Luni, 20 aprilie 2026, la Biblioteca orăşenească «Nicolae Diaconu» din Ţicleni, după ora 11,00 s-a desfăşurat o manifestare culturală plină de conţinut, prilejuită de lansarea cărţii domnului Dumitru BUŢOI, sugestiv intitulată, «LICENŢIAT ÎN IUBIRE», despre care autorul spune ca o mărturisire introductivă: ,,Cartea am scos-o în noiembrie 2025, am lansat-o la Timişoara, chiar în ziua în care soţia mea împlinea 65 de ani de viaţă şi 45 de ani de căsătorie…”, aşa că festivitatea a constituit un eveniment cultural care a fost deschis în prezenţa domnului primar Constantin Radu şi a unor iubitori de carte, bibliotecari şi elevi de liceu, care s-au bucurat de o activitate care înnobilează inimile şi sensibilizează sufletele noastre! În cuvântul de deschdere, doamna Bibliotecar Adriana Vîrdarie le-a mulţumit participanţilor pentru prezenţa la manifestare, cu deosebire colegelor de la Bărbăteşti, Georgeta Limbău şi de la Borăscu, Nadia Costache, ca şi din alte comune, prefaţând cuvântul domnului Dumitru Buţoi, care a început prin a spune: ,,M-am gândit să-i trimit soţiei în noiembrie, când a împlinit 65 de ani, această carte cu titlul: «Licenţiat în iubire», pentru că titlul l-am avut mai demult în minte, cu vreo zece ani în urmă, iar, fiică-mea, mi-a propus ca s-o traducă în italiană, motiv pentru care am contactat o doamnă care mi-a spus: «Domnul Buţoi, eu a mai tradus, dar, nu poezie ca a dumneavoastră», de aceea, nu ştiu, dacă eu nu am fost înţeles ori, am fost prea sensibil în poeziile mele! Soţia mea, Lidia, a şi văzut-o, m-a şi criticat, că poezia ar fi pentru altcineva, şi în 17 ianuarie, când am avut ziua limbii române la Timişoara, şi atunci soţia a fost prezentă într-o sală arhiplină, pentru ca pe 25-26 ianuarie să se interneze la Spitalul judeţean din Timişoara, iar, pe 18 februarie a decedat şi pe 21 februarie am înmormântat-o la Dăneşti! Ea a făcut liceul aici la Ţicleni, promoţia din anul 1979, iar, generaţia ei are un motou despre Lucian Blaga, pentru că în anul 2020 am fost cu dânsa la Sebeş-Alba, când am devenit deţinătorul marelui premiu: «Lucian Blaga» la poezie. I-am spus că am reuşit să-i dau şi eu un motou al generaţiei mele, pentru că nu oricine reuşea atunci să dea un moto pe un tablou de absolvenţi”!
,,Cartea aceasta i-am şi pus-o în sicriul soţiei la cimitirul de la Dăneşti”!
În continuare, autorul cărţii, sensibilizând atenţia celor prezenţi, s-a referit la faptul că abia începuse să scrie prin 1974-1975 poezie patriotică, aşa cum era atunci, pentru că aşa erau vremurile, subliniind că şi acum scrie poezie patriotică, dar, îi pare rău că n-are pentru cine!! De aceea: ,,Am decis ca să lansez cartea şi aici la Ţicleni, pentru a rămâne o amintire şi trebuie să recunosc faptul că întotdeauna am găsit receptivitate la acest colctiv de iubitori de literatură, şi ar fi păcat să nu aducem o amintire elevei Lidia Popescu căsătorită Buţoi! Cartea aceasta i-am şi pus-o în sicriul soţiei la cimitirul de la Dăneşti, pentru că după câteva săptămâni am decis ca să completez cartea cu câteva secvenţe din viaţa noastră şi chiar cu câteva poezii care m-au sensibilizat mult, realizând mai mult, că moartea ca fascinaţie este cea mai frumoasă sărbătoare!!! Destinul meu a fost unul clandestin, am fost poetul sub acoperire! Acum pregătesc o carte pentru ediţia 48-50 pentru că la Sebeş Alba este mereu festivalul «Lucian Blaga», cu «Sfânta Treime» (Eminescu, Blaga şi Nichita Stănescu), de o sută de pagini format «A4», pe care o voi prezenta la invitaţia domnului primar de la Sebeş-
Alba, considerând că viaţa este doar o secvenţă din veşnicia eternităţii! Ultima poezie pe care o am în inimă se intitulează: «Mi-e dor de tine!»: «Mi-e dor de tine/ În fiecare zi, în fiecare noapte,/ Şi-adorm cu tâmpla rezemată de vis…În primăvara aceasta tristă şi nebună/ Ţi-am scris o carte LICENŢIAT ÎN IUBIRE/ Pe care mâine o vom citi împreună/ La marginea pădurilor de şoapte/ Când îngerul de rouă/ Ne va atinge/ Pe-amândoi cu aripa subţire!», deci, o carte la care să-i spun, tulburătoare, pe care n-am scris-o pentru gloria mea, am scris-o pentru triumful iubirii împotriva morţii”, a subliniat cu ochii uşor înlăcrimaţi, domnul Dumitru Buţoi!
