Volumul de versuri şi proză „Scrisori din frunzele anotimpurilor” semnat de profesoara Nicoleta – Katalina Pauliş din oraşul Motru, a apărut la Editura Pim din Iaşi şi beneficiază de girul reputatului poet, scriitor şi jurnalist Nicolae Dragoş („Tensiunea retrăirii în timp, prin plastice evocări, conferă autenticitate şi emoţie atât de necesare poeziei” spune acesta).
Cartea se recomandă în primul rând prin aspectul său deosebit (format, punere în pagină, calitate a coperţii şi a ilustraţiilor, tipul de hârtie, etc.) la care a contribuit şi grafica excepţională a artistului plastic motrean Florin Preda Dochinoiu. Alb – negru sau color, ilustraţille volumului sunt foarte bine selectate şi bine plasate completând fericit textele şi subliniindu-le mesajul. Un „amănunt” de care ţin seama tot mai rar, în ultimul timp, autorii de carte.
„Scrisori din frunzele anotimpurilor” este o carte specific feminină abundând în sensibilitate şi delicateţe, o carte pe care nu o poţi citi oricum şi oricând, care vorbeşte de la suflet la suflet, de la inimă la inimă, cu sinceritate, cu simplitate şi cu drăgălăşenie ca o oglindă fermecată a autoarei … Asta nu înseamnă însă că autoarea nu spune lucrurilor pe nume cu un anumit realism şi cu o profunzime care te surprinde şi care te sensibilizează, oscilând între poezia religioasă şi cea existenţială. Prin textele ei, Nicoleta – Katalina Pauliş dovedeşte un autentic spirit românesc şi un patriotism cuminte; poate de aceea face şi trimitere la modele de tipul Legendei Meşterului Manole, poemului eminescian „Călin File din Poveste”, la Masa Tăcerii şi Coloana Infinitului sculptate de Brâncuşi, etc. Aceste modele înflăcărează şi susţin existenţa românului în timp şi spaţiu invitându-l să continue şirul creaţiilor valoroase. Dacă în poezia „Balada Anei lui Manole”, poeta se identifică cert cu femeia care se oferă conştient ofrandă din iubire şi credinţă pentru că dupa ea va rămâne astfel o creaţie materială nemuritoare („Şi aşa de-o fi, de l-oi ajuta / Las a mă zidi-n / Mândra mănăstire ce pe loc va fi / Şi pe Domnul veşnic / Va şti a-L sluji”), în poezia finală cărţii, cu titlul „Testament”, Nicoleta – Katalina Pauliş îşi doreşte o imortalitate şi o elevare superioară dar prin dispariţia propriului trup („N-aş vrea ca trupu-mi / muritor să fie pradă vremii! / Purificat aş vrea să fie, / de focul pur şi tainic / Nu voi fi plânset / Ci lumină”)
Deducem astfel că ” Scrisori din frunzele anotimpurilor” se vrea a fi o carte autobiografică în care conţinutul este structurat în patru părţi („Întoarce-Ţi, Doamne, faţa către mine!”, ” Scrisori din frunzele anotimpurilor”, „Pe cărări de dor şi cântec”, „Cuvinte ziditoare ca scut de apărare”), tot atâtea anotimpuri ale sufletului său frumos ce fiinţează într-o lume ostilă („Eu nu-s de aici, / Eu nu-s din astă lume, / Nimic, din tot ce simt, eu nu pot spune / Iar sufletu-mi ţepos ca un arici / Stă strâns, în încruntată apărare / Şi doare, uneori. Ce tare doare!”) .
În ceea ce priveşte măiestria literară a autoarei cărţii, aceasta este de necontestat, figurile de stil nu lipsesc iar limbajul oscilează de la elementele lingvistice docte, la cele de folclor. Am remarcat măsura diferită a versurilor (între două şi şase versuri în strofe) şi numărul diferit de versuri grupate în strofe. Rima este de toate tipurile iar uneori chiar lipseşte. În ansamblul ei, poezia cărţii este clar o poezie gândită şi atent elaborată, nu doar trăită, autoarea scriind cu intenţia de a transmite un puternic mesaj de iubire şi credinţă în Dumnezeu, de ascedere. De aici probabil şi termenul de „scrisori” acordat poeziilor din carte.
Prof. Mariana Bendou, scriitor, critic şi promotor cultural
