În dimineața zilei de vineri, 3 iulie 2026, în ajunul Zilei Naționale a Statelor Unite ale Americii, sărbătorită la 4 iulie, la Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” din Târgu Jiu, începând cu ora 10:00, a fost vernisată o expoziție fotodocumentară unică intitulată „Voluntari gorjeni în Armata Statelor Unite ale Americii în Primul Război Mondial” și realizată de istoricii gorjeni dr. Dumitru-Valentin Pătrașcu și Daniela-Liliana Pătrașcu.
Cu prilejul vernisajului expoziţiei, domnul Dumitru-Valentin Pătrașcu ne-a relatat celor prezenţi faptul că expoziția este un proiect cultural-istoric dedicat memoriei celor peste 6 000 de români din SUA care au luptat, ca voluntari, în Primul Război Mondial în Armata Statelor Unite ale Americii și, în mod special, al unui grup de 6 gorjeni imigrați în această țară anterior anului 1914, pentru a marca evenimentul care se va produce pe 4 iulie, aniversarea a 250 de ani de la proclamarea de către Congresul Continental, la Philadelphia, a Independenței celor 13 colonii engleze nord americane și constituirea astfel, a ceea ce avea să devină cea mai mare putere a lumii, la finele Primului Război Mondial.
„Această expoziție nu ar fi avut loc fără colaborarea și ajutorul neprețuit pe care l-am primit din partea unor urmași ai gorjenilor care au luptat ca voluntari în Armata Statelor Unite ale Americii în Primul Război Mondial”, a precizat istoricul gorjean care, începând cu anul 2022, a început să adune și să cerceteze documente și fotografii, și în acest fel, a reușit să publice, în luna decembrie 2022, în colaborare cu dr. Daniela-Liliana Pătrașcu și dr. Elvis-Ionuț Lunceanu, lucrarea intitulată „Gorjeni în Armata Statelor Unite ale Americii în Primul Război Mondial”.
Unul dinte colaboratori la realizarea acestei lucrări a fost medicul Elvis Ionuț Lunceanu, al cărui bunic, Ion Lunceanu, a luptat ca voluntar într-un regiment de tancuri al armatei americane în perioada Primului Război Mondial și multe dintre fotografiile acestei expoziții provin din colecția personală deținută de către acesta, în calitate de moştenitor al bunicului său, Ion Lunceanu. Întors în țară în anul 1922, gorjeanul Ion Lunceanu a adus și câteva albume de fotografii.
„Cu surprindere, am aflat și eu, la începutul anului 2022, că printre acești voluntari, au fost și câțiva gorjeni, iar cel care mi-a deschis ochii asupra acestui subiect, a fost, prietenul meu, doctorul Elvis Ionuț Lunceanu, care mi-a spus că bunicul lui a luptat în armata americană în Primul Război Mondial. La momentul acela nu știam nimic despre subiect. M-a mai derutat și altceva. prietenul meu, doctorul, e mai tânăr decât mine, iar bunicul lui, care a luptat în armata americană în Primul Război Mondial, am constatat din documente, se născuse în anul 1884 și a revenit în țară în anul 1922, decedând în anul 1955”.
Istoricul gorjean Dumitru-Valentin Pătrașcu a mai relatat că toți gorjenii care au luptat ca voluntari în Armata Statelor Unite ale Americii, după încheierea războiului, în anii ’20 au revenit treptat-treptat în țară și s-au întors în localitățile lor natale. Pentru că lucraseră în Statele Unite ale Americii înainte de declanșarea Primului Război Mondial, în diverse perioade de timp, acumulaseră anumite sume de bani. Pe de altă parte, datorită faptului că au luptat ca voluntari în armata americană, au primit și cetățenie americană. Unii dintre ei s-au implicat chiar în viața politică locală cum a fost cazul lui Ion Petcu care, la un moment dat, a devenit primar al comunei Arcani și avea un grup de muncitori cu ajutorul cărora construia poduri pe șoselele comunale sau județene din Gorj.
O parte din fotografiile expuse, editate de Crucea Roşie Americană, prezintă aspecte din timpul instrucției trupelor americane înainte de a fi trimise în Europa, iar altele ilustrează parada de 4 iulie 1918, organizată cu prilejul sărbătoririi Zilei Naționale a Statelor Unite ale Americii, la Paris.
