†) Soborul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor puteri.
În Duminica a 24-a după Rusalii; Ap. Efeseni 2, 14-22; al Arhanghelilor: Evrei 2, 2-10; Ev. Luca 8, 41-56 (Învierea fiicei lui Iair); a Arhanghelilor: Luca 10, 16-21; glas 6, voscr.1, la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, textul care se citește este închinat pomenirii a două minuni săvârșite de către Mântuitorul Iisus Hristos și care sunt consemnate în Sfânta Evanghelie după Luca: învierea fiicei lui Iair și vindecarea femeii cu scurgere de sânge. Astfel, Iisus Domnul este chemat în casa mai marelui sinagogii, Iair, a cărui fiică, de 12 ani, era pe moarte. Pe drum, mulţimea se îmbulzea în jurul lui Iisus, când o femeie, suferind de o boală grea, căci, cheltuise cu doctorii toată avuţia sa, dar, n-a putut să se vindece, s-a apropiat de Iisus pe la spate şi s-a atins de poala hainei Lui şi în aceeaşi clipă a încetat curgerea sângelui ei. Cu toate că femeia ar fi dorit ca atât boala, cât şi vindecarea ei să rămână necunoscute, totuși, Iisus a simţit că s-a săvârşit minunea şi a vrut să o atenționeze, pentru a ne da tuturor o pilduitoare lecție de credinţă. De aceea, în credinţă trebuie să fim statornici, să păstrăm adevărurile primite, să le sfinţim prin viaţa şi faptele noastre, dar, mai ales, trebuie să știm că adevăratul credincios, în viaţa duhovnicească, nu se dovedește pasiv, căci starea pe loc e deja o cădere, ci, el caută să urce tot mai sus prin lupta cu sine însuşi, ca să nu cadă în păcat, ci să fie mereu treaz, căci Hristos ştie în orice moment care sunt faptele noastre. Ca urmare, credinţa statornică, adevărată, lucrătoare în iubire, pe care Biserica ne-o împărtăşeşte prin învăţătura lui Hristos şi tradiţia ei de veacuri, ne face să tindem după sfinţenia vieţii pe pământ a Domnului Iisus Hristos, pentru că Dumnezeu ne arată că învierea sufletului din moartea păcatului este o taină și o lucrare ascunsă pe care o face Mântuitorul Hristos și pe care oamenii nu o pot înțelege!
,,Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Copilă, scoală-te”!
Așadar, Evanghelia Duminicii a 24-a după Rusalii, cu învierea fiicei lui Iair, ascunde în ea taina Bisericii, pentru că în casa lui Iair, care devenea, prin intrarea lui Hristos în ea, chiar o biserică, iar, cei trei apostoli care sunt stâlpi ai Bisericii au constituit și au întărit această casă, făcând-o biserică în care Hristos dă viață sufletului fiicei mai marelui sinagogii, făcând-o familie pe care Hristos o umple de bucurie, de nădejde, de speranță pentru viitor, un lucru cât se poate de evident care se exprimă prin textul din Evanghelia Sf. Apostol Luca: « În vremea aceea a venit la Iisus un om al cărui nume era Iair și care era mai-marele sinagogii. Și, căzând la picioarele lui Iisus, ÎI ruga să intre în casa lui, că numai o fiică avea, ca de doisprezece ani, și ea era pe moarte. Iar, pe când se ducea Iisus și mulțimile Îl împresurau, o femeie, care de doisprezece ani avea curgere de sânge și cheltuise cu doctorii toată averea ei și de niciunul n-a putut să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui și îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Și a zis Iisus: Cine s-a atins de Mine? Dar toți tăgăduind, Petru și ceilalți care erau cu El au zis: Învățătorule, mulțimile Te îmbulzesc și Te strâmtorează, și Tu întrebi: Cine s-a atins de Mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva, căci am simțit o putere care a ieșit din Mine. Atunci femeia, văzându-se vădită, a venit tremurând și, căzând înaintea Lui, a spus de față cu tot poporul din ce pricină s-a atins de El și cum s-a tămăduit îndată. Iar El i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit. Mergi în pace! Pe când încă vorbea El, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zicând: A murit fiica ta. Nu mai supăra pe învățătorul. Dar Iisus, auzind, i-a răspuns: Nu te teme; crede numai și se va izbăvi. Și, venind în casă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu El decât numai pe Petru, pe Ioan și pe Iacov, pe tatăl copilei și pe mamă. Și toți plângeau și se tânguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu plângeți; n-a murit, ci doarme. Și râdeau de El, știind că a murit. Iar El, scoțând pe toți afară și apucând-o de mână, a strigat, zicând: Copilă, scoală-te! Și duhul ei s-a întors și a înviat îndată; și a poruncit El să i se dea copilei să mănânce. Și au rămas uimiți părinții ei. Iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat (Ev. Luca 8, 41-56), deci, Învierea fiicei lui Iair ne lămureşte ispititoarea problemă a vieţii şi a morţii, arătând că viaţa depăşeşte puterea morţii şi că omul este creat şi se naşte la viaţă pământească, pentru a dobândi bucuria veşnică prin care Dumnezeu ne arată că învierea sufletului din moartea păcatului este o taină și o lucrare ascunsă pe care o face Mântuitorul Hristos și pe care oamenii nu o pot înțelege!
