1. Un exemplar model
Într-o a doua ediție, revăzută și adăugită a unui „Album de familie. Spirit în gândire, viață și iubire”, Constantin C. Șișiroi celebrează, evocativ, un trecut ontologic încărcat emoțional.
Domnia Sa vădește cert calitățile de prozator memorialist ca și Ovidiu Bîrlea ori ca și Marin Preda bunăoară.
Probând arta descrierii dar și capacitatea creionării unor personaje, acest om triadic, spiritual, cu umorul și catharsisul întotdeauna la el, creează în jur o mirabilă practică a heideggerienei locuiri poetice, spațio-timp în care virtuțile frumoase se despletesc precum sălciile plângătoare ca să sfințească habitatul social, cultural, literar în ultimă instanță.
Proza scrisă cu dăruire și plenară iscusință a amintirilor metamorfozate romanesc mă îndrituiesc să-l așez în aceeași paradigmă cu Dumitru Micu ori Sabin Velican, ilustre personalități ale modernității autohtone, care cu supra-de-măsură lasă mărturii existențiale, a căror morală vizează latura pedagogică a stilului ființial-compensator.
Depănând calm, cu o plăcere barthesiană, însă fiind scriitor cu performanțe admirabile, Constantin C. Șișiroi procedează precum un ilustru model în eon: și anume Carl Gustav Jung, în „Amintiri, vise, reflecții”.
2.Virtuți memorialistice incontestabile
Dar titlul, motivat sentimental, pune în ecuație Sinele, Eul, Supraeul, asigurând curriculumului vitae o progresie etapizată distinct. Recitind „Albumul de familie” al domnului Constantin C. Șișiroi, constați, ca la mai toți scriitorii reverianți, că reîntoarcerea în copilărie se poate transfigura, sub pana autorului, în tablouri vivante, de-o tulburătoare autenticitate. Uluitor, întâmplarea cu șarpele scos de sub răgălie, l-am trăit eu însumi cu o frică teribilă și doar prietenul meu, mai mare ca mine cu vreo câțiva ani, Constantin Codiță, m-a salvat, desfăcându-mi-l de pe mâna dreaptă, cu o batistă, pe care șarpele, sâsâind, a mușcat-o cu… pofta-i edenică.
Având cultul dascălului tradițional și pe al profesorului cu har pedagogic, Constantin C. Șișiroi ne evocă figura eminentului Fănică Dănescu, profesor de limba și literatura română, cu o involuntară mândrie că acesta a fost un om dedicat și profesiei de monograf al comunei Crasna. La fel, de neuitat, rămâne familia refugiată din Basarabia, Novolan, el preot, ea predând rusa și franceza. Acest capitol al lucrării ilustrează ipso-facto viitoarea preocupare a doctorului în medicină pentru a ține cursuri în mediul universitar.
Constantin C. Șișiroi probează astfel virtuți literare incontestabile, cenzurate de o sobrietate stilistică și reliefate de o artă a unei memorii infailibile.
3.Calea transvaluativă
Urmând firul de-argint al „Albumului…”, căruia îi dedic și consemnările de față, remarc totodată ilustrația fotografică generoasă. Depănarea amintirilor își are magia ei. Îmbinând munca în gospodărie cu școala (cositul și strânsul fânului, colectarea fructelor, culesul porumbului, seceratul grâului, păscutul vitelor ș.c.l.), elevul a citit din plăcere tot ce i-a picat în mână, scormonind în podul caselor, răsfoind cărți și reviste chiar pe loc, în semiîntuneric, copiindu-și pe caiet pasajele preferate, imitând scrisul și tainele desenului cu creionul pe hârtie.
Licean la Novaci, a avut prilejul fericit de a-l vedea jucând, în carne și oase, pe actorul Radu Beligan pe scena Casei de Cultură „Grigore Preoteasa”. La internatul liceului a devorat cărțile de la bibliotecă cu nesaț, deși mâncarea la cantină era proastă calitativ: varză sau fasole cu pâine neagră de secară, raționalizată.
Azi, la o cafea ori un ceai, savantul și scriitorul Constantin C. Șișiroi îmi relatează, cu aceeași naivitate copilărească, despre romanul „Bogăția unui sărac” al lui Ion Grecea. Și îmi evocă c-un involuntar tremur în glas galeria de iluștri profesori care i-au regentat adolescența: Stelian Pociump, Dumitru Melencu, Sabin Popescu, Rodica Popescu, Milica Leuștean, Ion Pigui, Tinca Popica, Dumitru Popica, Victor Brăiloiu.
Lectura-mi din „Album…” și-a urmat calea transvaluativă. Auctorial vorbind, ceea ce m-a convins să redactez exegeza de față este bogăția de detalii, de nume de oameni de altfel imposibil de uitat, a căror misiune îndeplinită merită cuvenitul respect, ca de la fost ucenic la maestru.
