Centralele pe cărbune se apropie de limita capacităţii în Germania, unde se estimează că, până la finalul anului, se va atinge un nivel comparabil cu cea mai ridicată producţie trimestrială înregistrată vreodată de capacităţile rămase în exploatare. Germania este cea mai mare piață de energie din Europa și cel mai mare consumator de gaze naturale de pe continent. Germania a revenit la cărbune, după ce a renunțat la o parte din energia nucleară. Avântul recent al energiei pe bază de cărbune este legat și de faptul că prețul gazelor naturale a crescut în mod constant. Astfel, cărbunele a devenit un combustibil mult mai ieftin pentru producerea de energie electrice și termice. Piața gazelor naturale este total dată peste cap de situația din Iran și mai ales din Rusia. Europa chiar se află în pragul unei crize a gazelor naturale, iar, recent, Comisia Europeană le-a cerut statelor membre să caute soluții pentru a reduce consumul de energie pentru a evita, în iarna care urmează, situațiile dramatice, cauzate de lipsa gazelor naturale și a energiei electrice.
Green Deal a fost asumat rapid de UE și aplicat agresiv în unele state, chiar cu un aplomb de neînțeles, cum este cazul țării noastre. România are cele mai agresive ținte de renunțare la cărbune din întreaga Uniune Europeană, în condițiile în care dorește să înlocuiască grupurile pe cărbune cu centrale pe gaze naturale, mai ales că nu a reușit acest lucru. Este cazul investițiilor în grupuri pe gaze naturale de la Complexul Energetic Oltenia. La centrala pe gaze de la Ișalnița s-a renunțat și se propune o investiție în unități de stocare. La Turceni, există o ofertă pentru grupul pe gaze naturale, care încă este în analiză. Problema care nu a fost luată în calcul, când a fost propusă la CEO înlocuirea cărbunelui cu gazele naturale, că prețul gazelor va crește exponențial și chiar se va ajunge la o criză a acestui tip de combustibil.
Mai mult decât atât, estimările arată, în mod firesc, faptul că în următorii 2 ani cărbunele ar putea rămâne mai ieftin decât gazele. Așadar, „producerea energiei electrice din cărbune ar urma să rămână mai ieftină decât cea pe gaze pe parcursul anului viitor şi, posibil, până în martie 2028”, potrivit Martei Wroniszewska, analist la Veyt.
Prin urmare, este justificată revenirea Germaniei și a altor state europene la energia pe bază de cărbune. Întrebarea care se pune este cum au putut să revină? Au putut pentru că nu au renunțat niciodată la capacitățile pe bază de cărbune, în ciuda politicilor europene rezultate din Green Deal. Germania revine la ce a avut tot timpul în conservare. Nu s-a dezmembrat nimic. Este deja celebru cazul demolării unui parc de eoliene pentru a se reveni la exploatarea cărbunelui.
Nu este nimeni fan cărbune, dar în Europa mai vine și iarna, cel puțin 6 luni pe an și încălzirea de la panourile fotovoltaice nu a dat până acum roade. Nici gazele naturale, combustibil de tranziție, nu sunt o soluție, din cauza prețului uriaș. Ce face România în tot acest timp? Merge mai departe cu închiderea cărbunelui, deși, cel puțin 6 luni pe an nu are alternativă. În România abia mai fumegă 1.000 de MWh pe cărbune, cea mai mare parte fiind produși la Complexul Energetic Oltenia.
Iarna 2027 – 2027 va arăta cât de mult înseamnă lipsa energiei pe bază de cărbune din Sistemul Energetic Național, în contextul scumpirii record a gazelor naturale și a lipsei unităților de stocare.
Pentru politicienii români, energia nu este o problemă. În timp ce Germania se întoarce la cărbune, România, prin politicienii care o conduc, se întoarce pe partea cealaltă, și își continuă somnul. Nu degeaba Imnul Național se numește „Deșteaptă-te, române!”. Probabil că titlul se referă și la somn și la lipsa de minte.
