În Duminica Tuturor Sfinţilor, ca preot de parohie, ca un iubitor şi un ostenitor al vieţii mânăstireşti de la «Sfânta Treime» Strâmba-Jiu, în această Duminică întâi după Rusalii, cred că de vreme ce oamenii au grijă să-i înzestreze pe ai lor cu tot ce le trebuie, cu atât mai mult are grijă Dumnezeu de următorii Săi care sunt sfinţii! Dumnezeu îşi revarsă din plin harul asupra celor ce fac lucrul Lui, iar, mărturie ne stau Sfinţii Apostoli, doisprezece oameni întru totul simpli, și ca obârşie și ca stare, lipsiţi de orice avere, vază și putere lumească, ce au ieşit din casa și din rudenia lor și au pornit să străbată lumea ducând Evanghelia lui Hristos, ceea ce constituie un un lucru cu desăvârşire nou, cu desăvârşire potrivnic a tot ceea ce, până atunci, socotise lumea a fi bun și vrednic de dorit! Dar, nu poate fi înţeles acest lucru decât prin ajutorul lui Dumnezeu, prin împreună-lucrarea lui Dumnezeu, prin harul lui Dumnezeu! Popoarele care i-au prigonit pe sfinţii martiri s-au risipit de pe faţa pământului, împărăţii ce le-au stat împotrivă s-au prăbuşit în ţărână, case ce nu i-au primit au căzut în ruină, iar, cei puternici ai lumii care i-au pus la chinuri s-au acoperit de ruşine şi au pierit jalnic. Desigur, sămânţa aruncată de ei a răsărit şi a dat în floare, din sângele lor a crescut Biserica, ridicându-se pe dărâmăturile mincinoaselor lucruri ieşite din mâini omeneşti slăbănogite de foamea de bani! Cei ce i-au primit s-au înălţat, cei ce i-au crezut şi i-au urmat s-au mântuit, ca să înţelegem cu câtă îmbelșugare îi hrăneşte Domnul pe slujitorii Săi! Cu har, îi înzestrează pe fiii Săi cei credincioşi iar, pentru a-i desăvârşit îi întrarmează cu sabia dreptăţii! Domnul întâi îi înzestrează și îi înarmează pe următorii Lui şi abia după aceea îi scoate la lucru şi la luptă, de asemenea, Hristos a arătat aceasta în vremea vieţii Sale pământeşti, iar istoria Bisericii după Pogorârea Duhului Sfânt a dovedit-o cu prisosinţă. Evanghelia, spune Domnul Iisus Hristos i-a chemat pe toţi ucenicii Săi și „le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le scoată și să tămăduiască orice boală și orice neputinţă” (Matei 10,1). Apoi le-a spus să meargă și să vestească venirea împărăţiei cerurilor, adăugând: „Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi” (10, 8). Aşadar, Mântuitorul le-a dat întâi putere, apoi i-a trimis să lucreze, iar, pentru o asemenea uriaşă lucrare, era nevoie de o putere uriaşă pe care au primit-o din cuvintele Mântuitorului: „în dar aţi luat!”. Ca să le arate apostolilor cât de mare și de nebiruită este puterea aceasta care va fi cu ei mereu, Domnul le-a poruncit să meargă la lucrul lor fără nici o grijă, fără să ducă aur sau argint sau merinde, sau două haine, sau traistă, sau încălţări şi să nu se mâhnească unde nu vor fi primiţi, să nu se gândească mai dinainte ce vor răspunde în faţa prigonitorilor. După ce le-a dat puterea de care aveau nevoie și după ce i-a încredinţat că acea putere le este lor destul întru toate, abia atunci le-a vorbit Hristos pe faţă despre necazurile și durerile ce îi aşteaptă: „Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor” (10,16). Şi îndată i-a îmbărbătat: Nu vă temeţi! „La voi însă și perii capului, toţi sunt număraţi” (10, 30). Poartă Dumnezeu de grijă vrăbiilor, şi n-o să poarte de grijă vouă? şi conchide Domnul spunând hotărâtoarele cuvinte ce alcătuiesc Evanghelia Duminicii întâi după Rusalii, care arată la ce au să se aştepte cei ce folosesc bine puterea dată lor de Dumnezeu, şi dimpotrivă, ce îi aşteaptă pe cei ce nu folosesc această putere, sau o folosesc rău. „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatalui Meu, Care este în ceruri”, deci, întâi răsplata pentru luptătorii drepţi și credincioşi, cei care îndură cu răbdare, apoi pedeapsa pentru cei slabi şi laşi, care şovăie, care dau înapoi şi se predau vrăjmaşului. Dar, poate om să primească răsplată mai mare decât să fie recunoscut de Însuşi Domnul Iisus Hristos în împărăţia cerurilor, înaintea Tatălui Ceresc și înaintea oştirilor îngereşti fără de număr, drept al Său ? Decât să fie scris de El în Cartea Vieţii? Decât să fie încoronat de El cu negrăită slavă şi aşezat la dreapta Lui în nemuritoare adunare din ceruri, pentru că nu poate să fie mai mare pedeapsă pentru un om decât că Însuşi Iisus Hristos Domnul să se lepede de el, să-i spună înaintea a toţi îngerii și a toate neamurile laolaltă şi în fața Tatălui Său din ceruri: „Nu te cunosc; nu eşti al Meu; nu eşti scris în Cartea vieţii. Pleacă!”, iar, că mărturisirea deschisă şi chemarea numelui Domnului Iisus Hristos este absolut esenţială, aşa cum este și credinţa în El, se vede limpede din cuvintele Apostolului Pavel: „De vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui” (Romani 10, 39).
Preot CORNESCU Valentin DANIEL, Parohia Miluta, Borăscu
