Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop a vorbit cu aleasă preţuire şi a pictat cu nespusă cinstire momentul «Adormirii Maicii Domnului», pentru a ne învăţa ceea ce înseamnă Preasfânta Fecioară, Născătoare de Dumnezeu pentru viaţa noastră şi cât este de importantă rugăciunea adresată mijlocitoarei creștinilor înaintea Lui Dumnezeu. Maica Domnului şi-a manifestat dragostea prin rugăciunile ei, prin mijlocirea ei deosebită pentru cei care o caută, astfel încât inefabilul har divin trece întotdeauna prin mâinile ei! Sfântul Arsenie Boca a realizat icoane de o valoare emblematică, printre care și icoana «Adormirii Maicii Domnului», identificată în perioada anilor 1944 şi păstrată la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. De altfel, chiar la Mănăstirea «Brâncoveanu», de la Sâmbăta, cu hramul «Adormirea Maicii Domnului», ce se prăznuieşte mereu, se află, în muzeu, o pictură a Sfântului Arsenie Boca, slujitor la această lavră în perioada 1939-1948, cuvintele sale moralizatoare fiind semnificative, atunci când spune că: „În mintea strâmbă și lucrul drept se strâmbă”, mai ales atunci când Maica Domnului o să-i înțeleagă cu multă iertare şi pe cei care au avut şi încă mai au «minte strâmbă», ceea ce ne îndeamnă ca noi, oamenii, să fim trăitori creştini, să trăim cu adevărat bucuria că suntem cinstitori ai Maicii Domnului. Cât de pilduitor este faptul că Maica Domnului, în zilele acestui post binecuvântat, vrea să fie bună și cu necinstitorii ei, pentru a dovedi că este Maica tuturor, chiar şi cu cei care nu o cinstesc, pur și simplu, nu pentru că ar avea ceva împotriva Născătoarei de Dumnezeu, ci, ca să-i înțeleagă și pe cei care sunt cuprinși de păcatul mândriei sau de păcate care nu-i lasă nicidecum, ca să accepte lucrurile așa cum sunt înscrise în documente, doar pentru faptul că nu se lasă conduși de Biserica dreptmăritoare, mai ales că: ,,Nu există Ortodoxie fără Maica Domnului» şi nici credinţă fără Dumnezeu!
,,Revărsând bunătatea ta, tuturor celor ce cu credinţă aleargă la tine”!
Postul «Adormirii Maicii Domnului» a fost rânduit de către Biserică pentru reamintirea virtuților Sfintei Fecioare Maria și a postului cu care ea însăși s-a pregătit cu minuţiozitate, după tradiție, pentru trecerea la cele veșnice şi ridicarea la cer. Tocmai, ca urmare a acestei tradiţii, Biserica a luat atitudine asupra legitimităţii acestui post, iar, Sfântul Arsenie Boca a vorbit de multe ori despre importanţa postului prin cuvintele: ,,Cine nu poate posti? Apoi, din cele până aici se înţelege destul de bine, căci mulţi se plâng, aceia care au în sine frica de gura lumii, ori frica de slăbirea trupului, sau, mai bine zis, iubirea de sine, sau, în sfârşit, vreo lucrare a diavolului, căci acestea toate, la urma urmei, tot lucrarea diavolului se socotesc. Să vedeţi cu de-amănuntul, cine nu poate posti! Cei ce n-au vrut să postească niciodată, cei ce au umblat prin locuri necurate, adică, prin casele mucărilor (pocăiţilor), jidovilor, a celor ce au căzut de la dragoste şi dreapta credinţă. Cei ce vorbesc desfrânări şi alte păcate şi nu se desfac de ele. Cei ce nu iartă pe aproapele. Cei ce suferă muncile de la duhurile rele şi toţi cei ce suferă de duhul mut şi surd. Dar, şi bolnavii sau neputincioşii! Cum să postim? Iată şi măsura pe care au văzut-o toţi Sfinţii Părinţi. Lepădarea de carne, grăsimi şi înfrânarea de la săturare! Şi e drept că una este foamea şi alta este pofta: una-i trebuinţă şi alta e patimă, şi patima trebuie ucisă. (…) Vremea postului trebuie să fie şi înfrânare trupească pentru soţi. Nu e de ajuns să nu mănânci carne. Iată ce ne învaţă Iisus: mai întâi Însuşi a postit! Nu i-a trebuit, dar va zice cândva: „Pildă de viaţă v-am dat vouă!” Deci, nouă ne trebuie post, pentru înfrânarea patimilor, pentru subţierea minţii, pentru sporirea în noi a Duhului Sfânt, care ne descoperă căile mântuirii. Postul ne ajută să înţelegem rosturile mai mari ale lui Dumnezeu cu omul. El e «un toiag de drum» prin viaţa aceasta cu trup pieritor spre veacul viitor, în care trebuie să ne desprindem de aici. Dar să nu ţinem postul într-un înţeles îngust! Căci sunt unii care cred că a nu mânca de fel carne, şi cele asemenea, ar fi tocmai de ajuns ca să se cheme că ai postit. Nu mănânci carne de porc, dar carne de om mănânci: clevetind, muşcând cu gura, osândind cu vorba şi ucigând cu gândul”, printr-o învăţătură subliniată cu elocinţă de Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop.
