Slujba Proclamării locale a canonizării Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana – ,,S-o rugăm pe Sfânta Cuvioasa Antonina să mijlocească la Milostivul Dumnezeu pentru noi toți, pentru mănăstirea aceasta, pentru neamul nostru românesc”!

În Duminica a 19-a după Rusalii, din 4 octombrie 2026, cu binecuvântarea şi în prezenţa Înaltpreasfințitului Părinte Acad. dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, la Sfânta Mănăstire Tismana a avut loc slujba solemnă a proclamării locale a canonizării Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana, în prezența unui număr mare de credincioși veniți din județul Gorj și din toată țara. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită de către un sobor ales de ierarhi, preoți și diaconi ai Bisericii Ortodoxe Române, din care au făcut parte: Î.P.S. Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, Î.P.S. Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, P.S. Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului, P.S. Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, P.S. Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, P.S. Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, și P.S. Părinte Teofil Trotușanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

,,Iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine celor ce vă urăsc pe voi”!

Prin cuvântul de învățătură duhovnicească și tâlcuirea Pericopei Evanghelice «Predica de pe munte. Iubirea vrăjmașilor», Î.P.S. Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, a vorbit despre porunca iubirii vrăjmașilor, pe care a rostit-o Hristos Domnul, când S-a urcat pe munte, unde S-a rugat lui Dumnezeu Tatăl, iar, în zori Și-a ales pe cei doisprezece apostoli și a coborât în mulțime, adresând învățătura Sa Dumnezeiască prin care a spus că: ,,Fericiți cei săraci, că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu!” (Luca 6, 20). Dar, la un moment dat, Domnul Hristos va spune un lucru nemaiuzit până atunci în lumea pământească, deci, o poruncă prin care ne îndeamnă: ,,Iubiți pe vrăjmașii voștri și faceți bine celor ce vă urăsc pe voi!” (Luca 6, 27). Așadar, dacă ți-a făcut cineva un rău, te vrăjmășește și îți este vrăjmaș, nu-l urî, fă-i un bine și-l vei câștiga și ca prieten în viața aceasta, și pentru Împărăția lui Dumnezeu, mai ales că verbul «a iubi» este o poruncă de la Hristos, ca să-i iubim pe cei ce ne urăsc pe noi. De aceea, să ne învrednicească și să ne întărească Bunul Dumnezeu, în viața aceasta, ca să iubim pe semenii noștri și pe cei care ne fac bine, și pe cei care ne fac mai puțin bine, pentru că Hristos a venit în lume să întemeieze o societate bazată pe iubire, în care să dăinuiască iubirea, a concluzionat Î.P.S. Ioan, Mitropolitul Banatului!

,,Sfânta a fost un om al rugăciunii, un om care s-a rugat neîncetat pentru sine, pentru mănăstire și pentru tot poporul credincios”!

