O serie de autori au subliniat semnificaţia «numărului de aur» în lucrările monumentale ale lui Brâncuşi, de aceea, consider că o abordare în contextul actual, poate face o trimitere la marele mister sau la marea taină a creaţiei brâncuşiene, aceea care ne deschide perspectiva sensului demiurgic al operei ce înveşniceşte geniul şi îl apropie de Creaţia Lui Dumnezeu! Desigur, imaginea «numărului de aur» 1,618 în lucrările monumentale ale lui Brâncuşi este departe de a însemna o simplă tehnică de calcul matematic, fiind o meditaţie filosofică a armoniei și a echilibrului divin transpusă în materie, deoarece, Brâncuși a căutat întotdeauna să scoată în evidenţă esenţa materiei reflectată în plan spiritual şi «numărului de aur» (\(\Phi \approx 1,618\), conduce la căutarea unor posibile răspunsuri la o problemă ce se leagă şi de aspectul biografic al vieţii sculptorului, de educaţia primită în copilărie şi care face trimitere la Mănăstirea Tismana, pentru că tema sărutului ne apropie de sărutul icoanei înconjurate cu braţele sufletului, evident, cu o trimitere la «numărului de aur» 1,618 aureolat în această ipostază care îndeamnă la meditaţie, pentru că Ansamblul Monumental de la Târgu-Jiu ne ispiteşte cu acest lucru prin faptul că «Masa Tăcerii» e înaltă de 0,45 + 0,45 metri, «Poarta Sărutului» are 5,13 metri și « Coloana Infinitului» se înalţă la cer cu 29,35 metri, ceea ce ne determină să constatăm că pătratul lui 5,13 este același cu produsul dintre 0,9 și 29,35 ca o pretinsă egalitate între cele mari creaţii ale Ansamblului Monumental.
„Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte”!
Brâncuşi o spune cu sinceritate şi cu aleasă limpezime că: ,,Simplitatea nu este un scop în artă dar se ajunge la simplitate fără voie, apropiindu-ne de sensul real al lucrurilor”, iar, în acest lucru constă frumuseţea şi perfecţiunea geniului sculptorului, ca şi frumuseţea unei opere de artă, atunci când îi apreciezi simplitatea! Iar, dacă simplitatea conduce la complexitate, situaţia devine mai delicată, aşa cum se întâmplă în cazul invocării şi decriptării semnificaţiei cifrei 7(șapte) la diverse opere ale sculptorului, ideea înscriindu-se într-un cod al Lui Dumnezeu transpus în ideograme enigmatice şi considerate imposibil de elucidat! Pe lângă cele trei opere monumentale, merită analizată şi cea de-a patra creaţie din Ansamblul de la Târgu-Jiu, adică «Aleea Scaunelor, alcătuită din două rânduri a câte 15 piese şi o bancă, adică 16 = 1 + 6 = 7. Iar, numărul scaunelor de pe ambele căi ale «Aleii…» este de 30, care, adunat cu numărul total al pieselor ce alcătuiesc «Masa Tăcerii», adică, Masa şi cele 12 scaune, deci, 13,care se face 43 şi care se calculează prin 4 + 3 = 7. Cam la acelaşi rezultat se ajunge şi prin suma cifrelor extrase din numerele 30, adică, scaunele de pe alee, Masa şi cele 12 scaune din jurul Mesei: 3 + 0 + 1 + 1 + 2 = 7, cifra divină dăruită de către Dumnezeu oamenilor prin Taina Chivotului, ceea ce ne conduce la supoziţia că toate calculele de aritmetică simbolică au fost realizate spre a se putea ajunge în mod premeditat și, în consecință la rezultatul dorit (cifra șapte), mai ales că numărătorile și asocierile nu au fost întâmplătoare, ci au respectat criteriile impuse de către sculptor prin amplasamentele care-i aparțin şi la care a ţinut foarte mult! De multe ori, pentru a obține rezultatul șapte, nu au fost adunate, de exemplu, cele patru ideograme de pe fiecare dintre fațetele mici încrustate în «Poarta Sărutului» cu doar trei dintre piesele de pe «Aleea Scaunelor», cu toate că şi acestea sunt astfel grupate, câte patru ideograme, respectiv, câte trei scaune, deoarece între ele se mai află şi câte o bancă, piesă care, la rândul ei, nu permite continuitatea unui asemenea calcul matematic! Uneori au fost adunate piesele de pe «Aleea Scaunelor», 30 la număr, cu piesele de la «Masa Tăcerii», adică, cele 12 scaune, toate însumând 13 piese, deoarece ele au fost amplasate alăturat la dorinţa artistului, fără alte intercalări sau discontinuități lângă «Aleea Scaunelor». Deci, 30 de exemplare, cu piesele de la «Masa Tăcerii» şi cele 12 scaune, adică, 13 piese, mai ales că eventualele calcule numerice au respectat intențiile exprimate ale lui Brâncuşi!
