14 – Merișorul – Vaccinum vitis-idea – este o plantă înrudită cu afinul, sub aceleași condiții de cultură și aceeași utilizare. Frunzele – conțin: arbutină, hidrochinonă, taninuri, flavonoide și au efect diuretic, energizant, litontriptic, antidiareic, antiseptic al căilor urinare, în litiaza renală, infecții urinare, cistite, reumatism, gută, diaree, enterocolită, colici intestinali, hemoragii menstruale, balonări. Fructele – de mărimea și forma afinelor, dar de culoare roșie, se coc în septembrie – octombrie și conțin: vitaminele B, C, retinol, acid ascorbic, tocoferol, niacină, piridoxină, săruri minerale de potasiu, fosfor, calciu, fier, mangan, taninuri, substanțe antibacteriene, antimicotice, fibre digestive, flavonoide, saponine, fenoli, acizii grași Omega 3, 6, 9, uleiuri volatile, zaharuri, antioxidanți, glucoză, fructoză, antocianine, proantocianidine, resveratrol, piceatanol, pirostilbenzen, quercitină, miricetină, peonidine, acid salicilic, 46 cal / 100 gr fructe ș a. Au efect în anemii, litiaze renale, în eliminarea calculilor renali, antibacterian intestinal, astringent, în normalizarea tranzitului intestinal, prevenirea infecțiilor renale, în tuberculoză, alte afecțiuni pulmonare, în combaterea Helicobacter pylori și eColi, în combaterea cistitei bacteriene (un pahar de suc de merișoare pe zi), antioxidant (de 20 de ori mai mare decât al vitaminei C), inhibă creșterea celulelor canceroase, îmbunătățește sistemul imunitar, în răceli, tuse, afecțiuni gingivale, împiedică formarea plăcii bacteriene și a tartrului pe dantură, previn căderea dinților, întăresc sistemul osos, combat reumatismul, guta, afecțiunile glandei tiroide, stimulează producerea hormonilor tiroidieni F 13 și F 14, a acidului ursolinic. Au efect antiinflamator, diaforeic (provoacă transpirația), în cistitele acute și cronice, uretrite, leucemie, pielonefrită, reduc mirosul urinei, cariile dentare, previn gripa, guturaiul, întârzie îmbătrânirea, pierderea memoriei, combat cancerul de sân, previn acumularea toxinelor în corp, combat diabetul, motiv pentru care sunt supranumite „insulina verde”, cresc colesterolul bun și reduc pe cel rău, previn tromboza, ateroscleroza, previn alergiile, scad tensiunea arterială, previn bolile cardiovasculare, provoacă eliminarea surplusului de apă din corp, previn abcesele. Se consumă ca atare, confiate, sub formă de suc, sirop, gem, lichior și alte preparate de cofetărie. Consumate în exces (mai mult de 200 gr/zi) pot produce reflux gastroesofagian, diaree, mai ales copiilor mici, gravidelor, alergicilor la acidul acetilsalicilic (aspirină).
15 – Murul – Rubus fruticosus – crește bine în Europa și Orientul mijlociu și mai este numit și „rug de munte”. Hipocrate, în secolul al IV-lea îHr, îl menționează pentru virtuțile sale medicinale. Se cunosc acum peste 100 de specii și 1.000 de varietăți hibride, cu sau fără țepi, de la care se folosesc în scop alimentar și terapeutic frunzele și fructele. Frunzele – conțin: tananți, flavonoide, vitamina C, acid malic, oxalic, tartric, lactic, inozitol ș a și se folosesc sub formă de ceai în gargare contra inflamațiilor gingiilor, ale cavității bucale și gâtului căci au efect astringent, tonic. Fructele, murele – conțin: vitaminele A, C, proteine, pectide, acid salicilic, citric, mucilagii, flavonoide, și ca suc protejează capilarele vasculare, reduc febra, calmează, iar ca infuzie se folosesc pentru gargară în stomatite, faringite. Se pot consuma și ca atare și au rol vitaminizant, tonic general, revigorant, răcoritor căci sunt aromate, au gust dulce-acrișor, plăcut. Nu sunt contraindicații în consumul de mure. Murele sunt de diferite forme și mărimi, de culoare negru-intens sau albăstrui, perisabile.
