Am fost obişnuiţi ca în materialele publicate, domnul jurist Ion M. Ungureanu să fie documentat şi bazat pe argumente plauzibile şi pe afirmaţii credibile, dar, lecturând articolul intitulat: «Ecoul vibrațiilor patriotice ale inimii eroinei Ecaterina Teodoroiu, încă viu, la Țicleni», surprinde până la nedumerire modul în care autorul îşi susţine afirmaţiile şovăielnice, constatând cu uimire că bazându-se pe surse de informaţie eronate, domnia sa riscă substanţial şi o lipsă acută de credibilitate. Încă de la Consfătuirea anuală a cunoscutei Asociații Naționale Cultul Eroilor «Regina Maria», Gorj, Tudor Vladimirescu», domnul jurist Ion M. Ungureanu a lansat «petarda» cu Ecaterina Teodoroiu care a făcut baie într-un tuci mare încălzit la un foc în curtea casei lui Fănică Manasia, invocând spusele numitei Lumezeanu Elena-Păpușa, reţinute de la Mama Lia, sora cea mică a bunicului meu! Atrăgându-i atenţia domnului Ion M. Ungureanu că doar spusele «la un pahar de vorbă» nu sunt suficiente pentru a face plauzibilă o asemenea afirmaţie, mai ales că venind împreună cu maşina, încerca să-mi spună că bunicul meu, Fănică Manasia era fiul unui alt Fănică Manasia, ceea ce era un lucru neadevărat! Ca să-şi susţină în continuare spusa nefondată, domnul jurist Ion M. Ungureanu a mai adus o martoră discutabilă, pe Lili Calotă Bobeanu, o nepoată a sorei bunicului meu, Elisaveta Manasia Bobeanu, pentru a-şi susţine planul de ridicare a unui monument al Ecaterinei Teodoroiu lângă Cişmeaua de la Tunşi. Nene Ioane, în vremea primului război mondial satul Tunşi făcea parte din comuna Creţeşti şi nu avea nici o legătură cu aria de cuprindere a Comunei Răşina sau a Oraşului Ţicleni, cum ne spui matale, cu satele ei componente: Gura Lumezii, Răşina şi Ţicleni! Eu am stat de vorbă de foarte multe ori cu bunicul meu, am discutat cu el şi probleme de istorie, dar, niciodată nu mi-a spus despre faptul că Ecaterina Teodoriu ar fi fost în casa lui de peste drum de biserică. Şi ca să vină acum nişte «lebede negre» şi să fabuleze vrute şi nevrute despre bunicul meu, iar, matale să le iei drept «argumente» pentru a fabrica o fantasmagorie în vederea ridicării unei plăci comemorative, zău, mi se pare prea de tot, iar, faptul că Ecaterina Teodoroiu a coborât prin «Poaian Roşie» şi s-a îndreptat spre Peşteana, pentru a ajunge la Filiaşi, dovedeşte cu pregnanţă că n-a trecut nicidecum prin satul Tunşi! Chiar Gogu (Vasile) Manasia, fiul din cea de-a doua căsnicie a bunicului meu, de aceeaşi vârstă cu mine, mi-a spus că niciodată bunicul meu, Fănică Manasia, nu a relatat ceva despre faptul că Ecaterina Teodoroiu ar fi locuit în casa lui şi că ar fi făcut baie în tuci, mai ales că bunicul meu era cam de aceeaşi vârstă cu «Eroina de la Jiu» şi în vremea respectivă era înregimentat pe front! Desigur, nu mă leg de erorile redactării textului publicat în Ziarul «Gorjeanul», din 27 mai 2026, pentru că nu e treaba mea, motiv pentru care nu îmi permit să le corectez, dar, faptul că se fabulează despre bunicul meu o poveste neadevărată, o fantasmagorie, acest lucru mă deranjează, motiv pentru care iau atitudine cu argumente care pornesc de la erorile flagrante din cuprinsul următorului text: «Lia Manasia (1901 – 1981), devenită Stănoiu, după căsătorie, care era fiica lui Fănică și Maria Manasia (Fals! Era sora lui Fănică Manasia) din satul Tunși, i-a povestit nepoatei sale de fiu, Elena (Păpușa Stănoiu, devenită Lumezeau, după căsătorie), că în perioada lunii noiembrie 1916, când Regimentul 18 Gorj s-a aflat pe teritoriul actual al orașului Țicleni, din care făcea parte și Ecaterina Teodoroiu, aceasta a fost găzduită mai multe nopți la familia lui Fănică al lui Florea Manasia de la Tunși. Din relatările Doamnei Lumezeanu Elena-Păpușa, am aflat că bunica sa, după mamă, (Fals! E bunică după tatăl Sabin sau Ţâbin) anume Lia Stănoiu, i-a povestit că în luna noiembrie 1916, când soldații și ofițerii Regimentului 18 Gorj s-au aflat pe raza orașului Țicleni, la rugămintea primarului Constantin Mișoi Ungureanu, cetățenii mai înstăriți au ajutat oștirea cu alimente precum și condiții odihna pe timp de noapte. De asemenea, D-na Lili Calotă, Bobeanu(??) înainte de căsătorie, a aflat aceleași probleme de la bunica sa după tată, anume , Bobeanu Elisaveta, născută în preajma anului 1900, cu câțiva ani (un singur an!) mai mare ca sora sa Lia Stănoiu. Bobeanu Elisaveta s-a numit Manasia, înainte de căsătorie, fiind fiica lui Fănică (fals!!) și Maria Manasia. Bunica sa i-a povestit, că atunci când veneau de la lupte, unii soldați împreună cu Ecaterina Teodoroiu, făceau în curte un foc mare, unde puneau la încălzit apă într-un tuci mare, pentru a se spăla, Ecaterina îngrijindu-și părul bogat, pe care l-a tăiat când a mers la