Într-o epocă ce este caracterizată de cultura fragmentarului și a provizoriului și de cererea de a avea totul acum, fariseismul nu pare să se bucure de prea mult noroc, mai ales că termenul mai face parte din vocabularul nostru cotidian și, cu atât mai trist din stilul nostru de viață. Lăsând la o parte sensul negativ care asociază fariseismul cu ipocrizia, («errare humanum est, perseverare autem diabolicum», adică a greși este uman, dar a persevera în eroare este diabolic), să ne concentrăm asupra atitudinii maladive a fariseului, deoarece, atunci când Bunul Dumnezeu ne arată zone din viaţa noastră care nu sunt asemenea lui Hristos, El doreşte să ne curăţim de ele, astfel încât să putem fi părtaşi ai manifestării divine. Astfel, viaţa noastră personală, viaţa familială şi viaţa în biserică, vor deveni din ce în ce mai cuprinzătoare şi vom fi atunci eliberaţi de legalism şi numai atunci vom putea să zburăm ca păsările pe cer, chiar dacă vom rămâne ţintuiţi la pământ, dacă nu vedem «fariseul din lăuntrul nostru», mai ales că fariseii se fălesc şi cu legăturile lor cu oamenii evlavioşi! Un fariseu ştie că el însuşi nu este duhovnicesc şi de aceea caută să fie asociat cu unul asemnea lui, care are o reputaţie de om duhovnicesc, aşa încât să pretindă sfinţenia prin asociere. De aceea, sunt mulţi creştini carnali care se laudă că sunt membrii într-o biserică îndrumată de către un om care are o reputaţie pentru sfinţenie şi se ţin de acea reputaţie, chiar dacă sfinţenia lor este zero, iar, prin această făţărnicie evidentă, fariseii se amestecă subtil cu oamenii duhovniceşti şi îşi imaginează că şi ei înşişi sunt sfinţi!
„Este imposibil să nu vină pricini de păcătuire, dar vai de cel prin care vin”!
Desigur, că poţi face parte dintr-o biserică foarte bună şi, cu toate acestea, să ajungi în iad, dacă în viaţa ta există păcat de care nu te-ai pocăit sau dacă porţi amărăciune împotriva cuiva, dar, dacă-ţi imaginezi că Dumnezeu va trece cu vederea şi va ignora toată vorbirea ta de rău şi loviturile pe la spate, doar pentru că eşti parte a unei biserici bune, te înşeli! În acest fel, vei avea o mare durere în ziua judecăţii şi poate, dacă odată ai fost mântuit, însă, atăzi eşti pierdut, niciodată să nu te făleşti cu legătura ta cu oamenii duhovniceşti! În altă ordine de idei, fariseii se laudă cu dreptatea lor exterioară, mai ales că Iisus Domnul a spus: ,,Dacă dreptatea voastră nu va întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor” (Matei 5:20), ceea ce înseamnă că trebuie să postim mai mult, să ne rugăm mai mult şi să dăm mai multă zeciuială decât fariseii, dar, Iisus nu vorbea nicidecum despre cantitate, ci, despre calitate! Deoarece, calitatea neprihănirii (dreptăţii) noastre trebuie să fie mult superioară celei a fariseilor, dacă dorim să intrăm în împărăţia cerurilor, iar, Dumnezeu Cel Înviat a continuat să explice această afirmaţie în versete ale aceluiaşi discurs, deoarece, neprihănirea fariseilor era doar una exterioară, când ei se lăudau cu supunerea lor exterioară faţă de legile lui Dumnezeu. De aceea, Domnul Iisus a spus că neprihănirea interioară era cea pe care Dumnezeu o căuta, nu doar evitarea uciderii exterioare! Dar, de asemenea şi evitarea mâniei interioare, mai ales că majoritatea creştinilor nu iau în serios aceste păcate lăuntrice, deoarece sunt farisei. Mereu, ei se fălesc doar cu mărturia lor exterioară înaintea oamenilor, cu toate că pot fi şi alte domenii unde neprihănirea noastră este doar una exterioară. Ceea ce cred alţi credincioşi despre spiritualitatea noastră, nu are nicio valoare înaintea lui Dumnezeu, fiindcă, El Se uită la gândurile, motivele şi atitudinile noastre, deci, nu te făli cu reputaţia ta înaintea oamenilor, dacă inima ta nu este curată! De data aceasta, vom analiza câteva aspecte care ne ajută să ne clarificăm înțelegerea fariseilor privind evenimentele finale şi vom lua în discuție faptul că putem extrage din multe relatări istorice diverse elemente care ne ajută să înțelegem mai bine ceea ce numim semnele celor care întunecă noaptea fariseilor! Dacă ne raportăm la zilele noastre, atât în şcoală, cât şi în familie, înainte vreme, multe dintre învăţături erau transmise pe cale orală, însă tinerii învăţau să citească scrierile care le erau deschise pentru studiu. Prin tinerii şi copiii de astăzi, Dumnezeu doreşte să arate lumii aceleaşi adevăruri pline de putere pe care le-a arătat prin mulţi oameni, mai ales că Dumnezeu caută din toată inima să împlinească planul Său!
