Motto:
“Te văd ca o umbră de-argint strălucită,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Prin ploaie de raze, ninsoare de stele”
M.Eminescu Mortua Est
“Ma – ma !” Un clinchet de clopoțel în gura fetiței care râde… E primul cuvânt pe care a dovedit a-l spune. Mândră și încântată de sonoritatea silabelor, clopoțește cu gura-i știrbă înc-odată…și înc-odată…O umbră, se desprinde din colțul camerei, unde, lăsată în pripă pe masă, în pericol de a se deșira, prinsă în brațe de două andrele voinice cu capăt roșu de mărgică,rămâne o împletitură albă cu torsade meștesugite: viitoarea căciuliță, ce va împodobi capul copilei, cu moț creț… Doi ochi, încredibili de verzi, un zâmbet strălucitor și o voce caldă –a cărei muzicalitate copila a ajuns să o aștepte si să o iubească mai mult ca orice: “Doinița, pui frumos, tu vorbești?”Și bucuria călătorește sonor peste hol spre bucătărie : “Tati, vino să vezi, a spus primul cuvânt !”…
Trec câtiva ani, familia se mărește cu încă doi copii, iar Ingerul păzitor al tuturor, cu nume de cântec – Mama, le e mereu alături…Ii ajută, îi sfătuiește, netezește drumuri, șterge lacrimi, sădește speranțe, participă activ la bucuriile, eforturile, succesul și remontarea după eșecuri a fiecăruia.. Adaugate la acestea, e o gospodină de nota 10, o învățătoare apreciată, un factotum…Nimic nu îi este imposibil !Are o energie debordantă, o putere de muncă enormă, un ocean de iubire – de oferit…Mereu, fără preget…Ca un paradox – e o mână de om ! Impreună cu Tatăl construiesc o atmosferă de basm, armonie și voie-bună, în care copiii lor – lumina ochilor lor, sunt cu devotament și dragoste crescuți și educați !
Nu -i uită nici pe cei de la clasă – e mândră de fiecare de parcă ar fi al ei, bucurându-se de reușitele lor sau întristându-se după caz, alături de ei, de nerealizări…
Prima bicicletă, un Pegas, poposește sub privirile noastre de copii curios-doritoare.. E minunat, verde ca iarba, si sigur zboară ca și calul înaripat al cărui nume îl poartă…Dar dacă, e nărăvaș, și trântește călărețul ? Mama ne surprinde nehotărârea.. Incearcă ea prima… Ia o trântă, mai ia una dar înțelege cum trebuie făcut..In câteva ore, zburam pe bicicleta cu două roți, fiecare dornic să facă mai multe ture…
Timpul pedalează, când mai încet când mai alert…Anii se adună, tinerețea rămâne a zilei de Ieri…
Copiii, și cei de-acasă și cei de la școală, pe care i-a modelat spre succes ani de-a rândul sunt mari… Nisipul din clepsidră aduce cu sine pensionarea, apoi, după un număr de ani, plecarea în lumină a partenerului de viață…Deși buletinul și articulațiile spun altceva, sufletul i-a rămas tânăr…O bucură soarele, care pare că zâmbește din cerul albastru și cel din ochii copiilor, aflați la vârsta de-altădată a propriilor copii…Se oprește, zilnic, pe aceeașI bancă, în parcul scăldat de soarele primăvăratic, unde ciripesc copii si păsări de-a valma…
Bătrânețea bate la ușă…apar și primele neajunsuri… Se hotărăște să locuiască alături de fiica mai mare…Curajoasă, așa cum a făcut și în trecut, acceptă o nouă provocare: viața într-un alt oraș…Se adaptează repede, pentru că a rămas aceeași ființă tonică, plină de viață…Totul pare a merge bine…până într-o zi … O banală cădere… articulațiile nu mai sunt ca altădată, elastice… o fractură, urmată de intervenție chirurgicală… Volens nolens ridică mănușa destinului… E o incleștare din care, pentru prima dată în întreaga ei existență, iese înfrântă… 8 martie 2025 e e ziua în care, Mama închide pentru totdeauna ochii ei minunați, incredibil de verzi, care rămăseseră la fel în ciuda vârstei… Ingerul păzitor al copiilor , cu trup împuținat și păr de argint alege Lumea de Lumină, lăsând în urma sa tot binele făcut și, fiecăruia dintre copiii – proprii ca și celor cărora le-a fost învățătoare, un ocean de amintiri, prețioase sfaturi de viață și câte un crâmpei din sufletu-i mare, bun și generos ! Odihnă lină printre Îngeri, mult-iubita mea Mamă !
Doina Pînișoară Dafincescu
