Închiderea unei noi fabrici, de această dată la Jibou, readuce în discuție o problemă pe care autoritățile o ignoră de prea mult timp. Fără investiții private nu vor exista bani pentru salarii, pensii, sănătate sau educație. Economia este cea care produce resursele, iar dacă aceasta încetinește, întregul sistem începe să sufere.
Din păcate, România nu pierde investiții doar din cauza taxelor sau a dobânzilor ridicate. Le pierde și din cauza unei birocrații sufocante. Oricine încearcă să construiască o fabrică, un depozit, un cartier de locuințe sau chiar o casă se lovește de un adevărat maraton al avizelor și autorizațiilor.
Dacă reușești să obții un Plan Urbanistic Zonal în trei ani, aproape că trebuie să te declari fericit. Dacă autorizația de construire este emisă în doi ani, ai câștigat o cursă de anduranță. Între timp, multe avize expiră, taxele se plătesc din nou, documentațiile se refac, iar costurile cresc fără ca măcar o cărămidă să fi fost pusă în operă.
Acest sistem nu doar că descurajează investițiile, ci creează și teren fertil pentru corupție. Atunci când un dosar poate rămâne luni sau ani pe biroul unei instituții, fără termene clare și fără răspundere pentru întârzieri, dezvoltarea economică devine o victimă sigură.
Gorjul simte deja efectele acestui fenomen. Tot mai mulți antreprenori aleg să își dezvolte afacerile în București sau în alte județe unde administrația este mai eficientă și procedurile sunt mai rapide. Nu pleacă fiindcă nu mai cred în Gorj, ci fiindcă timpul înseamnă bani, iar investițiile nu pot aștepta ani întregi după o ștampilă.
Apare astfel un paradox greu de explicat. Gorjul beneficiază de fonduri importante prin Programul Tranziție Justă, destinat creării unei alternative economice după restructurarea mineritului și energiei. În același timp însă, investițiile private sunt încetinite chiar de blocajele administrative. Cu o mână încercăm să atragem bani europeni, iar cu cealaltă îi alungăm pe cei care vor să investească din resurse proprii.
Ar fi util ca autoritățile să prezinte public câte firme și-au mutat investițiile din Gorj în ultimii ani și câte proiecte au fost abandonate din cauza birocrației. S-ar putea ca județul să piardă anual mai multe investiții private decât reușește să atragă prin unele programe de finanțare europeană.
Noul Cod Administrativ ar trebui să reprezinte o gură de oxigen pentru o economie sufocată de propriile blocaje. România are nevoie de termene clare pentru emiterea avizelor, proceduri digitalizate și răspundere pentru instituțiile care întârzie nejustificat investițiile.
Nu ducem lipsă de investitori și nici de oameni care vor să muncească. Duce lipsă statul de capacitatea de a înțelege că fiecare zi pierdută într-un sertar înseamnă locuri de muncă ratate, venituri mai mici la buget și o dezvoltare economică întârziată. Alternativa la criza locurilor de muncă nu se construiește prin birocrație, ci prin investiții lăsate să înceapă la timp.
Dragoș Ionică
