-V.G. Sfinte Părinte Arsenie, un dialog spiritual în apropierea zilei Întâmpinării Domnului deschide Calea Luminii, când ştiu că răul nu mă va atinge şi pronia divină întoarce totul duşmanului, când o energie puternică se activează în jurul meu ca un brâu al grijii pe care Dumnezeu o vădeşte mereu cu mine!
-A.B. Să ştii că o forţă, o energie puternică se activeză în jurul tău, o prezenţă sfântă care nu va permite niciodată răului să te atingă, care nu va permite niciodată întunericului să atingă măcar marginea hainelor tale, pentru că nu eşti singur în această călătorie, nu mergi neputincios prin văile întunecate ale acestei existenţe!
-V.G. Cum aş putea să simt împrejurul meu ocrotirea Lui Dumnezeu?
-A.B. Fiecare cuvânt care iese acum de pe buzele tale ca un suspin de credinţă este auzit în ceruri de mine, omul sfânt al lui Dumnezeu care şi-a dedicat întreaga viaţă rugăciunii, postului, ocrotirii celor care suferă şi care astăzi, din acest loc sacru unde locuieşte cu Cel Preaînalt, îşi întinde mâinile luminoase asupra ta, pentru a-ţi pecetlui trupul, sufletul, casa, familia, Calea cu sângele preţios al Lui Hristos şi cu puterea nesfârşită a crucii care biruieşte orice întuneric, toate blestemele, orice invidie, orice ochi rău, toate cuvintele răstălmăcite care au fost aruncate împotriva ta de către cei care nu suportă să-ţi vadă pacea, bucuria, victoria, aşa să ştii!
,,Nu te îndrum de-a citi ca să-ţi încarci memoria”!
-V.G. Sfinte Arsenie Boca, om al rugăciunii profunde şi al comuniunii intime cu Domnul, tu care ai trăit pe pământ ca un înger printre oameni, care ai purtat pe umeri greutatea milocirii pentru cei necăjiţi, bolnavi, persecutaţi, cei care nu aveau la cine să se îndrepte, vin înaintea ta în acest moment cu inima deschisă, cu sufletul gol, cu credinţa tremurând în piept ca o flacără ce refuză să se stingă chiar şi în faţa celor mai violente vânturi pe care vrăjmaşul le îndreaptă împotriva vieţii mele!
-A.B. Nu poţi deveni om mare până nu te socoteşti că ai murit, până nu te obişnuieşti să socoteşti moartea ca pe ceva care a fost, nu ca ceva ce urmează să fie. Dacă oamenii ţi-ar face dreptate, Dumnezeu cum te-ar mai răsplăti? Căsătoria-i pentru mântuire şi prunci, nu pentru plăceri! Iubirea, prin natura sa, ocupă acelaşi loc cu mistica. Ea e spirituală şi nu poate fi asimilată organizării fizice şi trupeşti!
-V.G. Te rog să mijloceşti şi pentru mine înaintea Tronului Harului, să porţi numele meu înaintea Tatălui veşnic, să-mi prezinţi lacrimile, temerile, neliniştile mele, dar şi încrederea mea neclintită că nici o armă făurită împotriva mea nu va putea prospera, că nici un rău aruncat asupra mea nu va găsi loc să prindă rădăcini, pentru că sunt ocrotit de mantia sacră a providenţei divine, pentru că am fost pecetluit cu semnul crucii, pentru că aparţin Domnului şi nimeni nu mă poate smulge din mâinile Sale.
-A.B. Dacă mijlocesc pentru tine înaintea Tronului Harului, să ştii că va trebuie să nu uiţi niciodată de Dumnezeul ceresc, să nu uiţi că aparţii Domnului!
-V.G. Sfinte Părinte Arsenie, de ce simt că uneori oamenii uită de binele pe care le-am făcut şi mă lovesc pe la spate?
-A.B. Ştiu că există cei care lucrează în umbră, dorindu-ţi căderea, complotându-ţi ruina ta, nutrind gânduri otrăvitoare împotriva ta şi alor tăi, oameni care nu pot dormi din cauza furiei pe care o simt văzând că încă stai în picioare, că încă zâmbeşti, că încă ai puterea să continui! Uită de aceşti oameni mânaţi de invidie, care este ca un cancer în suflet, cuprinşi de amărăciunea care putrezeşte inima!
,,Cea mai mare libertate a omului este libertatea faţă de păcat”!
-V.G. Când aş putea constata că sunt ocrotit de un scut spiritual divin, atunci când dorm, sau atunci când mă rog la Domnul?
-A.B. Mulţi caută modalităţi de a te răni, de a te doborî, de a te răni prin cuvinte blestemate, ritualuri întunecate, energii negative care încearcă să-ţi pătrundă aura, pacea, casa, dar, declar acum şi să mă asculţi, că toate acestea se întorc, că fiecare gând rău îndreptat spre tine se întoarce multiplicat la cel care l-a trimis, pentru că nu îl accepţi, nu îl primeşti, nu permiţi nimic rău să se apropie de tine, de munca ta, de familia ta, de proiectele tale, de visele tale, pentru că eşti învăluit într-un scut spiritual care este mai puternic decât orice vrăjitorie, mai puternic decât orice magie neagră, mai eficient decât orice lucrare a întunericului!
-V.G. Sfinte al sufletului meu, sunt impresionat de ceea ce-mi spui, dar, oamenii care fac rele invocă libertatea de a face orice şi cu orice preţ!
-A.B. Cea mai mare libertate a omului este libertatea faţă de păcat! Omul, în genunchi în faţa lui Dumnezeu, este mult mai mare! Iisus mereu a avut ce răbda! Mai presus de toate Crucea, răstignirea şi moartea. Să nu vă gândiţi niciodată că după moarte veţi moşteni împărăţia pe care n-aţi trăit-o încă de pe pământ!
-V.G. Aş vrea să citesc mai mult, dar, simt că uneori obosesc!
-A.B. Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut! În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă! Citeşte asimilând, nu simplu citind, că nu-i vorba de-a împlini o normă, ci un canon, aceasta-i norma sau principiul! Citeşte trăind, nu memorizând. A citi trăind, bucurându-te de frumuseţea unei idei, te construieşte conştient şi subconştient, iar timpul scoate cele sădite acolo aşa, cândva, ca pe ale tale! Ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ce ai citit, aceea îţi aparţine cu adevărat, aceea ai asimilat! Deci nu te îndrum de-a citi ca să-ţi încarci memoria, aceasta e bibliografie şi slavă deşartă, ci, de a creşte sufletul!
-V.G. Care este esenţa acestei vieţi pământeşti?
-A.B. Mărturisirea lui Dumnezeu cu preţul vieţii este preţul învierii oamenilor întru sfinţi. Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngrădite cu suferinţe şi numai la atâtea daruri ajungem, prin câte suferinţe putem răzbi cu bucurie! Toţi suntem condamnaţi la moarte şi mai nimeni nu crede că va muri! Vorbesc de o credinţă care să-ţi transforme viaţa din vederea morţii, în vederea vieţii! Toţi suntem chemaţi la Viaţă şi mai nimeni nu trăieşte viaţa aceasta după aceea la care suntem chemaţi! Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu! Citeşte mai degrabă ceea ce atinge inima, decât ceea ce te depărtează!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