Cei aproape 1 milion de soldați și ofițeri americani debarcați în Europa pe Frontul de Vest şi aflaţi sub comanda generalului John Pershing, și-au adus o contribuție deosebit de importantă la terminarea războiului și la victoria Antantei.
„Vreau să spun că acești oameni erau destul de înstăriți. Au cumpărat terenuri, și-au construit case și s-au căsătorit. Erau printre cei mai bogați oameni ai comunelor unde locuiau”, a continuat istoricul gorjean.
La Serviciul Județean al Arhivelor Statului a găsit o listă a gospodarilor comunei Magherești, iar pe această listă, printre cei trei-patru gospodari fruntași, se afla și Ion Lunceanu, întors din America în anul 1922.
Din aceste cauze, că erau înstăriți și că erau cetățeni americani, după instaurarea regimului comunist în România, după martie 1945, apoi odată cu începerea colectivizării, acești oameni au fost țintele predilecte ale noului regim din România. „De ce? Pentru că ei erau chiaburi. Ei erau exploatatorii țăranilor. Din cauza lor erau țăranii săraci. Aceşti chiaburi, care munciseră prin fabrici, prin mine, în siderurgie, în Statele Unite ale Americii, cărora le ajutase Dumnezeu să scape cu viață de acolo, dar şi de pe câmpurile de bătălie ale Primului Război Mondial și să se întorseseră în țară, au devenit dușmanii poporului și ai regimului nou instalat”, a punctat Dumitru-Valentin Pătrașcu, referindu-se la aceşti gorjeni curajoși. A relatat, apoi, că aceşti eroi gorjeni au fost arestați, purtați prin închisorile regimului comunist din România, anchetați, torturați, motiv pentru care, cu puţin timp înaintea morţii, unii dintre aceştia, precum Ion Lunceanu din Magherești sau Dumitru Popescu din Cernădia, au fost eliberaţi din închisori, grav bolnavi, să moară acasă. „Așa s-a întâmplat și cu cel puțin doi dintre ei, pe care îi prezentăm în această expoziție. Ion Lungeanu din Magherești, decedat la 18 aprilie 1955 și Dumitru Popescu din Cernădia, Novaci, decedat în 1952. Asta a fost răsplata pe care au primit-o eroii voluntari gorjeni din Armata Americană în Primul Război Mondial pentru eroismul lor.”
O altă întâmplare povestită de istoricul Pătrașcu Dumitru-Valentin face referire la Livius Teiușanu, unul dintre instructorii cercetașilor de la Târgu Jiu, din Cohorta „Domnul Tudor” din timpul Primului Război Mondial. A găsit documente publicate în presă, atât din țară, dar și în presa de limbă română din Statele Unite ale Americii, cu privire la inițiativele acestui om, ofițer al Armatei Române, rănit în luptele din Defileul Jiului, din această cauză fiindu-i amputat un braț, ce avea să devină, spre sfârșitul războiului, în anul 1918, primul atașat militar al României în Statele Unite ale Americii. „Am găsit documente și mărturii publicate în presă, și în presa din țară, dar și în presa de limbă română din Statele Unite ale Americii, cu privire la inițiativele acestui om, Livius Teiușanu, pentru ajutorarea orfanilor de război din România. A organizat mai multe strângeri de fonduri în Statele Unite ale Americii și a avut inițiativa înființării unui orfelinat la Ungheni, în Moldova, care să poarte numele Eroinei Ecaterina Teodoroiu, finanțat din donații ale românilor din Statele Unite ale Americii”.
La acest eveniment deosebit a fost invitat și un militar român veteran, Bondarici George din Târgu-Jiu, maistru militar cl. I, care a participat la misiuni de pace în Bosnia și Herțegovina.
Parteneriatul pentru Pace (PpP), lansat la Summitul NATO de la Bruxelles din ianuarie 1994, a fost programul-cheie prin care Alianța Nord-Atlantică a sprijinit tranziția democratică și reformele militare în statele foste comuniste după Războiul Rece. Acesta a servit ca o ”anticameră” a integrării euro-atlantice, oferind o platformă unică de cooperare practică și militară.