În cuvântul de învăţătură duhovnicească de la finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a detaliat o serie aspecte privitoare la viaţa Sfintei Cuvioase Antonina și a început prin a spune că: „Astăzi proclamăm pe Sfânta Cuvioasa Maică Antonina, care a trăit în această sfântă mănăstire, a ostenit, a înfrumusețat viața cu fapte bune și apoi a fost preamărită de Dumnezeu în ceruri, în ceata aleșilor și a sfinților Săi. Sfânta Antonina împlinește această rânduială sfântă în mănăstire a cuvioșilor de la început, de la Sfântul Nicodim, de la Sfântul Stareț Gherasim, Cuvios și Mucenic, și iată și o sfântă din rândul maicilor din această sfântă mănăstire. Iar, dacă cei dinaintea acestei sfinte erau cunoscuți ca sfinți monahi, cinstitori, asceți, isihaști, iată și o sfântă din rândul maicilor, ceea ce înseamnă că lucrarea Duhului Sfânt în această sfântă mănăstire continuă prin rugăciunile sfinților și cei care au trăit și ostenesc aici, care împlinesc viața bună pe care sfinții au lăsat-o și au dat-o nouă ca să o păstrăm cu multă sfințenie. Virtuțile sfintei sunt nenumărate, foarte puțin cunoscute, pentru că sfânta de multe ori și-a ascuns aceste fapte ale ei! Sfânta Antonina este un model de sfințenie, un model de liniște sufletească, de rugăciune neîncetată. Și dacă vorbim despre treptele urcușului duhovnicesc spre Împărăția lui Dumnezeu, ne aducem aminte că pocăința este curățire și desăvârșire. Putem spune că pocăința pe care a practicat-o Sfânta Antonina este aceea a Sfinților Părinți, care ne spuneau că pocăința este uitarea celor dinainte și părerea de rău pentru faptele trecute, iar curăția este avântul plin de dragoste față de toată creația, când însăși desăvârșirea este avântul rugăciunii. Părăsind viața lumească, viața de familie, tinerețea și venind aici în mănăstire, și mai mult decât atât, să fie soră în această obște și apoi să devină călugăriță, ea n-a uitat niciodată că slujitorii lui Iisus Hristos au fost chemați ca să vină și să slujească Celui Care înseamnă renunțare la tot ce este pământesc. Puteți să știți că toate aceste virtuți sunt luate în mare parte din viața călugărească, pentru că în mănăstire, în obște, în comunitate, călugării se judecă pe ei înșiși, fiecare se judecă în parte și în același timp se prezintă în fața bunătății lui Dumnezeu. Iar în ceea ce privește iubirea față de întreaga creație este o iubire deosebită a Mântuitorului Iisus Hristos, Care iubește tot ceea ce este în lumea aceasta și pentru toate El Se jertfește”! În încheiere, Înaltul nostru Ierarh a menționat că: ,,Maica Antonina a fost atât de iubitoare de natura ocrotitoare, de flori, de păduri, de animalele din gospodăria mănăstirii, animalele sălbatice, de la păsările cerului și până la cele mai mici vietăți erau cu inima și sufletul sfintei ocrotite, păzite și adăpate. Sfânta a vindecat și a tămăduit animalele și cele care erau în preajma ei în mănăstire, pentru că rugăciunea este oprirea din gândurile omenești și umplerea minții de numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos! Într-adevăr, sfânta a fost un om al rugăciunii, un om care s-a rugat neîncetat pentru sine, pentru mănăstire și pentru tot poporul credincios. Este un mare dar pe care Dumnezeu îl dă Bisericii Sale, prin canonizarea Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana. Această sfântă ne arată că și în vremurile noastre, prin smerenie, prin răbdare, prin rugăciune și prin dragoste față de Dumnezeu și față de întreaga Sa creație, omul se poate sfinți și poate ajunge la desăvârșire! S-o rugăm pe Sfânta Cuvioasa Antonina să mijlocească la Milostivul Dumnezeu pentru noi toți, pentru mănăstirea aceasta, pentru neamul nostru românesc, să ne dăruiască credință neclintită, smerenie, răbdare și dragoste curată. Cu ale ei sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi! Amin!”.

,,Cuvioasa a sporit în rugăciune, priveghere și post, având smerenie adâncă”!

Tomosul sinodal de canonizare a fost citit de către P.S. Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, care se referă la viața Sfintei Cuvioase Antonina, născută la 7 martie 1923 în comuna Runcu, județul Vâlcea și primind la botez numele Ilinca. Încă din copilărie, Cuvioasa Antonina a căutat calea credinței și a rugăciunii, mama fiindu-i primul povățuitor, pildă vie de rugăciune și frumoasă viețuire. După trecerea la cele veșnice a mamei sale, ea a intrat în obștea Mănăstirii Tismana, la 10 iunie 1950, în ziua prăznuirii «Sfinților Mucenici Alexandru și Antonina», chilia ei învecinându-se până la sfârșitul vieții cu grajdurile animalelor mănăstirii, iar, la călugărie a primit numele Sfintei Antonina. În mănăstire, cuvioasa a sporit în rugăciune, priveghere și post, având o smerenie adâncă, iar, pentru smerenia și iubirea sa, a primit de la Dumnezeu darul rugăciunii neîncetate, al facerii de minuni și al înainte-vederii. Aceste daruri ale cuvioasei au rămas pentru cei mai mulți necunoscute, întrucât sfânta căuta să își ascundă lucrarea duhovnicească și să pară înaintea tuturor o maică simplă și neînsemnată, demnă de judecat pentru stângăciile ei. Ea a trăit în desăvârșită sărăcie, având în chilie un pat cu o saltea umplută cu paie și pănuși de porumb. Sfânta Cuvioasă Antonina și-a cunoscut dinainte clipa trecerii din această viață și le-a înștiințat pe maici de plecarea sa, totul petrecându-se după cum i s-a descoperit cuvioasei mult nevoitoare, deoarece s-a mutat la Domnul, cu pace, la 23 decembrie 2011, la vârsta de 88 de ani, fiind înmormântată în cimitirul mănăstirii! La sfârșitul slujbei Proclamării locale a canonizării Sfintei Cuvioase Antonina au fost aduse mulțumiri ierarhilor şi oficialităților prezente, precum și binefăcătorilor mănăstirii, iar, I.P.S. Părinte Mitropolit Irineu le-a mulţumit ierarhilor prezenţi la acest eveniment care va rămâne în istoria și în memoria Bisericii și a poporului dreptcredincios din Oltenia şi din întreaga Patriarhie Română!
Profesor dr. Vasile GOGONEA, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi