Viaţa Spirituală – Calea, Lumina, Adevărul şi Viaţa – Dumnezeu ne arată că lăcomia este un păcat capital ce constă în pofta nestăpânită de a mânca şi de a bea peste măsură, ca şi în dorinţa de a aduna cât mai multe bogăţii!

În Duminica a 26-a după Rusalii; Ap. Efeseni 5, 8-19; Ev. Luca 12, 16-21 (Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina); glas 7, voscr.2, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, din textul Sfintei Evanghelii se dezvăluie esenţa învățăturii Domnului nostru Iisus Hristos despre trebuința agonisirii de comori, dar, nu pe pământ, unde ele se risipesc și se strică, ci în cer, iar, îndemnul nu vine prilejuit de o cuvântare dumnezeiască, ci, sub forma unei pilde rostite de Fiul Lui Dumnezeu, după ce îi critică pe fariseii și învățătorii de lege fixaţi în interpretarea legilor vechilor Scripturi! Pentru această atitudine, Domnul Își «agoniseşte» dușmani, însă, începe să fie văzut în acelaşi timp de către unii ca un urmaș al Drepților din vechime. Astfel, doi oameni vin să Îi ceară Domnului dreptate în împărțirea moștenirii părintești, însă, Iisus nu răspunde unei astfel de provocări, în schimb rostește o pildă referitoare la averi, dându-ne de înțeles că El nu a venit ca să facă dreptate în sensul pământesc al cuvântului, fără a ignora problemele întâmpinate de către oameni în viața de zi cu zi! Totodată, lăcomia este considerată a fi un păcat al trupului, mai ales că în toate timpurile, omul s-a frământat mereu pentru averea prin care poate stăpâni împrejurările în mijlocul cărora se desfăşoară viaţa, iar, bogăţia a fost şi este ţinta către care au năzuit toate dorinţele şi străduinţele omeneşti! Din lăcomia bogăţiei au izbucnit războaie şi s-au vărsat râuri de sânge, fiindcă ea ne ţine în duşmănie cu aproapele, ne poartă în judecăţi, ne produce nelinişte şi poate câştiga pentru noi cea mai grea osândă în viaţa de dincolo, nimicind toate ostenelile noastre de pe pământ. Ca urmare, răspunsul firesc al unei astfel de probleme depinde umai de felul cum o folosim, iar, obţinerea atâtor răspunsuri ne dă pilda bogatului căruia îi rodise ţarina mai mult decât se aştepta, iar, pe drept cuvânt, spune Mântuitorul în încheierea parabolei: „Aşa este cel ce-şi strânge comori, iar în Dumnezeu nu se îmbogăţeşte”, mai ales că Dumnezeu ne arată că lăcomia este un păcat capital ce constă în pofta nestăpânită de a mânca şi de a bea peste măsură, ca şi în dorinţa de a aduna cât mai multe bogăţii!

