România vorbește mult despre investiții noi, despre fabrici moderne, despre ajutoare de stat și despre atragerea capitalului străin. Se fac conferințe, se taie panglici, se anunță „proiecte strategice”. Dar adevărul dureros este altul: nu este suficient să aduci investiții. Mai important decât să deschizi o fabrică este să o păstrezi deschisă.
Exemplul prezentat zilele acestea de presa economică este unul care ar trebui să dea de gândit tuturor decidenților. Fabrica de frigidere a Haier, unde lucrau peste 1.000 de oameni, își închide activitatea, deși beneficiase de un ajutor de stat de aproximativ 120 milioane lei. O mie de locuri de muncă puse sub semnul întrebării nu reprezintă doar o cifră într-un tabel. Sunt o mie de familii, o mie de povești, o mie de surse de venit care susțineau economia locală.
Aici este marea problemă a României: statul se concentrează deseori pe inaugurări, dar mult mai puțin pe continuitate. După fotografia oficială, după comunicate și laude, rămâne întrebarea esențială: ce facem ca investitorul să rămână? Ce facem ca locurile de muncă să reziste?
Un mediu economic sănătos nu se construiește din taxe schimbate peste noapte, birocrație sufocantă, controale disproporționate și costuri tot mai mari la energie, transport sau finanțare. Se construiește prin predictibilitate. Prin respect față de cei care produc, angajează și plătesc taxe. Prin infrastructură decentă. Prin dialog real cu mediul privat.
Datele economice nu sunt deloc liniștitoare. Comenzile noi din industria prelucrătoare au scăzut, iar multe companii privesc cu teamă spre lunile următoare. În acest context, obsesia de a colecta „orice leu” la buget, indiferent de efecte, poate deveni o capcană periculoasă. Dacă împovărezi firmele până nu mai respiră, s-ar putea să rămâi și fără taxe, și fără locuri de muncă.
Pentru județe precum Gorj, unde fiecare investiție serioasă contează enorm, lecția este simplă: locurile de muncă trebuie apărate ca o resursă strategică. Nu cu privilegii, nu cu pomeni, ci cu politici inteligente și corecte.
România are nevoie urgentă de oameni creativi în economie, de lideri care știu să construiască, nu doar să taxeze. De oameni capabili să atragă investiții, să rezolve blocaje, să înțeleagă piețele și să dea încredere celor care muncesc și riscă bani. Din păcate, prea des vedem administratori ai declinului, nu arhitecți ai dezvoltării.
Dacă vom continua să punem în funcții oameni fără viziune, fără curaj și fără pricepere economică, vom inaugura tot mai puține fabrici și vom comenta tot mai multe închideri. Iar o țară care pierde locuri de muncă nu pierde doar bani. Își pierde viitorul.
Dragoș Ionică