,,Ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism”!
Iar, sculptorul însuși a separat piesele de pe fiecare parte a căii care trece pe lângă «Aleea Scaunelor», prin cele 15 scaune și o bancă, tocmai pentru ca scaunele și băncile respective, amplasate alăturat, fără opere interpuse, să poată fi luate în calcul, nu numai separate, dar, şi împreună! În mod asemănător au fost adunate scaunele de pe o parte şi alta, fiind luate în considerare doar elementele grafice ori ideogramele de pe fiecare dintre fațetele mari de la «Poarta Sărutului», fiindcă, așa a gândit artistul acele fațete imortalizate în piatră. În concluzie, tainica încifrare a «numărului de aur» în elementele geometrice ale spiralelor şi «piramidelor fatale», prin misterioasa încriptare a cifrei şapte, ar putea să confirme presupusa «ecuaţie Brâncuşi», prin care Φ (phi) = 7, cu aceste calcule care atestă cu pregnanţă că: Φ = 1,618 = 1 + 6 + 1 + 8 = 16 = 1 + 6 = 7 şi Φ = 1,618 = 16 + 18 = 34 = 3 + 4 = 7, ceea ce înseamnă că genialul sculptor Constantin Brâncuşi a fost un creator unic prin lumina astrală pe care o degajă operele sale! Stabilit la Paris, Brâncuși a fost aproape de izvoarele și de rezultatele mecanicii cuantice, ceea ce îndreptăţeşte faptul că mirifica sa tripletă ce alcătuieşte Ansamblul Monumental de la Târgu-Jiu poate fi socotită o ilustrare a simbolisticii mecanicii cuantice, prin fiecare dintre ele. Astfel, «Coloana Infinitului» reprezintă fotonul, electronul sau altă particulă elementară de materie, care pe lângă traseul de traiectorie, primează forma «Coloanei» cu acele romburi sau clepsidre atât de dragi lui Brâncuși, cu aspectul unduitor care stă la baza fizicii cuantice. La rândul său, «Poarta Sărutului» metamorfozează o dublă fantă din experiment, adică, cele două portițe prin care fărâma de materie sau fotonul poate să treacă pentru a i se evidenția aspectul ondulatoriu. Brâncuși pare că a fost şi un mare vizionar, pentru că Poarta prin care trec eroii are o singură deschidere care semnifică perechea de fante care sunt, de fapt, săruturile sculptate, iar, faptul că fantele duble sunt și destul de înguste, ne determină să facem referire tot la ideea experimentului cuantic. Mai mult decât o concluzie, «Masa Tăcerii» este imaginea descompunerii, a divizării micro-particulei la misterioasa trecere prin fanta dublă, în condițiile în care e cunoscut în mecanica cuantică faptul că micro-particula trecută prin două fante se va divide foarte straniu, dar obligatoriu, ceea ce ne conduce la faptul că «Masa Tăcerii» simbolizează o viziune, la o scară imensă, a structurii atomului. Cât priveşte «Aleea scaunelor», aceasta evidenţiază şi mai bine o anumită metaforă cuantică a lui Brâncuși, mai ales că aplecarea sa față de profunzimile materiei, luminii și de esențe în general, făcea parte din structura lăuntrică a geniului său, chiar dacă interpretările aferente s-au suprapus, de fiecare dată, altor vorbe de duh şi cugetări ale artistului, multe dintre ele de o profunzime aparte şi semnificative în contextul dat, cum ar fi, de pildă, cunoscutele aforisme referitoare la scara şi ordinea socială sau la trecerea timpului!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
