Tratamentele de iarnă la pomi și vie
Ne apropiem cu pași rapizi de ultimele zile când mai putem face toate tratamentele de iarnă la pomii și arbuștii fructiferi, și este imperios necesar să le facem, căci condițiile climatice din această iarnă, dacă o putem numi iarnă, temperaturi neobișnuit de ridicate, în loc să decimeze rezerva biologică de agenți patogeni au ajutat-o să treacă cu brio stresul termic la care în mod normal trebuia să fie supuși. Totdeauna prevenirea este mai importantă decât tratamentele curative, căci, în primul rând reduce riscul unor infestări și infectări păgubitoare prin eliminarea surselor primare de proliferare a agenților patogeni, dar și prin economiile bănești ce se realizează prin reducerea numărului de tratamente curative și mai ales prin reducerea riscului de contaminare a fructelor cu substanțele chimice utilizate, cunoscut fiind faptul că majoritatea pesticidelor ce se utilizează în timpul vegetației sunt sistemice, adică pătrund în toată planta, mai ales prin frunze, în sistemul circulator al plantelor, ajungând astfel și în fructe. Cum acestea sunt și greu de metabolizat (descompus) de către plante, însușire pozitivă din punct de vedere agrotehnic, consumul imediat al fructelor presupune neapărat și ingerarea lor de către oameni, acumularea, mai ales în ficat și pancreas, depozitarele majorității toxinelor din organism, și de aici doar un pas până la îmbolnăvirea omului. Din păcate, odată administrate acestea produse nu mai pot fi eliminate decât prin metabolizare în plante, în timp ce produsele chimice utilizate pentru tratamentele de iarnă nu sunt sistemice, au acțiune numai de contat sau respiratorie, adică acționează local, nu pătrund în plante, și deci ar putea fi ușor eliminate prin spălare, ceea ce nici măcar nu se impune, deoarece atunci când ele se aplică, practic, nu există fructe pe plante. Caracterul sistemic și remanența îndelungată, persistența și acțiunea toxică un timp cât mai lung, sunt însușiri utile pentru fermieri și nu pot fi socotite ca dăunătoare, deși au aceste însușiri, și deci pentru protejarea consumatorilor se poate recurge doar la utilizarea restrictivă a acestora. Majoritatea dăunătorilor și a agenților patogeni iernează pe plante, în cazul nostru pe pomii fructiferi și vie, și combaterea lor presupune utilizarea de substanțe speciale, având în vedere că în repausul vegetativ acestea nu circulă, nu se hrănesc și deci nu se otrăvesc singure. Pentru aceasta se folosesc produse chimice de contact sau respiratorii, care să aibă efect distructiv direct asupra formelor de iernare ale bolilor și dăunătorilor.
În poezie urcă doar cei ce nu trebuie să coboare ca să fie înțeleși. Ion VELICAN
Între acestea sulfatul de cupru – piatra vânătă, singur, netamponat, ne-neutralizat cu var, în concentrație de 3 % – 300 gr piatră vânătă la 10 l apă, are atât efect fungicid cât și insecticid, în special ovicid, datorită causticității sale. Numit și zeamă albastră, acesta combate agenții patogeni care iernează la suprafața scoarței plantelor, cât și formele de iernare ale majorității dăunătorilor aflați aici, mai ales ouăle, fără a avea efect fitotoxic asupra plantelor gazdă, acestea nefiind în vegetație. Alte produse utilizate în aceste tratamente sunt supranumitele uleiuri horticole, care, spre deosebire de zeama albastră au efect distrugător doar asupra insectelor ce hibernează ca ou, larve sau adulți pe scoarța plantelor, dar nu și asupra fungilor, ciupercile parazite. Uleiurile horticole sunt de fapt insecticide de contact sau de respirație, condiționate pe suport de ulei mineral, care, ca urmare a îmbăierii plantelor formează o peliculă asfixiantă, toxică, ce îmbracă toată scoarța plantelor, izolând-o astfel de mediul înconjurător, asfixiind așadar vietățile peste care s-a așezat, dar totodată instalând peste ele și o atmosferă toxică. Cereți la fitofarmacii, magazinele care comercializează produsele chimice folosite în agricultură, aceste produse și respectați întocmai indicațiile fabricantului trecute pe etichetele de pe recipienții cu aceste produse, căci sunt cele mai autorizate, păstrați acești recipienți cel puțin un an pentru eventuale litigii.