,,Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului”!
Continuând să analizăm ceea ce înseamnă fariseii şi semnele celor care întunecă noaptea fariseilor, se poate aprecia că există două adevăruri importante pe care trebuie să le înțelegem cu privire la judecata lui Dumnezeu din timpul sfârșitului! În primul rând, toată lumea va fi încunoştiinţată și avertizată, dar, nu prin farisei, iar, în cel de-al doilea rând, va veni o vreme când va fi prea târziu ca să ne pocăim. Putem analiza, semnificația celor trei cuvinte din inscripția de pe perete la biserica din timpul sfârșitului: «numărat» înseamnă că suntem responsabili pentru tot ceea ce facem și nu facem, «cântărit» înseamnă că cei buni și cei răi vor fi separați şi numai Dumnezeu are această putere de discernământ, iar, «împărțit» înseamnă că mântuirea este dată altora şi în acest fel, putem conchide că ultimele evenimente ale mântuirii vor implica persoane din afara tiparului ecleziastic obișnuit şi detaşat de păcatul fariseismului! Dacă vom cuteza să analizăm ceea ce înseamnă rugăciunea fără credință, vom desluşi, pur și simplu, un gest de negociere pentru a-și asigura omul contrafăcut sprijinul celor mai puternici decât el, sau, chiar un fel de schimb, gestionat prin ofrandă sau ritual fariseic. În unele cazuri, poate fi, de asemenea, o modalitate de a «pune mâna pe Dumnezeu» şi de a-L face să facă ceea ce vrem noi, de a-l determina să acționeze în favoarea noastră, însă, aceasta este rugăciunea fariseică, ipocrită, mai ales că atunci când vorbeşte despre credință, Iisus Domnul o face tocmai pentru că la baza rugăciunii se află o încredere necondiționată în Dumnezeu și în iubirea sa, o abandonare în fața Sa, în fața Cuvântului Său, cu certitudinea de a fi pe mâini bune! De aceea, Dumnezeu Cel Înviat spune foarte deschis: ,,Nu căutaţi ce să mâncaţi şi ce să beţi, nici nu fiţi îngrijoraţi, căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută! Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele! Căutaţi în schimb Împărăţia Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatălui vostru Îi face plăcere să vă dea Împărăţia! Vindeţi-vă bunurile şi faceţi milostenie! Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie nici un hoţ şi unde n-o distruge nici o molie. Căci acolo unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră”! Apoi, Dumnezeu Cel Înviat le-a spus ucenicilor Săi: „Este imposibil să nu vină pricini de păcătuire, dar vai de cei prin care vin! Ar fi mai bine pentru ei dacă li s-ar atârna de gât o piatră de moară şi ar fi aruncaţi în mare, decât să facă pe vreunul din aceşti micuţi să păcătuiască! Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte, mustră-l, iar dacă se pocăieşte, iartă-l! Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori se întoarce la tine şi zice: «Mă pocăiesc!», tu să-l ierţi”! Pentru a ne întări şi mai mult convingerea că fariseii şi semnele celor care întunecă noaptea fariseilor se răspândesc în veacuri, Dumnezeu Cel Înviat din morţi spune că: ,,Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, dar n-o veţi vedea! Vă vor zice: Iată-L aici! sau Iată-L acolo!, pe un ton fariseic, dar, să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi! Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului, dar, mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie! În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperişul casei şi va avea lucrurile în casă, să nu coboare să le ia, iar cel ce va fi la câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă la ce a rămas în urmă”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