„Avem aici, alături de noi, pe unul dintre eroii acestor misiuni, care îmi spunea că a participat la nu mai puțin de patru misiuni de pace și reconstrucție în Bosnia, începând cu anul 1996”, a început prezentarea domnul Dumitru-Valentin Pătrașcu, apoi l-a rugat pe invitat să povestească, pe scurt, în ce au constat aceste misiuni. După ce s-a prezentat, domnul maistru militar Bondarici George a început destăinuirea: „Am avut onoarea să fac parte din primul batalion de geniu sub conducerea colonelului Vârtopeanu Graur Constantin (născut pe data de 5 decembrie 1951, în comuna Ceataloi, județul Tulcea. Acesta a fost, ulterior, și comandant al Centrului Militar Zonal Constanța, în perioada 2002-2007, iar pe 23 ianuarie 2007, a ieșit la pensie. A decedat la 1 martie 2018 și a fost înmormântat la Cimitirul Central din Constanța, cu onoruri militare). Batalionul, format din 200 de militari, a avut misiunea de reconstrucție a Bosniei și Herțegovinei, având baza militară în Zenica (Zenița), un oraș industrial situat în partea centrală a statului, la aproximativ 70 km nord de Sarajevo, în valea râului Bosna. Este centru universitar și de referință în industria siderurgică, cunoscut pentru Combinatul Siderurgic. În 1996, misiunea de pace de la Zenica (Bosnia centrală) a fost gestionată de forțele UNPROFOR (Forța de Protecție a Națiunilor Unite). Orașul a servit drept nod logistic și comandament regional esențial pentru protejarea convoaielor umanitare și pentru menținerea unui armistițiu fragil între forțele bosniace și cele croate. Regiunea a fost marcată de un conflict intens, iar trupele ONU au trebuit să asigure livrarea de ajutoare către populația civilă într-un mediu extrem de periculos, plin de restricții și atacuri sporadice. Batalionul de geniu a asigurat fluența căilor de comunicație pe drumuri, realizând și un mare pod de pe comunicația Gorazde – Zenica, peste râul Drina. Am mai participat și în 2004 și 2005, la misiuni de reconstrucție”.
Un alt punct discutat cu prilejul vernisajului a fost contribuția Crucii Roșii Americane la combaterea epidemiilor din județul Gorj pe timpul Primul Război Mondial şi în primii ani postbelici (1919-1920).
Pe parcursul anilor 1916-1918, în România s-au declanșat mai multe epidemii care au provocat mai multe morți chiar decât războiul în sine. Se apreciază că au murit aproape jumătate de milion de oameni din cauza epidemiilor care au lovit țara. Pentru combaterea acestor epidemii, un ajutor important a venit și din partea Misiunii Crucii Roşii Americane în România, la fel cum a venit și din partea Misiunii Militare Franceze condusă de către generalul Henri Mathias Berthelot.
Nu doar că românii au luptat în armata americană în Primul Război Mondial, dar Statele Unite ale Americii au ajutat România în anii 1917-1918, chiar și în perioada următoare, în 1919-1920, prin trimiterea a două misiuni ale Crucii Roșii Americane în România, care au distribuit: materiale sanitare, alimente, încălțăminte și îmbrăcăminte populației sărace. În județul Gorj, reprezentanţii Misiunii Crucii Roşii Americane în România au fost găzduiţi, la Târgu Jiu, chiar în casa doctorului Nicolae Hasnaș, fapt relatat în paginile memoriilor sale.
În încheierea evenimentului, istoricul gorjean Dumitru-Valentin Pătrașcu a concluzionat: „Iată cum s-a realizat această legătură între România și SUA, timp de peste 100 de ani, din perioada Primului Război Mondial, ca urmare a inițiativei acestor voluntari gorjeni și ardeleni, ce avea să se continue de-a lungul timpului, să ia noi forme de colaborare odată cu Parteneriatul pentru Pace, ce aveau să ducă la aderarea României la Alianța Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)”.
În încheiere, domnul Dumitru-Valentin le-a mulțumit participanților și am făcut o fotografie de final, spre amintire și pentru a marca istoria prezentului.
Acum se cuvine să-i mulțumim și noi pentru realizarea acestui eveniment inedit.
Gigi BUȘE, Filiala „Jean Bărbulescu” Gorj-Mehedinți a UZPR