Atenție: uleiurile horticole nu trebuie aplicate când mugurii au pornit în vegetație (s-au umflat sau deschis) căci sunt fitotoxice, nici prea târziu – că nu au suficient timp ca să asfixieze dăunătorii pe care i-au acoperit.
Pentru a avea efectele dorite, faceți îmbăierea plantelor, stropind fiecare centimetru pătrat de plantă pornind de sus în jos, spre a fi siguri că nu scapă tratamentului agenții patogeni vizați. Astfel de tratamente se execută numai în repausul vegetativ, când s-au scuturat toate frunzele plantei, pe timp senin, cu temperatura aerului peste 10 grade Celsius, fără zăpadă pe ramuri și fără vânt. Pentru a se asigura aderența soluției pe plante adăugați în soluția folosită și 0,2 % aracet de lipit, sau 4 – 5 linguri de zahăr la 10 l soluție (o lingură de zahăr la 2 litri de apă), dizolvat în prealabil în apă călduță și agitați permanent soluția pentru a menține concentrația omogenă. La speciile semințoase: măr, păr, gutui, ideal trebuie aplicate 3 tratamente, începând cu luna decembrie până la umflarea mugurilor, iar la sâmburoase: cais, cireș, piersic, prun, vișin, doar 2 tratamente pot fi considerate suficiente, dar trei tratamente, ca la semințoase, sunt și mai binevenite. Este preferabil ca primul tratament să fie făcut cu zeamă albastră urmat peste o lună de cel cu ulei horticol și apoi încă un tratament cu produse neuleioase, cu altă substanță activă decât la tratamentul anterior, pentru a asigura o paletă largă de substanțe active administrate, evitând astfel inducerea rezistenței agenților patogeni la tratamentele aplicate. Ordinea tratamentelor poate fi și alta însă tratamentul cu ulei horticol este bine să fie făcut nu mai târziu de luna februarie spre a nu-i reduce din eficacitate prin pornirea imediată în vegetație a plantelor și a agenților patogeni. Uleiurile horticole sunt foarte eficace mai ales împotriva păduchelui din San Jose, a păduchilor țestoși și păduchilor lânoși, asupra cărora celelalte tratamente sunt mai puțin eficace din cauza mijloacelor fizice de protecție ale acestora (carapace sau perișori fini lânoși și denși ) extrem de eficace. Nu vom nominaliza aici niciun sortiment de ulei horticol din cauza diversității acestui sortiment aflat pe piață, dar insistăm ca tratamentele succesive să se facă cu substanțe active diferite, spre a se completa efectul uneia cu cel al următoarei. Recomandăm ca primul tratament să se facă cu zeamă albastră iar uleiul horticol să fie aplicat ultimul în cazul sâmburoaselor, dacă acestora li se vor face doar două astfel de tratamente și al doilea în cazul semințoaselor. Astfel se poate asigura timp de acțiune pentru asfixierea dăunătorilor de către pelicula de uleiuri, dar și reducerea riscului de contaminare cu acesta a tăietorilor, ca urmare a spălării lor de către precipitațiile de iarnă, iar sulfatul de cupru din zeama albastră nu are nevoie de prea mult timp pentru a „arde” rezervele biologice de ciuperci patogene și dăunători hibernanți. Cuprul din acest produs distruge și bacteriile glasogene – adică generatoare de cristale de gheață, existente pe părțile aeriene ale tuturor pomilor, în cel mai mare număr pe cais, vinovate în mare măsură de lipsa de rezistență la gerurile târzii de primăvară a plantelor. Pentru o mai bună protecție a muncii este recomandabil ca ultimul tratament de iarnă să se facă după efectuarea tăierilor, sau acestea să se facă anterior tratamentului, spre a evita contaminarea operatorului horticultor cu aceste substanțe, dar și pentru a reduce efortul fizic și financiar reclamate de acestea, căci va fi un volum mai mic de