndoielnic în părerile sale! Însă, atunci când alții au rezultate mai bune decât ale lui, subestimându-se, crede că e un prost lipsit de inspirație, doar pentru că nu a fost pe primul loc!
În paradoxul complexului emoțional, impostorul afișează frică și vinovăție!
Deoarece cochetează cu anumite înclinații de supraom și are tentația de a nu fi văzut fără mască, impostorul se așteaptă să facă totul perfect în fiecare aspect al vieții sale, iar, pentru că uneori nu își atribuie succesele, simte nevoia de a compensa aceste sincope interioare, muncind exagerat de mult. După ce și-a stabilit în prealabil anumite standarde și obiective aproape imposibil de atins, se simte copleșit, învins și dezamăgit atunci când nu reușește să le atingă! În acest fel, impostorul își confirmă credințele negative despre sine însuși, mai ales că este apăsat de frica de eșec! Pus față în față cu îndeplinirea unei alte sarcini mai complicate, impostorul începe să se simtă din ce în ce mai anxios și pentru faptul că se teme că va eșua, iar atunci când face greșeli sau nu îndeplinește sarcina încredințată la cel mai înalt nivel de performanță se simte rușinat, umilit și învins! Tocmai din această cauză, pentru a evita un posibil eșec, impostorul își ascunde mai tare fața sub mască, iar, acest lucru poate deveni o problemă, când efortul și energia investite într-o sarcină complexă depășesc cu mult nivelul necesar pentru realizarea acelei sarcini, conducând la pierderi inutile de resurse și la ocultarea priorităților. Prin tentația negării propriei competențe și ignorarea aprecierilor, impostorul de sub mască atribuie succesul unor factori externi într-o mai mare măsură decât ceilalți oameni! Cu o privire mascată asupra lumii, impostorul nu ia în calcul feedback-urile pozitive sau dovezile care le demonstrează succesul, ci, dimpotrivă, se concentrează pe aspectele pentru care el consideră că nu merită să fie lăudat, căutând argumente prin care să le demonstreze altora acest lucru. În paradoxul complexului său emoțional, impostorul afișează frică și vinovăție în legătură cu succesul dorit, mai ales că aceste emoții sunt legate de consecințele negative ale succesului obținut! Dacă are anumite realizări care pentru cei apropiați par neobișnuite, impostorul se simte distanțat și deconectat de ei, de teamă că va fi respins, simțindu-se chiar vinovat că este diferit. De asemenea, o altă teamă este aceea că așteptările și pretențiile celorlalți vor crește în privința sa, pentru că nu e sigur de capacitatea proprie de a menține același nivel de performanță, devenind nesigur în a-și asuma noi responsabilități. Dacă ne referim la factorii care contribuie la dezvoltarea acestui fenomen psihologic, se poate spune pe bună dreptate că mediul social și relațiile familiale, felul în care a fost crescut prin lipsa de sprijin și comunicare, un control exagerat, accesele de furie și conflictele confirmă lipsa de validare a realizărilor obținute! Mai sunt și alți factori legați de lipsa încurajării, valori familiale recunoscute precum obținerea succesului prin competiție, maniera în care a fost învățat ca să se raporteze la succes și la eșec, la care se adaugă trăsături de personalitate precum perfecționismul, mai ales că toți acești factori contribuie la dezvoltarea sindromului impostorului. Persoanele care au acest sindrom au gânduri abracadabrante, fără să evalueze corect și folositor, cât muncește, cât de perseverent este, cât de capabil poate fi pentru a-și îndeplini obiectivele și sarcinile asumate. Realitatea fără mască demonstrează că sunt oameni care se nasc având o mulțime de avantaje și șanse, însă nu fac nimic ca să beneficieze de ele! În concluzie, un pas important în tratarea sindromului impostorului este acela de a dezvolta o perspectivă sănătoasă și echilibrată asupra succesului, dincolo de tentația de a nu fi văzut fără mască, pentru că în loc să ne orientăm doar pe o anumită performanță și pe obținerea rezultatelor, este important să ne concentrăm și pe procesul prin care ajungem la aceste rezultate!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
