În timp ce Europa discută despre tranziție energetică controlată, Complexul Energetic Oltenia (CEO) pare să fi ales calea auto-distrugerii accelerate. În ultimii ani, gigantul energetic din Gorj s-a transformat într-un teatru de operațiuni marcat de eșecuri tehnice catastrofale. De la excavatoare de milioane de euro îngropate sub milioane de metri cubi de pământ în carierele Pinoasa și Tismana, până la situația în care Grupul 5 de la SE Rovinari – ,,perla coroanei” modernizată cu sume colosale – cuprins de flăcări chiar în ziua de Paște. Cronica ultimelor evenimente indică o gestiune care depășește sfera incompetenței și frizează sabotajul economic, dar, culmea, fără vinovați oficiali și cu prejudicii ,,evaporate”, CEO asistă practic la propria lichidare, bucată cu bucată.
,,Cimitirele” de la Pinoasa și Tismana
Dezastrul din sectorul minier nu a fost un accident imprevizibil, ci rezultatul ignorării sistematice a normelor de exploatare, după cum susțin specialiștii din minerit, cei care nu fac parte din grupurile de interese țesute în jurul șefilor puși de Cosmin Trufelea, membru în Directorat, cu responsabilități în zona minieră.
Alunecările masive de teren din carierele Pinoasa și Tismana au scos la iveală o realitate brutală: goana după producție, fără respectarea treptelor de descopertă și fără investiții în consolidări, a transformat utilajele de mare capacitate în piese de muzeu îngropate sub pământ.
La Pinoasa, un excavator de tip ERC, un mastodont tehnologic esențial pentru fluxul de cărbune, a fost strivit, în august 2024, sub o masă de pământ estimată la peste 3 milioane de metri cubi.
Imaginile cu brațul metalic ieșind neputincios din muntele de steril au devenit simbolul neputinței manageriale a administrației Plăveți. La fel s-au petrecut lucrurile și la Tismana, în decembrie, anul trecut, unde instabilitatea versanților a compromis fronturile de lucru și alte utilaje.
Deși un singur astfel de utilaj are o valoare de inventar care depășește 10-15 milioane de euro, rapoartele interne par să fi cosmetizat realitatea.
Nicio demitere la nivel înalt, nicio anchetă serioasă a Ministerului Energiei care să identifice de ce acele utilaje nu au fost retrase la timp, deși există documente interne care avertizau iminența dezastrului.
În documentele oficiale, pierderile sunt trecute la rubrica ,,evenimente geologice”, spălând astfel responsabilitatea celor care au coordonat exploatarea în zone de risc, după cum susțin specialiști din cadrul Sucursalei Miniere a CEO.
Grupul 5 și flăcările incompetenței
Grupul 5 de la Termocentrala Rovinari a fost, ani la rând, marea promisiune a CEO. Proiectul de modernizare, început în urmă cu mai bine de un deceniu, a înghițit peste 100 de milioane de euro (aproximativ 500 de milioane de lei). Lucrările au vizat implementarea unor tehnologii de ultimă oră pentru desulfurare și reducerea emisiilor de oxizi de azot (NOx), menite să alinieze grupul la standardele stricte de mediu ale UE.
După nenumărate amânări, teste eșuate și termene depășite, Grupul 5 a fost, în sfârșit, repus în funcțiune în urmă cu un an și patru luni. Însă succesul a durat până pe 12 aprilie 2026. Chiar în prima zi de Paște, o avarie majoră a declanșat un incendiu violent care a cuprins instalațiile blocului energetic.
Comunicatul sec al companiei, emis sub presiunea evenimentelor, a încercat să tempereze panica, însă realitatea din teren este sumbră. Un activ important, în care s-au pompat sume uriașe din banii companiei, a devenit indisponibil.
Este greu de explicat cum un grup energetic recepționat cu mai puțin de un an și jumătate în urmă poate lua foc la o funcționare de rutină, dacă nu printr-o execuție defectuoasă a lucrărilor sau o mentenanță de mântuială.
Începutul sfârșitului
Mecanismul de distrugere a Complexului Energetic Oltenia pare să funcționeze cu o precizie chirurgicală.
Mai întâi, se blochează extracția prin distrugerea carierelor și îngroparea utilajelor, asigurându-se astfel un deficit de lignit. Ulterior, se compromit grupurile de producție, chiar și cele noi, pentru a justifica scoaterea lor din sistem.
În acest moment, la CEO nu se discută despre performanță, ci despre supraviețuire. În lipsa unor vinovați pentru excavatoarele îngropate în pământ și pentru incendiul de la Grupul 5 Rovinari, singura certitudine rămâne factura uriașă pe care oricum România o plătește, aproape zilnic, pentru importurile de energie. CEO nu se închide pentru că s-ar fi terminat cărbunele, ci pentru că a fost lăsat la cheremul unei administrații care a perfecționat arta supraviețuirii politice în detrimentul siguranței naționale. În timp ce la baza piramidei se caută țapi ispășitori, curățenia mimată recent prin schimbarea șefilor de la Sucursala Minieră și SE Rovinari nu este decât o perdea de fum menită să protejeze nucleul dur al eșecului. Adevărații gestionari ai dezastrului par de neatins: Cosmin Trufelea, membrul Directoratului care poartă pe umeri responsabilitatea directă a colapsului din minerit, și Marian Motocu, directorul Direcției Energie – un pensionar menținut cu încăpățânare în funcție.
Această imunitate de care se bucură artizanii declinului nu este întâmplătoare. În culisele politice se speculează că misiunea nedeclarată a lui Dan Iulius Plăveți nu este salvarea, ci închiderea controlată și accelerată a Complexului Energetic Oltenia.
În tot acest scenariu, Consiliul de Supraveghere nu acționează ca un filtru de control, ci îi ține trena președintelui Directoratului, validând practic drumul spre prăpastie.
Claudiu Matei