„Aşa este cel ce-şi strânge comori, iar în Dumnezeu nu se îmbogăţeşte!”.
Aşadar, în cea de-a doua Duminică a Postului Naşterii Domnului aflăm că unui om bogat i-a rodit ţarina din belşugul harului lui Dumnezeu şi din dragostea care dă ploaie şi peste cei buni şi peste cei răi, şi peste cei zgârciţi şi peste cei milostivi; iar acest bogat se vede pus în faţa unei probleme, prin faptul că hambarele îi erau pline şi nu-i lipsea nimic, dar, se îndoia că nu poate să-şi adune ceea ce a cules din roadele pământului. De aceea, ajunge la concluzia că nu mai are loc unde le pune şi hotărăşte să strice hambarele şi să le facă mai mari, iar, acesta este primul gând egoist şi rău al bogatului. În toate aceste aspecte, ne vine în ajutor textul Evangheliei care precizează următoarele: «Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belșug țarina. Și el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Și a zis: Aceasta voi face: Voi strica hambarele mele și mai mari le voi zidi și voi strânge acolo toate roadele mele și bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea, veselește-te. Însă Dumnezeu i-a zis: ,,Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi?”. Așa se întâmplă cu cel ce-și adună comori pentru sine însuși și nu se îmbogățește în Dumnezeu (Luca 12, 16-21), ceea ce ilustrează faptul că fiecare zi a vieţii noastre este dăruită de Dumnezeu şi nu stă în puterea noastră ca să trăim mai mult sau mai puţin, ci, atât cât ne îngăduie Dumnezeu cu harul Său, atât cât vrea El! Sufletul nostru care ne pune în mişcare tot trupul este energia necreată a lui Dumnezeu şi nu noi decidem, cât avem de trăit! Iar, acest om bogat, în nebunia lui, îşi spune pentru sine că mulţi ani se va veseli, fiindcă, n-a cunoscut până atunci sau n-a vrut să înţeleagă că sufletul este mai presus decât trupul, că sufletul arată asemănarea noastră cu Dumnezeu, că sufletul nu se poate ghiftui cu mâncare şi băutură, ci, trupul face acest lucru, că sufletul cel veşnic nu se poate distra la petreceri şi la mese copioase, ci, numai trupul cel trecător, pentru că hrana sufletului curat este iubirea pe care o am către ceilalţi, este rugăciunea care o facem către Dumnezeu, este bucuria harului care vine din slujbele dumnezeieşti! De aceea, sufletul curat adună-n el tot ceea ce este frumos, de fapt, adună în el dragostea pentru ceilalţi oameni şi pentru Dumnezeu. Iar, aşa cum hrana sufletului curat este îmbogăţirea în Dumnezeu, la fel şi hrana sufletului stricat sunt răutatea, egoismul, zgârcenia şi în final este suferinţa, este alegerea liberă de a nu iubi pe celălalt şi nici chiar pe Dumnezeu! Dacă analizăm cu atenţie, la două feluri de oameni le-a zis Dumnezeu nebuni: la cei ce zic că nu este Dumnezeu (Psalmul 13, 1-2) și la bogații care nu se gândesc decât la stomacul lor (Luca 12, 20), iar, pentru aceste două feluri de oameni aduce Dumnezeu îndreptări, mai ales că aproape întotdeauna, aceste două feluri de păcate, două feluri greșite de a gândi, pot să se găsească la una și aceeași persoană sau la una și aceeași adunare de oameni! Pare că lumea își va pierde sufletul, dar, pentru că înțelepciunea lui Dumnezeu este Iisus Hristos, în poruncile Sale, Iisus e ascuns în Sfintele Taine, Iisus e în Sfânta Sa Biserică, fiindcă, prin sfaturile Sale, Dumnezeu ne arată că lăcomia este un păcat capital ce constă în pofta nestăpânită de a mânca şi de a bea peste măsură, ca şi în dorinţa de a aduna cât mai multe bogăţii!

,,O, întrutotul Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău!”.
Şi pentru că astăzi, 21 noiembrie, avem cea dintâi mare sărbătoare din Postul Naşterii Domnului, avem praznicul «Intrarea în Biserică a Maicii Domnului», care este şi una dintre sărbătorile Mănăstirii Lainici, iar, Maica Domnului este prezentă în toate rugăciunile și în slujbele din cultul creştin-ortodox şi în modul cel mai sublim şi mai înalt, Maica Domnului este prezentă în Sfânta Liturghie, începând de la rânduiala Proscomidiei. Ştim că rugăciunile închinate Maicii Domnului au apărut după secolul al V-lea, mai precis, după Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes (431), când s-a combătut erezia nestoriană, care afirma că Fecioara Maria nu este Născătoare de Dumnezeu (Theotokos), de Hristos, ci, Născătoare de om (antropothokos), chiar după acest sinod, cultul Maicii Domnului s-a dezvoltat rapid, înmulțindu-se rugăciunile către Maica Luminii. De aceea, toţi să rostim din tot sufletul şi cu toată lumina inimii noastre, cea mai puternică rugăciune închinată Sfintei Fesioare: „Valuri de patimi mă împresoară, mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul, o, întrutotul Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său! Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările! Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură! Luminează-mă cu lumina Fiului tău! Iată-mă, rece ca piatra, buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă! Necazurile m-au împresurat de pretutindenea! Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta! Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci, îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară! Nu mă alunga de la faţa ta, ci, primeşte rugăciunea robului tău! Tristeţea m-a cuprins, nu mai pot răbda năvălirile diavolilor! Nu am nici o apărare, nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică! O, nădejde şi apărare a tututror credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea!”.
Profesor Vasile GOGONEA

P.S. Astăzi, 21 noiembrie 2025, Mănăstirea Lainici sărbătoreşte unul dintre hramurile
sale, iar, Sfânta Liturghie va fi oficiată de către Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, împreună cu Preacuviosul Părinte Stareţ şi Arhimandrit Ioachim Pârvulescu, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei