Se vântură, astăzi, tot felul de idei, tot felul de concepţii, că toate religiile sunt la fel, că toate religiile sunt bune, că toți plagiatorii sunt harnici, că, de fapt, ne închinăm toţi la acelaşi Dumnezeu, dar, nu este decât o părere omenească. Mântuitorul ne spune aşa: „Cine care nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte nici pe Tatăl care L-a trimis”, deci, cine nu cinsteşte pe Iisus Hristos, nu cinsteşte nici pe Dumnezeu Tatăl. Cine nu vrea să vină la Hristos, acela stă departe de Dumnezeu Cel unul în fiinţă şi întreit în Persoane. Deci, dacă ar fi existat o altă cale de mântuire, n-ar fi trebuit ca Fiul lui Dumnezeu să se întrupeze, să pătimească, să fie răstignit şi să moară, apoi să învieze şi să se înalţe la cer! În realitate, prin Adam, firea noastră a fost slăbită, a căzut, s-a denaturat, şi pentru a o putea restaura era nevoie de ceva care să vină din exterior, ceva divin, din pronia divină! Omul singur, din exterior, nu putea să refacă această stare, mai ales că sufletele oamenilor nu se puteau înălţa la cer, chiar dacă erau sufletele drepţilor, şi ale proorocilor din Vechiul Testament. Pentru că omul, prin sine, ori cât de multe fapte bune ar face, nu se poate mântui singur, mai ales că îl urmăresc invidioșii, viermișorii de fructe! Cei care aveţi maşini o să înţelegeţi mai uşor, pentru că aţi văzut că sunt pâlnii care au sită ca să filtreze carburantul de impurităţi şi de apă care rămân deasupra sitei și benzina se duce mai departe în rezervor şi apa rămâne deasupra. V-aţi întrebat de ce benzina trece prin filtru, prin sită, iar apa nu trece? Că doar amândouă sunt lichide! Fraților mireni, există o caracteristică a acestor lichide care face deosebire între unele şi altele care spune ceea ce înseamnă tensiune superficială. Benzina poate să treacă prin acele găuri mici, iar apa nu poate să treacă, pentru că are o altă tensiune superficială. Tot la fel este şi cu sufletul omului, pentru că nu ne putem ridica la cer, dacă suntem legaţi de pământ prin patimi, dacă nu ne-am curăţit sufletul de toate legăturile care ne ţin legaţi de lucrurile pământeşti, de tot ceea ce numim noi patimi, adică, ceva care ne ţine legaţi de materialitate! În Vechiul Testament, drepţii nu se puteau ridica la cer singuri prin forţele proprii, pentru că firea lor nu era restaurată, nu era transformată, nu era refăcută, dar, acest lucru s-a întâmplat prin jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iar firea noastră se reface aici în Biserică prin împărtăşirea cu Sfânta Euharistie, cu Trupul şi Sângele Domnului şi bineînţeles, prin împărtăşirea de toate celelalte Sfinte Taine începând cu Sfântul Botez. De aceea, firea noastră se transform, dar gândiţi-vă, cât de mare este Taina Spovedaniei care ne curăţeşte de păcatele făcute după ce am fost botezaţi. Şi ne reface Taina Sfântului Botez, ea reface starea sufletească, o curăţeşte, iar, dacă nu ar exista Taina Sfintei Spovedanii, noi nu ne-am putea curăţi de toate aceste legături care ne ţin permanent strânşi de cele care sunt pe pământ. Dar, când ne spovedim, prin harul lui Dumnezeu, acest har dat special preoţilor în Biserică, ne dezlegăm de toate legăturile care ne ţin atraşi de pământ. Iată, cât de important este să înţelegem aceste lucruri, să le reţinem şi să le transmitem mai departe, ca să nu asimilăm tot felul de idei sincretiste şi tot felul de idei speculative, cum că toate religiile sunt bune, pentru că ne înşelăm! Dumnezeu este dreptul judecător, pentru că El este Cel care înseamnă iubire, dar este şi dreptate. Dar, dacă ne întrebăm, ce avem noi de făcut, aceasta este partea teoretică. Avem datoria ca să împlinim poruncile Domnului, să credem cinstit în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care este Dumnezeu adevărat şi om adevărat şi să împlinim poruncile pe care El ni le-a dat, învăţăturile pe care El ni le-a dat. Căci, spune Mântuitorul: „De mă iubeşte cineva pe Mine, păzeşte poruncile Mele”! Îl iubim pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, păzind poruncile Lui, deci, să credem drept şi să păzim poruncile pe care El ni le-a lăsat. Le spun de multe ori credincioșilor mei din parohie că dacă citim cu multă atenţie Noul Testament, înţelegem că poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele. El spune aşa: „Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară”! Nouă ni se pare greu să trăim creştineşte pentru că suntem legaţi de pământ. Poate că am vrea să le facem pe toate, să fim și cu Dumnezeu, să fim şi cu lumea, să îndestulăm trupul cu de toate, să-i facem pe plac trupului cu cele materiale, dar în acelaşi timp să câştigăm şi viaţa veşnică. Şi aceste două lucruri se cam contrazic, de aceea, trebuie să fim cu multă luare aminte şi să înţelegem de ce ne este greu uneori, sau ni se pare greu să împlinim viaţa creştineşte, aşa cum ne-a lăsat-o Mântuitorul. Ca să vedem că nu este greu nici de înţeles şi nici de făcut, căci, spune Mântuitorul: „Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi”, „Iertaţi ca să fiţi iertaţi”, iertați aproapelui vostru greşelile şi Dumnezeu vi le va ierta pe ale voastre!
Preot Paroh Ilie AMZUCU,
Parohia Urdarii de Jos, Gorj
