Cuvintele noastre grăite şi negrăite, scrise şi nescrise, nu pot cuprinde toată măreţia Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, un mare mistic ortodox, un duhovnic, poate cel mai mare al neamului românesc, cel care a fost, nu doar un cititor al inimii zbuciumate, dar şi un izvor de credinţă, un adevărat proroc preocupat îndeaproape de viaţa celui mai mare Proroc a Sfintei Scripturi, Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului Iisus Hristos. De bună seamă că este un amestec desăvârşit de credinţă, geniu, clarviziune şi har, mai ales că miracolele şi vindecările sale, înfăptuite atât în timpul vieţii, cât şi după moarte, au făcut din Părintele şi de curând Sfântul Arsenie Boca un reper al creştinătăţii şi unul dintre cei mai iubiţi duhovnici. Despre viaţa şi faptele lui au fost publicate mai multe scrieri care au circulat până atunci în manuscris (adesea în mai multe variante) precum şi cărţi ale altor autori şi monahi, de aceea, în preajma celei din urmă Sărbători din anul acesta bisericesc, «Tăierea Slăvitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul», să amintim că Sfântul Arsenie Boca, urmând exemplul Mântuitorului, l-a preamărit pe Sfântul Ioan Botezătorul, dând mărturie că el este cel mai mare dintre cei născuți din femei, pentru că s-a făcut pe sine cel mai mic (vezi Matei. 11:11), chiar dacă avea toată slava în Israel și mulți oameni îl socoteau a fi Însuși Hristos, el s-a pus pe sine mai prejos decât încălțămintea Domnului și a mărturisit că nu era vrednic să dezlege curelele încălțămintei lui Hristos (vezi Luca. 3:15-16, Marcu 1:7 și Fapte 13:24-25), și că „Hristos trebuie să crească, iar eu să mă micșorez” (vezi Ioan 3:30). Deci, nu trebuie să uităm că am căzut din mândrie și că cea mai mare virtute de care Domnul a dat dovadă pentru a ne mântui este smerenia Sa, opusul a ceea ce ne duce la păcătuire şi la pieire. Arsenie Boca spune că smerenia lui Hristos este într-adevăr cea care ne mântuiește, cel mai mare dar al Său, care ne dă putința de a afla tămăduirea căderii noastre, mai ales că Domnul Însuși a pus smerenia ca o condiție de bază pentru a învăța orice lucru dumnezeiesc: „Luați jugul Meu asupra voastră, și învățați de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima” (Matei 11:29). Aşadar, dacă învățăm smerenia lui Iisus Hristos, vom fi în stare să percepem două realități: cea dumnezeiască și cea omenească.
,,Prorocule și Înaintemergătorule al venirii lui Hristos…”!
Prin reflecţiile şi cugetările Sfântului Arsenie, vom desluși prezența lui Dumnezeu în tot lucrul și în tot omul și vom vedea și minciuna şi făţărnicia dinlăuntrul nostru. De aceea, Domnul Hristos este Lumina lumii, «care luminează pe tot omul ce vine în lume» (Ioan 1:9), pentru că orice om are chipul lui Dumnezeu înlăuntrul său. Dumnezeu a sădit în om posibilitatea de a-L cunoaște pe Ziditorul său și de a se uni cu El, iar, dacă vedem chipul Său în orice persoană, putem cinsti și iubi orice ființă omenească la fel ca pe noi înșine. Însă, pentru a desluși îndeaproape acest Chip în ceilalți, trebuie să fim smeriți, pentru că smerenia atrage harul, iar harul este lumina călăuzitoare a vieții! Fără smerenie rămânem orbi pentru că nu putem înțelege nimic dumnezeiesc și nimic omenesc. Pentru «Sfântul Ardealului», măreția Sfântului Ioan Botezătorul constă în faptul că era atât de smerit încât a fost în stare să-L recunoască în chipul smerit, pe care Domnul l-a luat pentru a veni la noi, pe Atotputernicul Dumnezeu, pe «Cel ce este», așa cum i S-a descoperit lui Moise, pentru că mulți nevoitori viețuiau de-a lungul Iordanului în vremea aceea și existau multe școli de proroci, însă el a fost singurul care L-a recunoscut pe Domnul drept «Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii» (vezi Ioan 1:29, 36). Ioan Botezătorul a avut mari ucenici, asemenea lui, primii mari Apostoli, pe care i-a îndemnat bucuros ca să-L urmeze pe Domnul şi vedem în zilele noastre chiar și mari duhovnici care sunt foarte atașați de ucenicii lor și nu i-ar slobozi lesne de sub autoritatea lor, aşa cum este cazul Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop! Dar, Sfântul Ioan Botezătorul a fost atât de mare, de smerit și de liber încât, văzându-L și recunoscându-L pe Domnul și-a îndrumat proprii săi ucenici spre Hristos, iar, ucenicii săi, care crescuseră în această atmosferă a libertății și erau smeriți asemenea învățătorului lor, L-au urmat pe Domnul și au devenit stâlpi ai Bisericii şi propovăduitori ai învăţăturilor comunității apostolești.