înmormântaarea fratelui său. Vă îndemn, Dragi Cititori, să vizitați Muzeul memorial ”Ecaterina Teodoroiu” din cartierul Vădeni, de la Târgu Jiu, să vedeți, printre altele, într-o vitrină, și acea podoabă capilară a Eroinei, pe care a tăiat-o când a mers la înmormântarea fratelui său, purtând-o în geamantan până în Moldova. Florea Manasia (străbunicul meu n.n.) de la Tunși, care a trăit 106 ani, iar soția sa care a trăit 101 ani, era o familie înstărită, fiind părințiii lui Fănică Manasia, la fel și fiul său, se ocupau cu negustoria, făceau multe deplasări în zonă și nu este exclusă ipoteza să fi avut cunoștințe și la Vădeni, că eroina i se adresa soției lui Manasia Fănică, cu apelativul ”Mamă Maria” (Fals! Maria era soţia străbunicului meu Florea Manasia, nu Fănică n.n.), fiind găzduită de ei mai multe nopți, casa acestora, fiind la acea vreme în vecinătatea bisericii de la Tunși. Fănică Manasia era un om apreciat în localitate și, cum norii războaielor pluteau deasupra Europei, încă înainte de războaiele balcanice, dar mai ales înaintea Primului Război Mondial, multe țări, spre exemplu Franța, dar și România au organizat pregătirea tineretului pentru apărare, din rândul cercetașilor făcând parte și EcaterinaTeodoroiu. Și la Țicleni, cine era responsabil cu pregătirea tineretului?. Nimeni altul, decât Fănică Manasia! (???!!! Baliverne!). Ecaterina avea părul lung, împletit în coadă și era admirată pentru această minunată podoabă capilară, mai ales când se spăla cu apă încălzită după ce venea seara târziu de la companie. Tot din relatările Liei, cât și ale sorei sale Elisabeta, nepoatele, Păpușa Lumezeanu și respectiv, Lili Calotă, au aflat că eroina le-a spus la un moment dat, gazdelor, că pleacă la Vădeni la înmormântarea fratelui său Nicolae. Când a revenit Ecaterina, Maria Manasia a observat că nu mai avea coada părului împletit, că și-o tăiase, reproșându-i că a făcut foarte rău, că-i statea foarte frumos cu coadă înpletită. Eroina i-a răspuns că trebuia să o taie că pleacă pe front și datorită păduchilor nu mai putea ține părul lung !!??). Este nevoită să plece pe front, fiind foarte afectată de moartea fratelui, că nu mai are pe nimeni, ar însemna să moară de foame, acasă, în condițiile ocupației străine. Le-a povestit că este prietenă cu un locotenent Mănoiu, tot din același regiment și poate că vor avea aceiași soarta amândoi. Fănică (Fals!) pentru că e vorba despre Florea și Maria Manasia au avut mai mulți copii, printre care, cele două nepoate i-a nominalizat pe Codiță, Susana (FALS!! Suzana era soţia lui Codiţă sau Constantin F. Manasia, cel care a fondat cişmeaua), Fănică (tatăl Liei (FALS!! Era fratele Liei – bunica Doamnei Păpușa Lumezeanu)), Marina, Elisabeta (bunica Doamnei Lili Calotă), Ioana, Maria (Fals!). Doamnele Elena Lumezeanu și Lili Calotă au mai precizat că erau mult iubite de către cele două bunici, și le-a mai povestit că un cetățean din Tunși, ce se numea Miulă, care avea porci mulți și când nemții au vrut să îi ia, el s- a opus, din care cauză l-au legat de un copaac (sic!!) și l-au împușcat în fața copiilor săi și i-au luat animalele. Tot în acea perioadă, un neamț, care alerga după femei, l-a împușcat pe Ion Vârjog din Țicleni, pe scara casei sale. Deci, relatările Doamnelor Elena-Păpușa Lumezeanu și Lili Calotă, reținute de la Lia Manasia (Stănoiu, după căsătorie) și, respectiv, Elisabetei Manasia (Bobeanu, după căcsătorie (sic!!!) sunt verosimile, confirmate și de precizările Ioanei Moruș de la Muzeul memorial Ecaterina Teodoroiu de la Vădeni. În Casa Memorială „Ecaterina Teodoroiu“, aflată în cartierul Vădeni din municipiul Târgu Jiu, se află o coadă împletită din părul celei care a fost supranumită „Eroina de la Jiu“. Părul împletit al Ecaterinei Teodoroiu este expus într-o vitrină din Casa Memorială „Ecaterina Teodoroiu“, alături de alte obiecte vestimentare, fiind unul dintre exponatele cele mai importante. Ca pioasă recunoștință și respect deosebit pentru memoria Eroinei Ecaterina Teodoroiu, numită de către generalul francez Berthlot, ca Jene d,Arc (sic???!!) a României, al cărui sânge a curs și la Ticleni (sus în deal la Brazdă, deci, în Răşina) când fusese rănită ușor , de gloanțe la picior, Filiala Gorj a Cultului Eroilor ”Regina Maria”, Primăria Țicleni, Parohia nr. 1 Țicleni au hotărît ca la sărbătorirea hramului ”Adormirea Maicii Domnului” de la Tunși, la Cișmea, să fie dezvalită (sic!!) o placă comemorativă, dedicată Eroinei și tot cu această ocazie, să-i fie acordată, post mortem, titlul de Cetățean de Onoare a orașului Țicleni, iar strada Poiana Roșie să poarte numeșe (sic!!??) Eroinei». Ca să creezi un eveniment şi să inaugurezi un monument cu un asemenea argument: FINIS CORONAT OPUS! (Spusa N. Potului) V. G.