coroană pe care să se aplice soluția de stropit. Aceasta presupune efectuarea la timp a tăierilor în uscat Așadar recomandăm ca tratamentul 1 să fie făcut cu sulfat de cupru – 3 %, zeamă albastră; al 2 – lea cu ulei horticol pentru semințoase, sau un insecticid ca Sinoratoxul sa Carbetoxul pentru sâmburoase, dacă se mai comercializează aceste produse; iar tratamentul 3 trebuie să fie făcut obligatoriu cu un insecticid de ingestie sau contact și un fungicid adecvat. Tratamentul de iarnă se recomandă chiar și în viile hibride, mai ales pe butucii sensibili la atacul acarienilor (păinjeni) ce se dezvoltă pe frunze, creând pe acestea bășicuțe, negei, în care se ascund dăunătorii și sunt mai greu de tratat în vegetație. De regulă, acest aspect se neglijează de proprietarii de vii, și aceasta va avea efect negativ asupra plantației și a producției. Practic este obligatoriu ca toți proprietarii de pomi sau vii dintr-un areal să efectueze astfel de tratamente, spre a suprima sursele potențiale de infestare cu astfel de agenți patogeni. La vii se poate recurge chiar la curățarea scoarței exfoliate (coaja) de pe coarde și mai ales de pe brațe și butuci, toamna, spre a provoca distrugerea agenților patogeni hibernanți sub acestea, de către gerul iernii. Prin efectuarea tratamentelor de iarnă în pomicultură se reduce la maximum 5 numărul tratamentelor ce trebuie efectuate în vegetație și astfel se reduce mult contaminarea producției cu substanțele toxice utilizate în combaterea bolilor și a dăunătorilor și totodată și costurile de producție, se protejează mediul înconjurător.
Cunoscute fiind condițiile din această iarnă permiteți-mi să vă recomand să vă aprovizionați de timpuriu cu produsele fitofarmaceutice necesare, căci în mod cert veți avea nevoie de ele și este bine să faceți tratamentele respective la momentele potrivite spre a avea rezultatele dorite.
Pentru explicații mult mai amănunțite și o mai bună înțelegere a acestor tehnologii consultați cartea mea
Ghidul fermierilor mici și mijlocii:
- 1 – Culturi de câmp, furajere și legumicole – ediția 2020,
- 2 – Viticultură și vinificație – ediția 2021,
- 3 – Pomicultură – ediția 2022
- 4 – Zootehnie – ediția 2023
Telefon: 0764 471 206 – permanent
Stimați fermieri, posesori sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, vechi de peste 400 de milioane de ani pe pământ – deci cu mult mai vechi decât noi, oamenii – căci ele sunt cele care ne țin pe noi pe acesta, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez. Primesc suficient de multe telefoane în care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către posesorii de unul sau mai mulți pomi fructiferi care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului, și fără să anunțe apicultorii de acesta. Apărând albinele, de fapt, ne apărăm pe noi înșine.
Legea 383/2013 – cu modificările ulterioare, a apiculturii, prevede pedepse aspre pentru astfel de nereguli.
Așadar:
Cu câteva zile înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume în câmp, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele pe care le veți folosi.
Primăriile sunt obligate să înștiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru.
Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele. Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!
Aștept cu deosebit interes propunerile, sugestiile dumneavoastră, stimați cititori, fermieri, și despre alte subiecte de interes în activitatea cotidiană din ferma, gospodăria dumneavoastră căci:
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Bunăstarea vine către tine apoi …
Ing. Ion VELICI
