Tensiunea crucială din viața militarului este între datorie (ordine, ierarhie, executare strictă) și conștiință (responsabilitate morală, discernământ, etică), subliniind că adevărata maturitate profesională constă în integrarea celor două, nu în eliminarea conștiinței; echilibrul dintre ascultarea ordinelor și judecata lucidă, mai ales în situații de criză, definește onoare militară, iar educația modernă accentuează etica pentru a preveni tragediile obedienței oarbe, dar și pericolele refuzului nejustificat.
Militarii au obligația să respecte necondiționat prevederile legilor statului român, regulamentelor militare, ordinelor și dispozițiilor emise de autoritățile ierarhice competente și să manifeste atitudini ferme pentru urmărirea respectării acestora, conform competențelor cu care sunt investiți.
Conform „Codului de conduită etică al militarului român”, militarul trebuie să respecte și să-și însușească următoarele devize:
a) ca militar al armatei române îmi apăr țara și promovez interesele ei în orice situație;
b) mă comport cu demnitate și cu onoare în orice împrejurare, iar prin tot ceea ce fac apăr prestigiul armatei române și reputația de militar;
c) mă conformez legilor țării, regulamentelor militare și execut întocmai ordinele superiorilor mei;
d) îmi îndeplinesc misiunile cu responsabilitate și cu devotament, îmi încurajez subordonații și colegii să respecte aceleași valori;
e) mă pregătesc continuu pentru a îndeplini standardele de performanță profesională;
f) sprijin toți militarii în orice acțiune comună pentru îndeplinirea misiunilor;
g) promovez, oriunde și oricând, o imagine favorabilă armatei și țării mele;
h) pe timpul misiunilor în afara granițelor naționale, respect legile și obiceiurile țării gazdă, precum și drepturile fundamentale ale omului;
i) în nicio situație, inclusiv dacă voi deveni prizonier, prin ceea ce voi spune și voi face, nu voi pune în pericol colegii și nu voi zădărnicia în niciun fel misiunile unității mele;
j) sunt loial unității mele, Armatei și Națiunii Române.
În viața militarului, datoria nu este un concept abstract, ci o realitate zilnică. Ea se exprimă prin ordine clare, ierarhii bine definite și reguli care trebuie respectate fără ezitare. Totuși, dincolo de acest cadru rigid, există o zonă mai puțin vizibilă, dar esențială: conștiința individuală. Între aceste două repere se desfășoară una dintre cele mai dificile misiuni ale profesiei militare. Ordinele sunt menite să asigure coerență, eficiență și siguranță colectivă. Fără ele, armata ar deveni o adunare de voințe individuale, incapabilă să acționeze unitar.
Militarul este instruit să execute, nu să improvizeze și să își subordoneze voința personală obiectivului comun. Această disciplină nu anulează însă gândirea, ci o canalizează. Conștiința apare în momentele-limită, atunci când realitatea de pe teren nu mai seamănă cu scenariile din manuale. Când decizia trebuie luată rapid, iar consecințele pot afecta vieți omenești, militarul nu mai este doar un executant, ci un om pus în fața propriei responsabilități morale. Chiar și cel mai clar ordin capătă greutate atunci când este filtrat prin experiență și discernământ. Istoria militară deține exemple în care obediența oarbă a dus la tragedii, dar și de situații în care refuzul nejustificat al ordinului a periclitat misiuni și vieți. Linia dintre cele două nu este ușor de trasat.
De aceea, educația militară modernă pune tot mai mult accent pe etică, pe înțelegerea legilor conflictului armat și pe asumarea responsabilității personale. A fi militar nu înseamnă a renunța la conștiință, ci a o integra într-un cadru al datoriei. Curajul nu constă doar în a merge înainte sub foc, ci și în a judeca lucid, în a preveni excesele și în a proteja valorile pe care armata le apără. Echilibrul dintre datorie și conștiință este semnul maturității profesionale. În acest echilibru se află adevărata onoare militară.
Cu regret o spun, în ultimul deceniu al zilelor noastre, guvernanții și politicienii României și-au bătut joc, pur și simplu, de rezerviștii țării. I-au marginalizat și tratat mai rău decât pe cei care n-au făcut nimic pentru România!
Asta-i România de azi!!! Mare păcat!!!
Col. (rtr.) Gigi BUȘE
