Declarațiile recente ale ministrului Agriculturii privind importurile din Mercosur confirmă ceea ce fermierii români spun de mult timp: România nu este pregătită pentru efectele acestui acord comercial. Ceea ce până ieri părea o temere exprimată din teren devine astăzi o realitate recunoscută oficial. Cu toate acestea, societatea românească nu a fost consultată și nici pregătită pentru un acord care poate avea consecințe directe asupra agriculturii și siguranței alimentare.
Deschiderea pieței pentru produse agroalimentare provenite din statele Mercosur ridică probleme serioase de concurență și control. Aceste produse sunt obținute în condiții diferite față de cele impuse fermierilor europeni, cu reguli mai permisive privind utilizarea pesticidelor, tratamentele fitosanitare sau bunăstarea animalelor. Ministrul Agriculturii recunoaște un fapt îngrijorător: România nu dispune de filtrele de calitate necesare pentru a verifica riguros aceste importuri. Laboratoarele existente sunt adaptate standardelor Uniunii Europene, nu substanțelor folosite în afara acesteia.
Această situație confirmă temerile legate de o competiție inegală. Fermierii români respectă reguli stricte, suportă costuri ridicate și sunt sancționați rapid în cazul oricărei abateri. În același timp, pe piață pot ajunge produse mai ieftine, asupra cărora statul nu are capacitatea reală de control. Impactul nu este doar economic, ci și unul care ține de sănătatea publică și de încrederea consumatorilor.
În paralel, România continuă să sufere din cauza lipsei unei strategii coerente de procesare. Se exportă materie primă și se importă produse finite, în timp ce lanțurile de procesare locale rămân slab dezvoltate. Fără investiții în depozitare, procesare și trasabilitate, fermierii vor fi din nou primii afectați de liberalizarea comerțului.
Problema acordului Mercosur nu este comerțul în sine, ci modul în care este gestionat. Fără consultarea societății, fără măsuri de protecție și fără o perioadă reală de adaptare, acest acord riscă să adâncească vulnerabilitățile agriculturii românești. Când însuși ministrul Agriculturii confirmă aceste riscuri, devine clar că nu mai vorbim despre scenarii ipotetice, ci despre un pericol concret.
România are nevoie urgentă de filtre de calitate funcționale, de pregătirea lanțurilor de procesare și de politici care să protejeze producătorii locali. Altfel, acordurile negociate la nivel european vor avea efecte directe asupra fermierilor și consumatorilor, fără ca aceștia să fi fost vreodată întrebați dacă sunt pregătiți pentru ele.
În aceste condiții, acordul Mercosur se conturează ca o decizie impusă de sus în jos, iar realitatea confirmă amar o veche sintagmă: „dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu” — chiar și atunci când efectele sunt suportate de cei care nu au fost consultați.
Dragoș Ionică