Recomand, cu o totală încredere, „Albumul familial” al lui Constantin C. Șișiroi, scris într-un stil asemănător cu al doctorului în istorie Gheorghe Nichifor. Memorialistul ajunge student la medicină la Iași. dar asta-i altă poveste…
4.Aceeași proeminență fenomenologică
Sinceritatea tonului domnului doctor în medicină Constantin C. Șișiroi te copleșește. Continuu să lecturez spre a surprinde momentele esențiale ale deveninței sale pe traseul unei existențe mereu dilematice, mereu cu cumpene de răscruce: examenul de bacalaureat; cel de admitere, care i-a permis scriitorului să nareze… savuros, cu dialog, cu amănunte, alert, cinematografic, despre bucuria exemplarei reușite.
Reîntoarcerea la Cărpiniș, în triumf, a fost cum aceea a întoarcerii de la bătălie a soldatului roman sub scut (semn că războiul fusese câștigat iar decimarea evitată); i-aș sugera scriitorului memorialist să republice această transversalie în „Gorjeanul”, pentru aspectul ei instructiv-educativ (vezi pp. 50-53 – n.n, I.P.B.).
Și capitolul închinat anilor de studenție are aceeași proeminență fenomenologică și în paralel erotic-sentimentală (cunoașterea viitoarei soții Elena Lina Cucoș); ba chiar și munca de cercetare în care studentul avea să debuteze cu succes fiind premiat cu un bilet la mare la Costinești, în cel de-al treilea an de facultate; apoi, examenul de diplomă în urma căruia obține titlul de doctor – medic cu nota zece (de fapt, titlul e incorect căci doctoratul avea să-l obțină în anul 2000 – n.n., I.P.B.).
5.O bere pentru calul dispensarului
Recomand, din nou, spre republicare, capitolul repartiției în Ionești și stabilirii în Brănești, scrisă de Constantin C. Șișiroi în maniera moromețiană a lui Marin Preda (din „Viața ca o pradă” – n.n., I.P.B.).
Alte personaje cu caracter sănătos moral îi devin pasageri tovarăși de drum, inițiatori în tainele meseriei de medic comunal: doctorii Apșan și Miron Tudoran, Lila Dumitriu, președintele CAP Brănești Nicolae Păișanu cu un suflet nobil; autorul narațiunii, de acum trepidante, avea un spirit ales. Îmi amintesc eu însumi, cu aceeași reconsiderare pozitivă, că și părinții mei Ion Popescu Călărașu și Elena I. Popescu au fost, pe rând, câte două stagiaturi, președinți la C.A.P. Brădiceni.
În galeria cu personaje sunt repoziționați etic Constantin Babălău, fost ministru al Energiei și originar din Brănești (sat Capu Dealului) și cel care a inițiat construcția Termocentralei de la Turceni și a centralei de Transformatoare Filiași – Brănești ca să creeze locuri de muncă oamenilor din comunele din preajmă. Umorul pe care-l subliniasem în partea I a articolului meu îl scoate în prim-plan și pe „năzdrăvanul” doctor Gelu Pricunda din Runcu cel care a intrat cu calul dispensarului în bodega unde intrase să bea o bere. Doctorul reclamat de primar, într-o ședință, la Târgu Jiu, a dat o replică antologică: – Ce vreți, domnule director, să las pe căldura asta calul să sufere? Lui nu-i era cald? I-am dat și lui 4-5 halbe de bere”.
Aventurile vieții își continuă cursul, iar autorul „Albumului de familie” își vede cu aceeași conștiinciozitate de treabă. Își susține secundariatul la specialitatea chirurgie: ortopedie-traumatologie din județul Gorj, Târgu Jiu.
6.Homo Socius și dezideratele vieții
C.G. Jung în „Amintirile, visele și reflecțiile” sale consideră că „spiritul familial poartă la rândul său amprenta spiritului epocii. Iar dacă spiritul familial constituie un consensus omnium, atunci el reprezintă un sentiment de siguranță în raport cu lumea”. Acest criteriu etic l-a ajutat să-și clădească o familie deosebită. Pentru buna ei funcționare, a trudit profesional cu-o energie de gladiator roman, a cultivat prietenii prețioase, ca de pildă cu Lila Dumitriu, sora scriitorului Petru Dumitriu care emigrase în Franța și Germania; doctor Constantin Radu, șeful Clinicii de ortopedie și Traumatologie Craiova, Andrei Voinea, Dan Niculescu, Constantin Pălivan ș.a..
Din stilul pragmatic de relatare a relațiilor de muncă rezultă pasiunea optimistă cu care Constantin C. Șișiroi a lucrat, ani de zile, la Craiova, agreat de medicii de atunci. Venind la Târgu-Jiu, își structurează, , admirabil, colectivul de muncă de la nou înființata secție de Ortopedie și Traumatologie Târgu Jiu. Familia Eșanu Șișiroi se stabilește în Franța la Chartre și se integrează în comunitatea ortodoxă din Franța, având ca hobby practicarea schiatului în Alpii francezi. Familia Otiliei – Constantina Rogoveanu a urmat și ea cariera universitară în cetatea Băniei.
