Pentru a sublinia semnificaţia deosebită a Marii Sărbători Creştine: «Schimbarea la Față a Domnului», ca preot de mir, aş putea sublinia faptul că scopul pe care l-a avut Mântuitorul, atunci când le-a cerut fiinţelor divine să facă omul ca om, poate că a fost acela de a-l evidenţia pe om în vremile de pe urmă, când El va veni ca Salvatorul tuturor vieţilor din marele univers, inclusiv a fiinţelor sfinte. Creatorul cerului şi al pământului le cere fiinţelor divine să creeze oamenii într-un loc de un nivel atât de coborât şi inferior, pentru că acesta fiind cel mai de jos cadru al universului, reprezintă şi cel mai întunecat loc şi doar atunci când lucrurile sunt dificile şi dureroase se poate evidenţia o persoană prin practică spirituală şi îşi poate regăsi calea spre duhul sfânt! Atunci când, în mijlocul experienţelor dureroase, o persoană reuşeşte să păstreze şi gânduri bune, să fie recunoscătoare şi să fie binecuuvântată, de bună seamă că salvarea devine un proces de ascensiune de la nivelul de jos la nivelul înalt al Muntelui Tabor, aşa că trebuie să înceapă de la vale pentru a urca la deal în coborâşul şi urcuşul «spaţiului mioritic» despre care vorbea poetul Lucian Blaga! În devenirea ei, viaţa este dificilă pentru oricine trăieşte pe acest pământ, unde există tensiuni între oameni, atunci când aceştia încearcă să se descurce mai bine, mai ales că mediul natural devine aspru şi există problema că simplul fapt de a te descurca în viaţă necesită mai multă gândire şi efort susţinut! Multe dintre aceste circumstanţe le oferă oamenilor oportunităţi de a se manifesta spiritual şi de a-şi exprima credinţa moştenită din străbuni! Este cert că depăşirea greutăţilor îi poate ajuta pe oameni să-şi ispăşească păcatele şi oricine reuşeşte să rămână binevoitor în mijlocul situaţiilor de încercare şi în faţa problemelor interpersonale, va acumula merite şi virtuţi nebănuite, poate chiar va obţine mântuirea sufletului său. Ca preot de parohie, consider că odată cu sosirea timpurilor moderne, în Ziua «Schimbării Sale la Față», Mântuitorul intenţionează să dea o notă distinctă corpului uman îndumnezeit prin Lumină, chiar să folosească în principal corpul uman pentru a salva numeroasele vieţi din univers. Astfel, sufletele aflate iniţial în majoritatea corpurilor umane şi perpetuate de-a lungul timpului au fost înlocuite cu cele ale unor fiinţe mai înalte, care s-au întrupat în ele, iar, cu un corp uman, acestea îşi puteau reduce păcatele prin îndurarea de greutăţi pricinuite de păcate! Iar în acest fapt lipsit de adevăr, ele puteau, ţinându-se ferm de principiile drepte date de Dumnezeu şi perseverând în a fi bune şi binevoitoare, să obţină mântuirea sufletelor lor, pentru că în Ziua «Schimbării la Față a Domnului», sfârşitul vremurilor a sosit, iar Poarta Cerească prin care se poate ieşi din cele Trei Tărâmuri a fost deschisă, în condiţiile în care Creatorul îi alege pentru salvare pe cei care au făcut faptele bune! Poate că totul în univers a devenit din ce în ce mai impur de-a lungul procesului de formare a norului de Lumină, vorbindu-se chiar de o stagnare şi degenerare faţă de momentul Creaţiei, iar, acesta devine motivul pentru care lucrurile se îndreaptă spre schimbare! Cu alte cuvinte, totul în marele univers a suferit schimbare, vieţile nu mai sunt la fel de bune cum erau la început, nu mai sunt pure şi toate au acumulat ocări şi păcate, mai ales că în vremurile de azi, acest tip de păcat este denumit păcatul originar. Pentru ca universul să poată fi salvat prin ivirea norului de Lumină deasupra Taborului, Creatorul a îndrumat o multitudine de fiinţe mai înalte şi regi ai tărâmurilor divine să coboare pe pământ şi să ia o formă umană în acest cadru, unde să sufere, să se regăsească şi să-şi plătească păcatele, să se reconstruiască, urcând, astfel, iar în ceruri. Deoarece Creatorul reconstruieşte universul în timp ce salvează omenirea, noul univers este pe deplin pur şi îndumnezeit! Dacă, într-un astfel de cadru înnoitor, o persoană îşi poate păstra gândurile virtuoase, dacă poate rezista asaltului din partea noţiunilor moderne, rămânând fidelă valorilor tradiţionale şi dacă încă mai crede în divinitate în faţa asalturilor din partea doctrinelor ateiste şi evoluţioniste, atunci o astfel de persoană va îndeplini menirea de a fi salvată şi de a se întoarce în ceruri! Tot haosul «planificat» pe care îl vedem acum în lume a fost planificat astfel, pentru faza finală, de către fiinţe divine. Scopul care a fost urmărit este să testeze fiinţele trăitoare aici şi să vadă dacă sunt demne de salvare pentru a le da o şansă ca, în acest proces, să-şi plătească păcatele, iar, în timp ce trec prin încercări dificile, oamenii de pretutindeni, nu doar credincioşii, să conştientizeze faptul că omul este creat pentru a fi fericit veșnic, nu pentru a fi demonizat. Ca preot de mir, la slujba Sfintei Liturghii, le spun credincioşilor din parohie că locul nostru este lângă Dumnezeu, niciodată altundeva şi oricine se îndepărtează de «Casa Tatălui» se demonizează, asemeni lui Lucifer, iar, în vremea aceasta a Postului «Adormirii Maicii Domnului», postul și rugăciunea alungă demonii şi suntem liberi de păcate! Iar, adevărata libertate va fi doar în «Casa Domnului» cea îmbrăcată în Lumină! Deci, tocmai pentru ca acest lucru, această dorință a noastră, care la un moment dat părea imposibilă, să se realizeze, ca preot de mir consider că este nevoie ca Hristos să ne caute pe fiecare în parte, să ne vindece pe fiecare în parte, să-Şi verse Sângele, până la ultima picătură. Omule creştin, dacă vrei să te mântuiești, vino în această zi la biserică să te împărtăşeşti şi să nu-ți fie frică de tine! Când în noi domneşte înălţimea Luminii Lui Hristos, în smerenie şi în ascultare către Domnul, în credinţă şi fapte bune, atunci Omul cel de sus e pe Muntele Taborului!
Preot Paroh MILOŞESCU Iulian, Parohia Jupâneşti