,,Pe mine, scrisul, ca o terapie m-a salvat”!
În continuare, domnul profesor Constantin E. Ungureanu s-a referit la unele aspecte care diferenţiază scriitorul de autorul de opere literare, considerând că niciodată nu şi-a asumat calitatea de scriitor, pentru ca în încheiere să spună că a cunoscut-o pe Lidia ca elevă la liceu, o fată deşteaptă şi bună, iar, la domnul Buţoi apreciază caracterul, considerând că: ,,Domnul Buţoi a plecat de jos şi a făcut studii superioare, are talent «cu carul», scrie poezie modernă, dar, pe care o înţelegi”, foloseşte versul liber, ca şi Blaga! Totodată, subsemnatul, am apreciat poeziile autorului de o profunzime aparte, ca un om plin de sensibilitate, un poet cu o metaforă incitantă, care îndeamnă la meditaţie, care te îndeamnă să pătrunzi în adâncul esenţei vieţii! M-a surprins această expresie deosebită, atunci cînd se referă la «moartea ca o mireasă», pentru că numai la Mântuitorul Iisus Hristos apare o asemenea comparaţie, când ne referim la «Mirele ceresc»! În partea finală a manifestării, Domnul Dumitru Buţoi a precizat că în calitate de Preşedinte al Filialei Timiş a UZPR, când se întâlneşte cu oamenii, le spune că ei ştiu totul, iar, domnia sa doar îi completează: ,,Aşa că şi aici, răspund pe scurt la întrebări, nu pe ocolite, sunt scurt şi la obiect, pentru că acest lucru l-am făcut ştiind de unde am plecat şi cum s-a derulat parcursul vieţii mele, iar, pentru mine sărăcia a fost o virtute! Am plecat din Prahova la o vârstă fragedă şi am lucrat la petrol 43 de ani! M-am născut lângă prima sondă din România, am jucat fotbal, chiar şi acum joc fotbal, cu toate că mă trădează vârsta! În anul 1983 am scos primul ziar cu titlul «Petrolistul» pe care l-am difuzat şi la Ţicleni, unde am adus cam 200 de exemplare, când l-am cunoscut şi pe domnul Gheorghe Lupu, care scria şi dânsul! La Şandra, în Timiş, am cunoscut-o pe soţia mea în 1979 şi în 1980 ne-am căsătorit! Eu vă spun cinstit, şoferia nu este pentru mine! Talentul nu se descoperă niciodată, chiar şi în fotbal, eu am fost obişnuit să muncesc! Sunt un premiant care mi-am depăşit părinţii mei, care erau analfabeţi! În Timiş, în zona petrolieră, mi se spunea «Mitică olteanu’» şi nimeni nu realiza că eu sunt în realitate prahovean! Mi-a plăcut să muncesc, chiar dacă în viaţă, am făcut tot ceea ce mi s-a interzis, dar, am făcut bine! Cine a lucrat cu mine, nu a pierdut niciodată, dar, nici eu n-am câştigat! Mă bucur că sunt sănătos, joc fotbal, scriu! Am fost copil sărac şi mama mi-a spus: să nu furi, să nu minţi, dar, acum îmi pare rău, pentru că am avut un birou, fără uşă şi fără fereastră! Pe mine, scrisul, ca o terapie m-a salvat, iar, dacă n-aş fi scris, cred că nu eram aici, cred că eram pe alte străzi! Am o uşurinţă deosebită de a socializa cu oricine, pentru că lucrul cel mai important este să ai şcoala vieţii! Fără poezie, omenirea ar fi mai tristă şi lipsită de un zâmbet, iar, poezia ne mai salvează din haosul în care trăim! Am ajutat muţi copii talentaţi”, a conchis vorbitorul! Ca un exemplu elocvent, eleva Vâlceanu Alexandra a recitat poezia «Aş vrea să mă mai nasc o dată», elevă care scrie la rândul ei poezie. Domnul Dumitru Buţoi a recitat în încheiere Poezia «Elogiu mării», în care a exprimat starea sa de creator de poezie, mai ales că de câţiva ani, a lansat chiar şi un concurs internaţional de poezie, pe care l-a adus la ediţia a patra.
Profesor dr. Vasile GOGONEA, membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Filiala «Jean Bărbulescu» Gorj-Mehedinţi