16 – Scorușul negru, Aronia – Aronia melanocarpa – este considerat „cea mai eficace armă naturală contra cancerului”, deoarece scorușele negre conțin cei mai puternici antioxidanți naturali, și de aceea sunt incluse în meniul cosmonauților ruși. Este un arbust de talie medie, 1,5 – 3, 0 m, decorativ prin flori, fructe și frunze, rezistent la ger, puțin pretențios la condițiile de cultură și poate da producții de 20 to fructe și 30 kg miere / ha căci este o plantă puternic meliferă. Se poate cultiva pe terenuri scheletice, cu pantă sub 15% , dar se vor evita cele sărăturate și cu apă stagnantă, fără drenaj, până la altitudinea de 1.200 m. Se înmulțește prin semințe, drajoni, marcote sau altoit pe păducel. Se plantează toamna sau primăvara, după toate regulile pomilor și arbuștilor fructifer, în schemă de 2,8 – 3,5 x 1,2 – 1,5 m și se conduce preponderant sub formă de tufă cu 5 – 8 tulpini multianuale, cărora li se aplică anual tăieri de rărire. Terenul plantației poate fi înierbat sau ogor negru și necesită o ușoară fertilizare sau udare în anii secetoși. Scorușele – sunt bace de culoare neagră sau roșu-maronie, se coc în iulie – august, conțin: antociani – cei mai puternici antioxidanți din natură, taninuri, vitaminele A, complex B, C, E, Q, acizi organici, săruri minerale de potasiu, sodiu, mangan, fier, iod, fosfor, zaharuri, carotenoide, fibre digestive, proteine, grăsimi, acid folic și sunt considerate unele dintre primele 10 superfructe ale lumii. Consumate ca atare, congelate sau sub formă de suc, sirop, gem, marmeladă, compot, dulceață, ceai etc au efect antioxidant, anticancerigen, detoxifiant, de îmbunătățire a sistemului imunitar, de combatere a radiațiilor cosmice și solare, de creștere a capacității cognitive a creierului, întărire a vederii, de reglare a tensiunii arteriale, antibacterian, în curele de slăbit, de prevenire a cancerului, a bolii Alzheimer, în tratamentele arterosclerozei, de întârziere a îmbătrânirii, de combatere a stresului, oboselii, de prevenire a pierderii memoriei, a bolilor de piele, antialergic, combate rinitele, de îmbunătățire a metabolismului, de prevenire a infecțiilor virale, bacteriene, a bolilor contagioase la copii, de curățire a colonului, de combatere a constipației, de mărire a elasticității vaselor de sânge și a vascularizării creierului, în buna funcționare a ficatului, a aparatului urinar, în prevenirea cardiopatiilor, în întărirea imunității, antihistaminic, antiinflamator, antialergic, de purificare a sângelui. Sunt indicate mai ales gravidelor, hipotensivilor, diabeticilor și fără contraindicații tuturor oamenilor. Din scorușe se extrag și pigmenți alimentari, se prepară creme de protecție solară și alte medicamente.
