Exorcismele sunt rugăciuni de alungare a lucrării vrăjmaşului sau a diavolului, care a pus stăpânire pe o persoană, mai ales pe un copil, de regulă ca o consecinţă a unor păcate foarte grele ale unor oameni maturi, pentru care nu s-a făcut pocăinţă şi nu s-a împlinit un canon pe măsură, neprimindu-se din această pricină nici iertarea de la Dumnezeu. În istoria Bisericii exista o categorie specială a clerului bisericesc inferior, numită exorcişti, care aveau ca atribuţie tocmai exorcizarea unor astfel de persoane posedate de cel rău şi a catehumenilor care urmau să primească Taina Sfântului Botez, pentru aceştia din urmă, rânduiala exorcizării fiind o treaptă necesară în vederea primirii Tainei Botezului. Constatăm că astăzi, exorcismele sau dezlegările, alcătuite de Sfântul Vasile cel Mare şi de Sfântul Ioan Gură de Aur, pot fi citite de orice preot duhovnic, însă numai cu pregătirea necesară, care impune post, rugăciune şi împărtăşirea cu Sfintele Taine. În parohia pe cae o păstoresc, rugăciunile de exorcizare se citesc însă numai atunci când situaţia o impune, adică, atunci când avem de-a face cu persoane demonizate, care se manifestă ca atare, hulind şi blasfemiind tainele şi lucrarea lui Dumnezeu. Ele nu sunt rugăciuni bune pentru orice nevoie, menite să rezolve probleme dintre cele mai diferite, precum: reuşita în afaceri, dezlegarea farmecelor sau a blestemelor, dobândirea sporului material în casă şi aşa mai departe, dar, semnalăm lucrul lucrul acesta pentru că, de foarte multe ori, creştini din biserică solicită citirea acestor rugăciuni pentru probleme banale sau care nu ţin de rânduiala şi de împlinirea Voii lui Dumnezeu în viaţa lor. Exorcismele nu au acest scop şi de ele nu trebuie uzat pentru astfel de problem, aşa că alcătuirea lor de către Sfinţii Părinţi ai Bisericii (Vasile cel Mare şi Ioan Gură de Aur) a avut în vedere situaţii foarte clare, în care persoane anumite se manifestau ca fiind stăpânite de lucrarea diavolului, exorcismele fiind alcătuite tocmai pentru a-i elibera pe oamenii stăpâniţi de păcate de sub puterea celui rău, prin lucrarea şi mila lui Dumnezeu. De asemenea, creştinii trebuie să ştie faptul că nu este bine ca aceste rugăciuni de exorcizare să se citească în comun, adică, pentru mai multe persoane în acelaşi timp, din cel puţin două motive. În primul rând, nu toţi cei care stau la citirea dezlegărilor sunt demonizaţi, aşa încât să fie necesar să participe la o rânduială de exorcizare. În cel de-al doilea rând, citirea dezlegărilor se face cu o pregătire prealabilă (post, rugăciune, spovedanie şi împărtăşirea cu Sfintele Taine) nu numai de către cel care citeşte aceste rugăciuni, adică, de către preot, ci şi de către cel pentru care ele se săvârşesc. Or, de foarte multe ori, cei care doresc sau solicită să li se citească aceste rugăciuni nu vin pregătiţi şi aşezaţi într-o rânduială de vieţuire creştinească, ceea ce poate aduce tot felul de ispite şi pătimiri de la diavol în viaţa lor.
Tocmai de aceea, exorcismele sunt slujbe individuale, care trebuie citite doar persoanei care este posedată de diavolul şi numai atunci când se constată o astfel de stăpânire demonică, persoana aceasta pregătindu-se mai dinainte prin post, rugăciune, spovedanie şi măcar şederea la săvârşirea Sfintei Liturghii, dacă nu se poate împărtăşi cu Sfintele Taine, în cazul în care n-a primit această dezlegare la Taina Spovedaniei de la preotul său duhovnic. În concluzie, Dezlegările sau Molitfele nu sunt rugăciuni pentru orice nevoie din viaţa omului, ci ele au un scop bine determinat, fiind folosite numai pentru persoanele care sunt stăpânite de lucrarea vrăjmaşului, iar, citirea lor trebuind făcută numai cu o pregătire prealabilă. Ca să încheiem problema exorcismelor, putem spune că întotdeauna, Cuvântul lui Dumnezeu este tăios şi poate despărţi sufletul şi duhul (Evrei 4.12), chiar dacă pentru mintea omenească nu este uşor să recunoască diferenţa. Apostolul Pavel s-a rugat pentru credincioşii din Tesalonic, ca atât duhul (care în mod obişnuit este privit ca loc al acţionării lui Dumnezeu) cât şi sufletul şi trupul să fie sfinţite (1 Tesaloniceni 5.23). În Evrei 12.23 citim despre „duhurile celor drepţi, făcuţi desăvârşiţi”, că locul lor este la Dumnezeu prin răscumpărare. În acest fel, cuvântul „duhuri” se referă la persoane despărţite de trupurile lor. Desigur, însăși comunitatea bisericească, dincolo de sinaxa catehetică într-o vreme în afara slujbei, nu oferă după Liturghie prilej copiilor și tinerilor să simtă că există și pentru ei interes din partea preotului şi nu credem că e vorba despre lipsa disponibilităţii în ceea ce-i privește pe preoții care caută să comunice cu tinerii! Se cristalizează sentimentul că și pentru cei mari o Duminică a rămas pentru treburile casei, pentru o plimbare sau se pune problema că tânărul dorește să meargă în mediul său, cu prietenii săi, în libertatea sa, așa cum vrea el și nu îngrădit sau refuzat!
Preot CORNESCU Valentin DANIEL, Parohia Menţii din Dos, Borăscu