,,Căzând la icoana ta cea de minuni făcătoare, ne rugăm ţie”!
În acest fel se explică viaţa marelui Părinte duhovnic şi sfânt, Arsenie Boca, punându-se accentul cu deosebire pe importanţa schimbărilor sufleteşti, dar şi pentru îndrumarea mulţimilor de credinciosi care îl căutau cu mare dragoste şi osârdie. Prin cuvintele Sfântului Arsenie Boca, ajungem să dăm necontenit Slavă Bunului Dumnezeu, Preasfintei şi milostivei Sale Maici, care mereu revarsă ajutor si daruri mari celor care au inimă curată, iar, noi putem să ne primenim gândurile şi viaţa în comuniune, pentru a ne detaşa de patimile acestui veac neguros, în care minciunile şi rătăcirile bântuie mai cumplit decât secetele uscate ale verii sau viforniţele iernii, spre a fi şi noi bineplăcuţi lui Dumnezeu în toate zilele călătoriei noastre prin această lume secularizată. Credem că merită să rostim în aceste zile ale Postului «Adormirii Maicii Domnului» o Rugăciune extrem de puternică şi puternic simţitoare pe care Sfântul Părinte Arsenie Boca o rostea ori de căte ori era nevoie, către Maica Domnului pentru a-i ajuta pe oameni să scape de blesteme şi boli: „Stăpână Preabinecuvântată, pururea Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut mai presus de cuvânt pe Dumnezeu-Cuvântul spre mântuirea noastră şi darul Lui mai presus decât toţi din belşug l-ai primit, ceea ce eşti o mare de daruri dumnezeieşti şi râu de minuni pururea curgător, revărsând bunătatea ta, tuturor celor ce cu credinţă aleargă la tine! Căzând la icoana ta cea de minuni făcătoare, ne rugăm ţie, întru tot înduratei Maici a Stăpânului Celui iubitor de oameni: revarsă asupra noastră, Stăpână, prea bogate milele tale şi cererile noastre cele aduse ţie, celei Grabnic Ascultătoare, grăbeşte a le împlini, întocmindu-le fiecăruia spre folos, spre mângâiere şi mântuire! Cercetează-ne, preabună, pre noi robii tăi, cu darul tău, şi dă celor neputincioşi tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi, celor robiţi slobozire, şi mângâie pe toţi cei ce pătimesc în felurite chipuri! Izbăveşte, Atotmilostivă Stăpână, toate oraşele, satele și ţara aceasta, de cutremur, de vătămare, de potop, de foc, de sabie şi de alte pedepse vremelnice şi veşnice, şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, întorcând mânia lui Dumnezeu prin mijlocirea ta cea de Maică! Şi slobozeşte pre robii tăi (spune aici numele celor doriți de tine) şi mă slobozeşte pre mine robul tău (spune numele Vasile) de toată boala sufletească, de năvălirea patimilor şi de căderea în păcat, ca fără împiedicare întru dreapta credinţă trăind veacul acesta, să ne învrednicim şi în cel viitor de bunătăţile cele veşnice, cu harul şi cu iubirea de oameni a Fiului şi Dumnezeului Tău, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună cu Cel fără de început al Său Părinte şi cu Prea Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”. Minunată Rugăciune, minunată împlinire pentru toţi cei credincioşi!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