,,După vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem…”!
Cu multă atenţie şi cu aplecare duhovnicească, Sfântul Arsenie Boca a pictat la Biserica «Drăgănescu» momentul «Tăierii Slăvitului Cap al Sfântului Ioan Botezătorul», un tragic eveniment care a impresionat atât de mult întregul Israel încât căutau să afle dacă el era Prorocul, cel pe care îl așteptau (vezi Ioan 1:19-27). La întrebarea «Cine ești tu?», el a mărturisit: „Nu sunt eu Hristosul”, pentru că mintea şi sufletul îi erau la Cel pe Care Îl aștepta și pentru care îi pregătea pe oameni. Şi, iar a fost întrebat: «Atunci cine ești? Ești tu Prorocul?», acel Proroc anume, despre Care Moise a prorocit spunând: «Proroc din mijlocul tău și din frații tăi, ca și mine, îți va ridica Domnul Dumnezeul tău; pe Acela să-L ascultați» (Deuteronom 18:15). Și iarăși Ioan a răspuns: „Nu!”. Atunci, cuprinși de o adâncă luptă lăuntrică, iudeii l-au întrebat: «Cine ești tu? Ce spui despre tine însuți?». Aceasta L-au întrebat iudeii mai târziu și pe Domnul: «Cu ce putere faci acestea?» (Marcu 11:28). Atunci Ioan a răspuns cine era, însă nu direct, ci doar prin raportare la Cel pentru Care îl pregătea pe Israel, pentru a le arăta prezența printre ei a Celui care prin Ființa Sa era mai înainte de el, mai înainte de toate, și a Cărui încălțăminte el, Ioan Botezătorul, primul om născut din femeie, nu era vrednic să o dezlege! Sfântul Arsenie Boca arată că acesta este şi felul în care va răspunde mai târziu Domnul iudeilor în legătură cu Cine era El, întotdeauna prin raportare la ascultarea Sa față de Tatăl ceresc! Este menţionat faptul că Sfântul Ioan Botezătorul a fost cel dintâi care L-a recunoscut pe Domnul Iisus ca Iahve al lui Israel, așa că el este într-adevăr primul în această mărturisire a credinței. Înaintemergătorul Domnului a primit încredințarea adevărului pe care îl mărturisise ucenicilor săi atunci când L-a botezat pe Hristos în Iordan, adică, atunci când a auzit glasul Tatălui mărturisindu-L pe Fiul și când L-a văzut pe Sfântul Duh pogorându-Se peste El în chip de porumbel (Matei 3:16-17). Pentru noi, cei de astăzi, precizează Sfântul Arsenie, este foarte lesne să-L recunoaștem pe Hristos ca Domn, pentru că suntem născuți din părinți creștini, suntem botezați și primim un har atât de mare, deși este poate îngropat în inima noastră. Avem o istorie de mai mult de 2000 de ani de sfințenie a vieții, de sfinți care L-au cunoscut în chip desăvârșit și L-au iubit peste măsură. Iar, cu cât timpul trece, un mare adevăr ni se dezvăluie prin faptul că oamenii devin tot mai înstrăinați și pierd harul, însă, totodată, au și mai multe mărturii ale lucrării lui Dumnezeu în lume. Întreaga suită a sfinților canonizați de către Biserica Ortodoxă Română, printre care şi Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, sunt martori adevărați care au atins măsura sfințeniei, și astfel ne este foarte ușor să ne întărim în credință și să urmăm căii lui Hristos. Sfântul Arsenie Boca a avut acel sfânt discernământ de a vedea că oamenii nu se îndoiau de măreția Domnului, pentru că ei aveau o viziune și o credință desăvârșită, însă, se îndoiau, sau mai degrabă erau uimiți peste măsură de faptul că firea omenească putea primi un asemenea belșug de har și de Slavă de la Bunul Dumnezeu. În concluzie, Sfântul Arsenie Boca, printr-o referire directă la Prorocul Ioan Botezătorul, deși era încredințat de starea duhovnicească înaltă pe care o avea că Hristos este Dumnezeu, iubirea lui pentru Hristos i-a crescut, la fel ca în cazul Sfântului Apostol Pavel pe drumul Damascului, și L-a întrebat: «Cine ești, Doamne?», iar, atunci Hristos i-a răspuns: „Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă!” (vezi Fapte 9:4-6). Aici, din nou Hristos răspunde ca Domn Răstignit, ca Iahve, ca dovadă că pentru Sfântul Proroc Ioan Botezătorul şi pentru Sfântul Cuv. Mărturisitor Arsenie Boca, nu se poate ajunge la îndumnezeire, fără credință desăvârșită în dumnezeirea lui Hristos și în obârșia dumnezeiască a cuvântului Său care este duh şi viaţă!
Profesor Vasile GOGONEA
