– Rep. Neiculiţă Costache, se ştie din credinţa dreptmăritoare, că moartea este consecinţa vieţii noastre de oameni păcătoşi, aşa că aş dori să ştiu, dacă te frământă această finitudine a vieţii!
– C. B. ,,Moartea este cea mai mare tristeţe pentru toţi”!
– Rep. Cât de adânc te întristează acest sentiment, dacă ne referim la faptul că Sfântul Ier. Vasile cel Mare spune că cea mai înaltă filosofie a omului este gândirea la moarte?
– C. B. ,,Nu uita că eşti artist! Nu-ţi pierde curajul, nu-ţi fie teamă de nimic! Vei răzbi! Să creezi ca un zeu, să porunceşti ca un rege, să munceşti ca un sclav”!
– Rep. Matale te gândeşti şi la alţi artişti, atunci când ai în vedere şi anumite surse de inspiraţie?
– C. B. ,,Marii artişti ai antichităţii pot fi comparaţi cu un echilibrist care merege pe o bară destul de voluminoasă, cei de astăzi, care merg pe o bară foarte subţire”!
– Rep. Deci, să înţeleg că pentru artiştii de astăzi, bara este mai fragilă, mai nesigură!
– C. B. ,,Trebuie să faci artă aşa cum respiri, trebuie s-o faci fără dificultate, fără angoasă”!
,,Arta nu este bunul plac al cuiva, este o necesitate a timpului”!
– Rep. Care este ispita pe care stârneşte creaţia în mintea şi în sufletul artistului, al marelui sculptor Brâncuşi?
– C. B. ,,Creaţia ne-o dictează materialul”!
– Rep. Da, aşa este, dar, cred că mai intervine şi trăirea artistului, iubirea sa pentru ceea ce este frumos, pentru acel Absolut despre care vorbeşti uneori!
– C. B. ,,Artistul este cel care iubeşte lucrurile pentru ceea ce sunt, nu pentru a şi le băga în buzunar”!
– Rep. Iar, pentru a produce artă cu adevărat, e nevoie să te transpui într-o anumită stare, să te metamorfozezi cu sinele propriu care se reflectă în materia crudă!
– C. B. ,,Arta nu se comite decât în austeritate şi dramă ca o crimă perfectă”!
– Rep. În ce măsură crezi că arta matale este o aspiraţie spre perfecţiune?
– C. B. ,,Arta este o oglindă în care fiecare vede ceea ce gândeşte”!
– Rep. Doar prin faptul că gândeşte ceea ce vede?
– C. B. ,,Arta nu este bunul plac al cuiva, este o necesitate a timpului”!
– Rep. Poate a unui timp care se scurge ineluctabil!
– C. B. ,,Timpul perfecţionează spiritul omenesc, şi spiritul cere el însuşi aceasta”!
– Rep. Cât de mult contează voinţa artistului de a da viaţă unei opere care să-l facă nemuritor?
– C. B. ,,Un artist adevărat face lucrurile fără să vrea”!
– Rep. Hai, să fim expliciţi, când faci un lucru fără să vrei, nu ştiu dacă acest lucru poate să însemne şi o tentaţie de a da viaţă unei opere autentice!
– C. B. ,,Arta nu este o minciună, arta este adevărul absolut”!
– Rep. Dar, sufletul, neiculiţă, el nu are nevoie de adevărul absolut, ci, are nevoie de un fior care te emoţionează, de o trăire care nu se uită atât de uşor, aşa cum se uită gândurile savante şi activităţile raţionale!
– C. B. ,,Oamenii cu spirit opac nu văd decât carcasa lucrurilor, esenţa lor le scapă”!
,,O furtună trece peste sufletul meu şi distruge totul. Eu mă clatin şi drumul devine greu”!
– Rep. Pentru că esenţa felului de a fi al omului este chiar sufletul său!
– C. B. ,,Arta nu este o întâmplare”!
– Rep. Aşa cum nu poate fi o întâmplare nici modul în care matale îţi împlineşti sufletul cu simboluri de neuitat ale existenţei noastre!
– C. B. ,,O furtună trece peste sufletul meu şi distruge totul. Eu mă clatin şi drumul devine greu”!
– Rep. Neică, drumul vieţii noastre e prea scurt şi ne gândim doar la, cât de «lung e drumul Gorjului, dar, mai lung al dorului!», desigur, ca să ne mai gândim şi la copilărie, nu numai la drumul care se termină la un moment dat!
– C. B. ,,Cred că ceea ce ne face să trăim cu adevărat este sentimentul permanentei noastre copilării în viaţă”!
– Rep. Pentru că ne spui ce se întâmplă, atunci când nu mai suntem copii!
– C. B. ,,Când nu mai suntem copii, suntem ca şi morţi”!
– Rep. Neiculiţă Costache, ce te-a determinat să exprimi trăirile matale, nu numai în creaţii artistice, dar, şi în aceste aforisme care înseamnă mai mult decât un crez artistic, ele sunt adevărate cugetări de neuitat, sunt ca nişte «lecţii de viaţă»?
– C. B. ,,Nu poţi ajunge la lucrurile adevărate decât renunţând la Eu”!
– Rep. Doar pentru că această renunţare la sine este ca o deschidere spre creaţia adevărată şi fără limite?
– C. B. ,,Există artişti care lucrează pentru toată lumea şi există alţii care lucrează doar pentru ei înşişi”!
– Rep. Dar, matale fiind un mare artist care a lucrat «pentru toată lumea», ai avut şi anumite slăbiciuni pentru reprezentantele sexului frumos, pentru femeie ca expresie a întruchipării frumuseţii absolute!
– C. B. ,,De fapt, ce este o femeie? Un zâmbet, nişte cârpe, fard pe obraji. Dar, nu aceasta este «femeia»?
– Rep. Atunci, ce este «femeia», neiculiţă, o taină, un mister, «e enigmă nesplicată», cum spune Eminescu, sau, aşa cum o pui matale în ghilimele?
– C. B. ,,Femeia nu trebuie niciodată dezvăluită – Isis trebuie să rămână acoperită sub cel puţin unul din cele şapte văluri ale ei, sub cel al misterului, care-i face preţuire şi nemurire”!
– Rep. Cred că m-ai dat gata cu această apreciere, pentru că nemuritor este şi marele mister al creaţiilor matale, aşa cum nemuritor va rămâne şi numele sculptorului Constantin Brâncuşi! Mulţumesc, Neiculiţă Costache, mulţumesc pentru acest dialog de comemorare a celor 68 de ani de la trecerea la viaţa veşnică!
– C. B. ,,Viaţa mea a fost tristă, ca tristeţea însăşi şi aspră ca asprimea însăşi – ea continuă”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
