În timp ce Complexul Energetic Oltenia se scufundă într-o pierdere de peste un miliard de lei, conducerea companiei nu caută soluții, ci în birourile de pe A.I Cuza se lucrează la o schemă prin care realitatea economică a companiei să fie împachetată frumos pentru ochii ministrului Energiei. Este vorba despre unele artificii contabile prin care să fie redusă artificial pierderea reală. Mai clar, se intenționează să se prelungească perioada de amortizare a utilajelor, excavatoarelor și grupurilor energetice, astfel încât să scadă suma anuală a cheltuielilor. O încercare disperată de a păcăli Ministerul Energiei cu cifre cosmetizate, în timp ce realitatea este cumplită: CEO va încheia 2025 cu cea mai mare pierderi din ultimii patru ani.
Un nou șmen marca Plaveti se prepară în aceste zile, pentru a fi servit la momentul oportun, adică atunci când vor fi prezentate official cifrele exercițiului financiar trecut. Președintele Directoratului, la pachet cu două dintre cele mai docile figuri din conducerea companiei, Cosmin Constantin Trufelea și Ion Bălășoiu, au pus la cale o inginerie financiară prin care speră să reducă, măcar pe hârtie, pierderea colosală a CEO pentru anul trecut printr-o jonglerie contabilă. Mai exact, întinderea perioadei de amortizare a utilajelor, echipamentelor și instalațiilor.
O încercare disperată de a da bine în fața ministrului Energiei cu cifre cosmetizate, însă despre care, spun surse din companie, este puțin probabil să fie însușite de auditorul independent .
În termeni simpli, amortizarea înseamnă împărțirea valorii unui echipament la numărul de ani în care acesta este folosit. Dacă un excavator se amortizează, spre exemplu, în 10 ani, costul anual este o zecime din valoarea lui.
Dacă îl întinzi la 20 de ani, costul anual se înjumătățește. Asta încearcă Plaveti & Co., să împartă aceeași sumă la mai mulți ani, ca scadă cheltuielile cu amortizarea și, implicit, să dea mai puțin la pierdere în 2025.
Problema este că utilajele, excavatoarele și grupurile energetice sunt programate să fie oprite în 2029–2030. Cu alte cuvinte, conducerea CEO vrea să mărească perioada de amortizare a unor echipamente care nici măcar nu vor mai funcționa până la finalul perioadei ,,umflate”. O absurditate contabilă care sfidează logica economică, legislația și bunul-simț.
Pentru a pune în practică această operațiune, Plaveti a apelat la Adela Brînzan, numită pe 21 octombrie anul trecut director financiar la CCGT Power Ișanița, cu un mandat de cinci luni.
Brînzan este, în același timp, șef al Departamentului Financiar-Contabilitate din cadrul Direcției Financiar Contabilitate a CEO.
Practic, omul potrivit la locul potrivit pentru a împinge în față o decizie care să dea bine în raportări, chiar dacă nu schimbă cu nimic realitatea economică.
Scopul este acela de mai tăia puțin din pierdere, însă nu suficient cât să conteze, pentru că pierderea CEO depășește oricum un miliard de lei, cea mai mare din 2021 încoace. Un lucru este clar: oricât ar întinde amortizarea, nu pot ascunde un dezastru de asemenea proporții.
În loc să prezinte ministrului Energiei o radiografie reală a situației, conducerea CEO preferă să livreze o poză cosmetizată în care pierderea pare mai mică, iar managementul pare mai ”competent”. În realitate, însă, este doar o perdea de fum, o încercare disperată de a masca eșecul managerial prin astfel de artificii contabile.
Întrebarea nu mai este dacă această conducere poate salva compania, pentru că e clar că nu poate.
Dar cât timp va mai tolera statul român și ministrul Energiei astfel de improvizații contabile care nu repară nimic, ci doar amână inevitabilul.
Claudiu Matei