În prezent Ion Rogoveanu e profesor universitar, iar Otilia-Constantina e Conf. Univ. dr. în medicină, Fizică și Recuperare medicală, luându-și specializarea în Reumatologie.
Invitat de Vasile Văcaru, Constantin C. Șișiroi redactează termenii medicali din Mic Dicționar Enciclopedic și tot la Editura Științifică și Enciclopedică publică o Mică Enciclopedie de ortopedie și traumatologie, un proiect în trei autori: Andrei Voinea, Nicolae Gorun, Constantin Șișiroi, în 1987.
Homo Socius prin excelență, doctorul în medicină Constantin C. Șișiroi a respectat fiecare deziderat al vieții. A participat activ la congrese și consfătuiri organizate în țară și în S.U.A., Franța, Austria, Grecia, dar și la cursuri de perfecționare în țară și în Grecia, Austria, Nisa-Franța, Las Vegas – S.U.A.
7.Mereu inspirat în închegarea ideilor
În timpul evenimentelor din decembrie 1989, Constantin C. Șișiroi și-a văzut echilibrat de treabă, rămânând tot șeful Secției de Ortopedie-Traumatologie. În 1990 a conceput cu multă migală o monografie despre patologia chirurgicală a genunchiului dimpreună cu prof. dr. Andrei Voinea, care a apărut la Editura Academiei Române cu concursul doamnei Elena Popescu, în funcția de director-adjunct al acesteia, sub titlul emblematic „Probleme de patologia genunchiului”, cu o prefață onorantă a domnului prof. univ. dr. general Gheorghe Niculescu – șeful Clinicii de Ortopedie și Traumatologie de la Spitalul Militar Central București. O vreme, domnia sa a fost coleg cu mine la Facultatea de Asistență Medicală din cadrul Universității „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu. În 1994 a fost instalat ca director al Spitalului Județean Târgu Jiu, fără să fie sprijinit politic, menținându-se onest în această funcție și făcând politică sanitară pură (s.n., I.P.B.).
Un gest fundamental, în perioada directoratului său, ca președinte al Consiliului de Administrație, a fost propunerea și aprobarea imediată a construcției unei Biserici a Spitalului sub mâna implicată a preotului Gheorghe Stoichin, biserica transformându-se într-o veritabilă parohie a zonei.
În 1997, dându-și demisia din funcția directorială, Constantin C. Șișiroi scoate la Editura Semne un „Mic dicționar de Medicină” cu o bogată ilustrație de calitate deosebită.
Relațiile interumane s-au dovedit pentru acest scriitor medical și cercetător savant o punte de legătură cu umanitatea, iar „Albumul său de familie” dobândește rangul de autobiografie impresionantă, copleșitoare prin aspectele relevante meticulos și mereu inspirate în închegarea ideilor.
8.Activitatea editorială
După anul 2001, Constantin C. Șișiroi publică o serie de lucrări literare și științifice după cum urmează: * în 2001: „Spirit în gândire, viață și iubire” (la editura Semne); * în 2000: „Spitalul Județean Târgu Jiu – File de istorie” (la Editura Al. Ștefulescu, condusă de Antonie Dijmărescu și de mine – n.n., I.P.B.); * în 2002: „Pariu pe o lacrimă”; * în 2003: „Confidențe în labirintul vieții” (la Editura Semne); * în 2004: „Elemente practice esențiale în chirurgie” (la editura Ilex București); * în 2005: „Iubire și umbre” (la Editura Măiastra Târgu Jiu); * în 2013: „Din istoria Spitalului Târgu-Jiu – Gorj, de la origini până în prezent/ Istoricul specialităților chirurgicale subliniind ortopedia și traumatologia” (la editura Conphys, la Râmnicu Vâlcea, fiind elogiată și de mine în reviste conduse tot de mine (Miracol de Brădiceni, Antemeridian and Postmeridian) și în „Gorjeanul” (fiind consilier editorial al cotidianului a cărui vechime este de un secol și ceva – n.n., I.P.B.).
Domnul Constantin C. Șișiroi a fost inclus tot de către mine în mai multe opere de-ale mele după cum urmează: Un dicționar al scriitorilor români contemporani (autori: Ioan Holban, Ion Popescu Brădiceni, volumul VI, 2017, editura Tipo, Moldova, Iași, vezi Constantin Șișiroi, pp. 457-462); Cenaclul „Columna”, Școala de Literatură de la Târgu Jiu. Generația columnistă după cinci decenii, editura CJCPCT Gorj, Târgu Jiu, 2015 (autor Ion Popescu Brădiceni /vezi Constantin C. Șișiroi pp. 604-610); Dicționar. Școala de Literatură de la Târgu Jiu (II/H-V), editura Academica Brâncuși, Târgu Jiu, 2017; vezi Constantin C. Șișiroi, pp. 427-430.
Cu aceste precizări închei exegeza frontală de față cu convingerea inconturnabilă că domnul Constantin C. Șișiroi va continua să citească, să mediteze, să elaboreze, să scrie și să publice, protejat de zeul Kairos.
Ion Popescu Brădiceni, Scriitor, doctor în filologie, cronicar literar
