În parohia pe care o păstoresc de ani buni și rodnici, le spun enoriașilor mei că Mântuitorul, în mai multe rânduri, a universalizat ideea de aproapele, extinzând o și la neamuri, adică la spațiul extraiudaic, dar, Iisus viza și Legea Talionului, care prevedea ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, adică, ceea ce mi ai făcut, asta îți fac, pentru că dreptatea era înaintea iubirii.
Pe de altă parte, împrumutul fără recuperarea bunului împrumutat înseamnă, înainte de toate, un ajutor oferit celui aflat în nevoie și dacă cel în lipsă nu mai poate returna bunul primit, trebuie avut în vedere motivul pentru care nu l mai poate restitui: sărăcie, dar care nu depinde de el, și anume: nu are unde să lucreze, sau nu câștigă pe măsura nevoilor sale; sau a ajuns sărac și lipsit pentru că e bolnav, sau poate că a fost înșelat de alții.
Desigur, motivele se pot înmulți, iar, toată această stare în care se găsește omul, nu depinde numai de el, pentru a putea fi schimbată. Atunci, și în astfel de cazuri, nu mai pretindem să fie restituit bunul pe care l-am împrumutat, iar, la un astfel de împrumut se referă Mântuitorul, deoarece, mai problematică devine situația când cineva a ajuns într o sărăcie care a depins de el, cheltuindu și banii și averea în patimi și plăceri și nu cerem bunul înapoi în astfel de situații, pentru că nu avem de la cine, dar, îi cerem, în schimb, schimbarea vieții.
Domnul, ne cere nu numai să i iubim pe vrăjmași, ci chiar să i ajutăm, dar, de multe ori e așa de greu să fim amabili și cu cei ce sunt buni cu noi, darămite cu dușmanii și vrăjmașii noștri, iar, cine poate face așa ceva, greu de presuspus, fiindcă rațiunea nu primește astfel de îndemnuri, iar inima nu le poate împlini și atunci, în contrastul neîndeplinirii literei Evangheliei, ea trebuie împlinită, fiindcă e Voia lui Dumnezeu. Pentru împlinirea ei este nevoie de două lucruri: de înțelegerea ei, apoi de har și de putere de la Dumnezeu. Putem să ne simțim îndreptățiți la răsplata cerească, ca fii ai Tatălui Ceresc, Care e bun cu toți, și cu cei drepți, și cu cei păcătoși, numai dacă vom ridica și vom construi societatea în care trăim pe iubire și pe iertare.
Pentru cei drepți, bunătatea Lui e o răsplată, iar pentru cei nedrepți e un semn că așteaptă încă întoarcerea lor. Iată cum ne asigură Iisus despre aceasta:
„Și răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi”, iar, dacă avem un astfel de Tată milostiv, atunci milostivirea față de cei ce nu o merită își are rațiunea ei de a fi dincolo de gândirea și înțelegerea noastră! Desigur, dacă ne apucăm fiecare, la modul serios, de citirea Vieților Sfinților, vom vedea ce lucruri minunate a produs în istorie această poruncă dumnezeiască și sfântă de a ne iubi vrăjmașii, de a face bine celor care ne-au făcut rău, deoarece, vedem Sfinți Mucenici, care, prin răbdarea lor, și-au convertit la dreapta credință persecutorii și aceștia au devenit la rândul lor Sfinți, vom vedea Sfinți de diverse vârste și categorii, care, prin viața lor sfântă, i-au uimit și i-au îmblânzit și i-au făcut credincioși pe cei care nu Îl cunoșteau pe Dumnezeu.
Ca urmare, iubirea învinge în fața urii, iubirea și iertarea au învins în fața răzbunării, iar, Sfinții, în definitiv, i-au învins pe cei care i-au îndurerat și omorât.
În concluzie, iubirea vrăjmașilor, ne poruncește Domnul, trebuie împreunată cu facerea de bine și cu împrumutul dezinteresat, mai ales că iubirea creștină, cu alte cuvinte, trebuie să fie bună și iertătoare, ea trebuie să-i îmbrățișeze, să-i întâmpine, să-i recupereze, să-i mângâie pe oameni.
Deci, trebuie să dăruim celor care nu au, dar să dăruim și celor care au fără ca să pretindem ceva la schimb.
Trebuie să dăruim din bunătatea inimii, din inima noastră schimbată și curățită de harul Lui.
Căci nu poți să ierți fără harul Lui Dumnezeu, nu poți să ierți dacă te situezi în afara Bisericii Lui, nu poți să ierți dacă nu trăiești în sfințenia Lui.
Omul duhovnicesc, deși suferă multe datorită atitudinii sale creștine, pune în prim-planul vieții sale ascultarea de Dumnezeu iar bucuria și împlinirea lui în necazuri și în supărări e adusă de harul Lui, care coboară în el, atunci când face voia Lui și nu se comportă ca un păgân!
Vrăjmașul tău trupesc te insultă, te bate, caută să îți facă răul…dar atunci, în acele momente, dacă tu le accepți pe toate creștinește, răsplata ta e mare și imediată, ea vine chiar atunci, pentru că simți cum te inundă harul lui Dumnezeu și cum El Se bucură în tine, pentru că pătimește și El odată cu tine!
Dacă noi suntem plini de slava Lui, răul ce ni se face e binele ce ni se face, pentru că el are urmări pozitive în noi și veșnice, dacă îl acceptăm orthodox, deoarece, devenim fiii Lui, ai Celui care este bun cu cei nemulțumitori și răi și nespus de bun cu cei care Îl iubesc pe El și ascultă poruncile Lui, dacă sunt moștenitorii Împărăției Lui!
Preot Paroh Ilie AMZUCU, Parohia Urdarii de Jos, Gorj
