Lectura poeziilor domnului Viorel Surdoiu din volumul „Omiliile toamnei altminteri” apărut la Editura Eikon m-a impresionat profund prin felul în care autorul, ca un talentat mânuitor al condeiului, a creat o adevărată simfonie de pasteluri dedicate anotimpului toamna. Poeziile de toamnă au un farmec aparte. Sunt concepute cu măiestrie pentru a te sensibiliza şi pentru a putea conştientiza puterea cuvintelor de la începutul frumosului anotimp toamna: „M-am întins peste tine pământ/ cu privirea dată de ochiul ce/ simte fiecare unduire/ a culorilor tale/ mă hrănesc cu ele atingându-le doar cu sufletul/ pentru că lui îi e foame de/ toate formele tale/ tu îmi eşti trup/ lumina dinlăuntrul meu/ e a cerului pe care îl prefaci/ în toamnă.” (Autumnalis)
Poet cu sensibilitate aparte, Viorel Surdoiu scrie versuri ce îl sensibilizează pe cititor la fel ca şi Nichita Stănescu, un mare poet român care iubea toamna şi spunea: „A venit toamna/ acoperă-mi inima cu ceva/ cu umbra unui copac/ sau mai bine cu umbra ta.”
Toamna a fost dintotdeauna o sursă de inspiraţie pentru scriitori şi poeţi. De altfel, toamna este anotimpul care înfăşoară natura într-un covor bogat de frunze colorate, de vânturi răcoroase, cu arome de mere coapte şi gutui parfumate, dar şi de sentimente şi transformări.
Este remarcabil faptul că mulţi scriitori din toate culturile lumii au abordat această temă, oferind cititorilor o gamă diversă de interpretări şi sentimente. Poeziile domnului Viorel Surdoiu au capacitatea de a crea o lume specială, ale cărei legi le-a conceput el însuşi ca un stăpân şi maestru pentru că, încă de la început, ele te prind într-un perpetuu joc al cuvintelor ce aleargă pe hârtie. Putem să îl definim ca un autor ludic în idei şi în construcţie, în imagine. Autorul acestei cărţi nu este doar un poet al pastelului ce se foloseşte de imagine pentru a ilustra stări care ne definesc sufletul într-un anume moment al zilei, ci dimpotrivă, în poeziile sale se găsesc profunde meditaţii filosofice: „gândul îşi caută un loc/ pentru întâlnirea cu/ neliniştea sufletului/ sau gând neclarificat în sine/ dornic de coborârea în/ liniştea sufletului/ ca o panteră însetată de stele/ sau un călugăr ascuns în tăciune.” (Cartea neliniştirii)
Universul său poetic poartă semnele unor formule şi scheme în care coabitează în mod inspirat liniaritatea actului creaţiei şi acuitatea gândirii atemporale a unui spirit încifrat: „Pare că înţelegem dincotro se abate/ lumina/ rană a întunericului/ sânge scăpat din strânsoarea negurii/ spre încoace.” (Spre Akasha)
Nuanţări ale conşţiinţei accentuând tensiunile narative ale cuvântului creator îşi găsesc expresia în armonia semnificaţiilor semantice care de fapt refac în poezie viaţa. Originalitatea ideilor, seninătatea concepţiilor şi candoarea expresiilor se concretizează în versurile poetului Viorel Surdoiu. Natura a exercitat asupra poetului gorjean o profundă atracţie şi l-a făcut să creeze adevărate tablouri din cuvinte. Semnificativă este poezia „Foaie de rouă”: Să nu scrii cuvintele dimineaţa/ pentru că nu le-ai putea desena bine/ s-ar întina foaia de rouă/ cuvintele ascunse/ în vise/ s-ar sparge/ ar plânge/ hârtia ar deveni noapte.”
Viorel Surdoiu este un pictor talentat în mânuirea pensulei şi a culorilor dar şi în mânuirea cuvintelor din care reuşeşte să creeze poeme valoroase şi originale, demonstrând că datul poeziei este dincolo de oricare altă definiţie. Fantasmele poetului, temele şi motivele versurilor sale ne introduc în lumea bună a poeziei şi, hotărât lucru, Viorel Surdoiu este un expert în imagini poetice. Intensitatea trăirilor şi a sentimentelor ce transpar din lecturarea versurilor poetului ne confirmă autenticitatea şi originalitatea creaţiilor sale dar şi locul cuvenit în agora literară a Gorjului.
Oricum, poezia domnului Viorel Surdoiu se distinge prin predilecţia pentru metaforă şi simbol şi se legitimează prin intenţia sa revelatoare în a ne convinge că realitatea poate deveni prin intermediul imaginaţiei expresia privilegiată a ficţiunii. Scriitura poetului Viorel Surdoiu înrămează propria sa identitate în universul obiectiv al inspiraţiei artistice.
Mircea Tutunaru
