Profesorul de istorie și autor al monografiei comunei Polovragi, Nicolae Simionescu, a decedat luni, la vârsta de 70 de ani. Fost director al Școlii Gimnaziale nr. 1 Polovragi, acesta și-a dedicat întreaga carieră educației, formând generații de elevi și contribuind la viața comunității locale.
Fiul său, tot pe nume Nicolae Simionescu, a transmis un mesaj emoționant: „Astăzi a plecat dintre noi cel mai bun tată și profesor pe care Dumnezeu mi l-a dat. Autor al monografiei Polovragi și profesor cu peste 40 de ani la catedră, azi tata a pierdut o luptă grea și mă lasă cu o durere imensă în inimă. Dumnezeu să te odihnească, tata”.
„Ați susținut cu demnitate LECȚIA VIEȚII, domnule profesor! Pildă de pedagogie și de dăruire familială. Dumnezeu să vă odihnească în pace, domnule profesor!” a transmis primarul comunei Polovragi, Gheorghe Epure.
Foștii săi elevi au transmis de asemenea un mesaj emoționant:
„Astăzi s-a stins o lumină mare…
Un tată, un profesor, un OM care a trăit pentru ceilalți și a ars frumos până la capăt.
Domnul Nicolae Simionescu nu a fost doar un dascăl cu peste 40 de ani la catedră și autor al monografiei Polovragi. A fost conștiință, rădăcină și inimă pentru atâtea generații. A fost acel profesor care nu preda doar lecții, ci forma suflete. Care nu vorbea doar despre istorie, ci ne învăța să o respectăm, să o simțim și să ne regăsim în ea.
Pentru familie, plecarea sa lasă o durere greu de cuprins în cuvinte. Se rupe o legătură pământească, dar rămâne una veșnică – a iubirii, a recunoștinței și a amintirilor care nu mor niciodată. Un tată care a dat tot ce a avut mai bun, care a purtat greul fără plângere și care pleacă lăsând în urmă o viață trăită cu rost.
Pentru noi, elevii săi, rămâne chipul profesorului hotărât, glumeț, vocea impunătoare, privirea care te făcea să asculți și să înțelegi. Rămâne respectul adânc și recunoștința că ne-a fost model. Sunt profesori care se uită… și sunt profesori care devin parte din tine. Domnul Simionescu este unul dintre aceia care nu se uită niciodată.
Durerea despărțirii este imensă, dar la fel de mare este și moștenirea pe care o lasă: oameni formați, minți deschise, suflete atinse. A plecat un trup, dar spiritul său rămâne viu în fiecare lecție, în fiecare carte, în fiecare elev care îi poartă învățătura mai departe.
Familiei îndurerate îi transmitem toată compasiunea noastră. Să găsiți alinare în gândul că a fost un om iubit, respectat și prețuit. Puțini sunt cei care, la plecare, lasă atâta lumină în urmă.
Dumnezeu să vă odihnească în pace, domnule profesor.
Odihna să vă fie lină, iar amintirea – veșnică”.