17 – Smochinul – Ficus carica – Se cultivă ușor în grădinile familiale, în partea de sud a construcțiilor sau gardurilor, spre a beneficia de cât mai multă lumină și de protecție contra vânturilor reci, dar și în ghivece și spații protejate, caz în care toamna frunzele nu cad așa rapid ca la plantele din câmp, sau dacă au căzut sunt imediat înlocuite de altele noi. Deși suportă bine seceta, nu strică să-l și udați pentru a spori cantitativ și calitativ recolta. Smochinele – pot avea culoare neagră, roșie, galbenă, mov, verde, maro. La noi sunt pretabile a fi cultivate soiurile cu smochine roșii, galbene sau verzi deoarece acestea au timp să se coacă. Soiurile cu fructe verzi pot da chiar trei recolte pe an, iar cele cu fructe galbene sau roșii dau două recolte pe an. Ele conțin: invertină, proteine, glucide, substanțe azotate, celuloză, pectide, colagen, vitaminele A, B, C, PP, energie – 70 kcal, tiamină, riboflavină, niacin, folac, beta-caroten, licopen, luteină, latex, lipodiastroză, amilază, protează, fier, fosfor, sodiu, calciu, magneziu, brom etc, și au efect emolient, calmant, tonifiant, vitaminizant, laxativ, hemostatic, antiinflamator, antirid, de încetinire a îmbătrânirii, de revitaminizare a pielii uscate, reparator și restaurator cutanat, de eliminare a celulelor de piele moarte, protector al inimii, de combatere a hipertensiunii, a cancerului de colon, de sân, de întărire a tranzitului intestinal, de combatere a eczemelor, vitiligo, acnee, psoriazisului, protector în transmiterea bolilor venerice, de întărire a imunității, de reducere a riscului de Alzheimer, reduce colesterolul rău din sânge, obezitatea, în bronșite, astm respirator, anemie, în reglarea funcției sexuale, de întărire a memoriei, Se consumă crude, uscate, sub formă de infuzie, pasate, ca vin, lichioruri, distilate. Fierte în lapte grăbesc vindecarea abceselor, a plăgilor, bătăturilor, furunculelor, negilor. Sunt contraindicate copiilor mici deoarece scot calciul și fierul din sânge și îl elimină prin scaun, anemicilor. Gravidele nu trebuie să consume cantități exagerate de smochine. Frunzele – sub formă de decoct au efect în infecțiile aparatului circulator, ale rinichilor, în cistite, amigdalite, angină, în astenie fizică și psihică, bronșite cornice, în reglarea ciclului menstrual, colite, constipații cronice, gastrite, guturai, inflamații pulmonare și ale gâtului, insomnii, iritații gastrointestinale, nefrite, puseuri de răceală, febră acută, stomatite, gingivite, tuse, viermi intestinali. Ramurile, frunzele verzi și fructele necoapte, rupte, secretă un latex iritant al pielii și ochilor. Latexul de smochin – laptele smochinului – lacrima smochinului – conține: ficină, protează – enzime care ajută la descompunerea proteinelor, ceea ce îl face eficient în combaterea negilor (o picătură pusă direct pe neg) repetat până la căderea acestuia); compuși antimicrobieni și antiinflamatori – care inhibă dezvoltarea bacteriilor și ciupercile; substanțe antioxidante – care combat radicalii liberi, protejând astfel pielea de îmbătrânirea rapidă; latex natural – care în cantități mai mari are efect exfoliant și îmbunătățește textura pielii, dar în doze mici latexul de smochin, ajută la combaterea paraziților intestinali, calmează iritațiile și arsurile pielii, reduce hiperpigmentarea (pistruii, vitiligo) acesteia – trei picături de latex amestecate cu o lingură de miere și una de suc de lămâie, aplicat pe pete timp de 15 minute și apoi spălate cu apă caldă – de două ori pe săptămână, iar două picături de latex dizolvate în o cană de apă de trandafir aplicate cu un tampon de vată pe față reglează porii dilatați și reduce secreția de sebum – pielea grasă. Sunt și contraindicații și precauții în utilizarea acestui latex deoarece: poate produce iritații ale pielii – în contact extins cu aceasta; toxiemie alimentară – ingerat în exces; iritații severe ale ochilor – în contact cu aceștia. A se evita folosirea acestuia de femeile însărcinate și cele care alăptează copii.
(va urma)
Ing. Ion VELICI