«Soborul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor puteri»
Tot în această Duminică a 24-a după Rusalii, Biserica dreptmăritoare prăznuiește «Soborul Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor puteri», pentru că în cea dintâi ierarhie, mai sus și mai aproape de Preasfânta Treime sunt: Serafimii, Heruvimii și Scaunele, iar, cei care stau mai întâi înaintea Făcătorului și Ziditorului, sunt iubitorii de Dumnezeu Serafimi, cei cu câte șase aripi. După Serafimi, stau înaintea lui Dumnezeu Celui Atoatevăzător, Care viețuiește în lumina cea neapropiată, înțelepții Heruvimi, cei cu ochi mulți, care mai mult decât alte cete mai de jos, strălucesc totdeauna cu lumina înțelegerii și a cunoștinței lui Dumnezeu. În ierarhia de la mijloc sunt tot trei cete ale sfinților îngeri: Domniile, Puterile și Stăpâniile, și se numesc Domnii pentru că domnesc peste ceilalți îngeri care sunt sub dânșii, fiind slobozi și lepădând toată temerea de rob, de bunăvoie și cu bucurie slujesc neîncetat Domnului. Ei revarsă celor de jos, adică oamenilor, care sunt puși de Dumnezeu ca stăpânitori, puterea stăpânirii cu bună înțelegere și a iconomiei celei înțelepte, ca să domnească bine și cu dreptate peste țările ce le sunt încredințate. Apoi învață a stăpâni simțirile, a smeri poftele cele fără de rânduialăși patimile; iar pe trup îl face rob duhului, adică, a domni peste voia sa și a fi mai presus de orice ispită. Iar, Puterile slujesc Voii celei tari și puternice a Domnului Celui Preatare și Atotputernic, fără zăbavă și fără osteneală, ca apoi să facă minuni mari, revarsând peste plăcuții lui Dumnezeu care sunt vrednici de acest dar, ca să tămăduiască durerea și să spună mai înainte cele viitoare. După aceea, sfintele Puteri ajută oamenilor ce se ostenesc și sunt însărcinați cu purtarea jugului cel pus asupra lor, în orice fel de ascultare, ca să fie puternici a împlini chemarea și a purta sarcina celor neputincioși. Stăpâniile au voință peste diavoli, ca să potolească stăpânirea cea drăcească și să ne ferească de ispitele aduse de ei asupra oamenilor și a nu-i lăsa să vatăme pe cineva atât cât ar voi ei, pentru că apoi îi întăresc pe nevoitorii cei buni în nevoințele și ostenelile lor cele duhovnicești, păzindu-i ca să nu piardă împărăția cerească! În fine, în ierarhia cea mai de jos avem trei cete: Începătorii, Arhanghelii și Îngerii. Primii sunt mai mari peste îngerii cei mai de jos, rânduindu-i pe dânșii spre împlinirea dumnezeieștilor porunci. Arhangheli sunt cei mari și vestitori de bine, adică cei care vestesc tainele cele mari și preamărite. Au cunoștința Voii lui Dumnezeu și înțelegerile pe care le primesc de la cetele cele mai de sus, ca să vestească îngerilor celor mai de jos și printr-înșii oamenilor. Îngerii sunt mai aproape de oameni, cărora le vestesc tainele lui Dumnezeu și Voile Lui, povățuindu-i să viețuiască cu fapte bune și cu dreptate. Ei sunt dați ca să ne păzească pe noi, pe fiecare credincios, pe cei ce suntem buni, ne țin ca să nu cădem, iar pe cei care cădem, ne ridică, pentru că ei niciodată nu ne lasă, deși uneori greșim, dar, ei sunt totdeauna gata a ne ajuta, numai să voim și noi! Deci această ierarhie a sfinților îngeri s-a numit «sobor îngeresc», adică, luare aminte, cugetare, glăsuire, unire; căci împreună și într-un glas, ei slăvesc pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe «Sfânta Treime», Căreia noi trebuie să Îi aducem mărire în veci!
Profesor dr. VASILE GOGONEA
